Fabulă:
Câinele locuia la măcelărie. Într-o zi, vrând, dar neprimind, mai multe oase, câinele se supără pe măcelărie și amenință că pleacă. Măcelăria îi transmise, la oră de vârf, că nu-i pasă. Poți să pleci, suntem reci, iarna ni-i pe veci. Gen.
Câinele se prefăcu atunci că are o dilemă.
Apoi, câinele primi un os în plus și rămase.
Morala:
Câinele nu pleacă de la măcelărie, taman când măcelăria așteaptă să primească marfă. 30 de miliarde de oase, din care două miliarde pentru consultanță.
-- Ce-ați făcut la anatomie?
-- Corpuri geometrice.
-- Cum așa?...
-- Păi, la oră a venit profa de mate.
-- Cum e posibil una ca asta?!...
-- Sunt discipline din aceeași arie curriculară!
-- Și la matematică ce v-a predat?
-- Sarea-n bucate.
-- Termină odată cu glumele astea nesărate!
-- Nu e nicio glumă. La geometrie, doamna de chimie ne-a vorbit despre clorura de natriu!
-- Și la chimie ce ați făcut?
-- Educație fizică.
-- Poate vrei să spui fizică, fiindcă trebuie să fie din aceeași arie curriculară!...
-- Da. Doar că s-a comasat sportul cu fizica și acum poate preda chimia și proful de educație fizică.
-- Nu mai înțeleg nimic!
-- Nici eu... Însă nimeni nu ne înțelege pe noi, elevii... Ei vor doar să facă economie la buget...
Femeia rănită a înflorit! 🌸
A înflorit atunci când a înțeles că nu mai trebuie să demonstreze nimic cuiva.
Nici cui a pierdut-o. Nici cui n-a știut s-o țină. Nici cui n-a văzut-o. Nici cui n-a știut să o iubească.
A înflorit când a început să se aleagă pe ea. Cu totul.
Și nu a mai acceptat jumătăți.
Când a înțeles că liniștea ei nu merită zgomot.
A înțeles că iubirea nu se cere, nu se forțează, nu se negociază.
Și că vorbele rămân simple cuvinte în lipsa faptelor.
Iar prezența cuiva nu valorează nimic, dacă vine cu haos și durere.
Femeia rănită a înflorit...
În tăcere.
Într-o dimineață oarecare.
Într-o pauză de gânduri.
Într-un moment în care a simțit că ea este suficientă.
A înflorit pentru că, în sfârșit, s-a întors spre ea.
Și și-a promis că nu se va mai abandona vreodată.
De acum, știe ce să nu îi mai permită altui om.
Și așa frumoasă este această femeie!
Jurnalul unui Adam
La 9 ani, a fost abuzată.
La 14 ani, a născut un copil care, din păcate, a decedat la scurt timp după aceea.
La 19 ani, a fost concediată de la primul ei loc de muncă la televizor - i s-a spus că „nu este potrivită pentru televiziune”.
La 22 de ani, s-a confruntat cu respingeri și critici constante.
La 23 de ani, a atins fundul prăpastiei și aproape a renunțat la emisiuni.
Dar s-a concentrat pe singurul lucru pe care îl făcea mai bine decât oricine altcineva: să se conecteze cu oamenii.
La 32 de ani, a lansat The Oprah Winfrey Show.
La 35 de ani, era talk-show-ul numărul 1 din America.
La 41 de ani, a câștigat o nominalizare la Premiul Oscar pentru rolul său din The Color Purple.
La 49 de ani, a devenit prima femeie de culoare miliardară din istorie.
Astăzi, Oprah are o avere de peste 2,5 miliarde de dolari și este una dintre cele mai influente femei de pe pământ.
Lecția?
Trecutul tău nu te definește.
Durerea ta poate deveni puterea ta.
Continuă să fii prezentă. Continuă să construiești. Continuă să crezi.
#fblifestyle
Bogdan Petriceicu Hasdeu, un domn venerabil cu o barbă ce părea să fi văzut mai multe epoci decât un manual de istorie, avea o slăbiciune nobilă – femeile. Nu că ar fi fost singurul intelectual prins în mrejele inimii, dar Hasdeu reușea cumva să transforme această înclinație într-o formă de mândrie națională.
Se spune – și se spune cu destul de multă convingere prin cercurile în care se bea coniac cu dicționarul limbii române la subraț – că soția sa, o doamnă înțeleaptă și probabil dotată cu o răbdare monastică, își vărsase cândva oful unei prietene:
– Cum de-l mai iubești? întrebă prietena, cu acea expresie de compasiune pe care femeile o stăpânesc perfect.
Iar răspunsul, zice-se, a venit cu promptitudinea unei replici din teatru:
– Nu-l pot lăsa! E mare patriot!
Hasdeu însuși povestea întâmplarea, cu mândria cu care alții își recită genealogia sau nota de la bacalaureat. A rostit-o, se pare, în Aula Academiei, de față cu tot neamul cuvintelor încrucișate și al latinismelor pedante.
Dar, dragă cititorule, asemenea povești sunt doar vârful unui aisberg sentimental și istoric, pe care îl vei putea explora – dacă îndrăznești – în serialul „Sex și memorie. Istoria trăită altfel”, publicat de ziarul Libertatea. Primul episod se află acolo, în tărâmul magic al comentariilor. Accesează linkul!
• Mecanismul din spatele spiralei
Furnicile se orientează mai ales prin semnale chimice. Dacă drumul este întrerupt sau colonia devine dezorientată, unele dintre ele intră într-un circuit închis. Neavând un mecanism de corectare, continuă să se învârtă fără oprire, până când energia se epuizează. Finalul este tragic: furnicile cad una câte una, victime ale propriei discipline colective.
• O lecție dureroasă de cooperare oarbă
Fenomenul a fost descris pentru prima dată de naturalistul William Beebe în 1921, când a observat o spirală uriașă de 370 de metri diametru. Fiecare furnică avea nevoie de două ore și jumătate pentru a încheia un singur cerc. Acest exemplu arată cât de ușor un comportament util și cooperant se poate transforma într-o capcană mortală atunci când lipsesc repere externe.
Spirala morții rămâne una dintre cele mai dramatice dovezi că uneori natura pedepsește tocmai perfecțiunea instinctelor. 🕷️
În Indonezia există trei lacuri vulcanice așezate unul lângă altul, dar cu ape de culori diferite – un fenomen natural rar, care atrage anual mii de vizitatori. Ele se află pe vârful vulcanului Kelimutu, în insula Flores, iar nuanțele lor par desprinse dintr-o operă de artă: de la albastru-turcoaz și verde smarald până la roșu aprins sau chiar negru.
• Un spectacol cromatic unic
Deși sunt vecine, fiecare dintre cele trei ape are propria culoare, care se schimbă imprevizibil. Uneori transformarea se produce lent, în decurs de ani, alteori surprinzător de repede, în doar câteva luni. Fenomenul este rezultatul reacțiilor chimice dintre mineralele din lacuri și gazele vulcanice care ies din adâncuri.
• Legende și semnificații locale
Pentru locuitorii din Flores, lacurile Kelimutu nu sunt doar o atracție naturală, ci locuri sacre. Tradiția spune că ele găzduiesc sufletele celor plecați din această lume: tinerii, bătrânii și oamenii răi – fiecare într-un lac aparte. Culorile ar fi o expresie a stării lor spirituale.
• O destinație de neuitat
Drumul până la crater trece prin păduri tropicale și zone montane, dar priveliștea finală răsplătește fiecare pas. Kelimutu este unul dintre puținele locuri unde știința și mitologia se întâlnesc, iar natura oferă un spectacol vizual imposibil de uitat.
