miercuri, 26 februarie 2025

$$$

 Te aștept


Iubita mea, te-aștept ca să mă scoți din moarte,

Iubita mea, te-aștept să mă rănesti,

Te-aștept să sfarămi barca ce-urmează să mă poarte

Pe țărmuri pustiite de povești.


Iubita mea, tu poți să-mi zdruuncini nepăsarea,

Cea care mă ascunde-n infinit,

Te-aștept să mă inunzi așa cum marea

Inundă țărmuri cu mareea-n asfințit.


Iubita mea, doar tu mai poți să mă întorci din drum,

Căci am pornit cu sufletul golit,

Așteaptă-mă-n răscrucea care mă duce-n scrum,

Redă-mi speranța că voi fi iubit.


Iubita mea, am învățat să am încredere în tine,

Tu ai puterea ca să mă oprești,

Eram mâncat de toate himerele din mine,

Vor dispărea doar dacă mă iubești.


Iubita mea, te-aștept să îmi redai speranță 

Ca pot iubi din nou femeia mea,

Să reînvăț cum să iubesc cu toleranță,

Să mă încarc din nou cu liniștea.


Iubita mea, te-aștept să mă aduci din nou la viață,

Să am curajul de a scrie-o carte,

Să-mi spui așa cum știi, direct, în față,

Că ai venit ca să mă scoți din moarte.


Ionel Tudor

$$$

 Două inimi


Am trecut într-un suflet pe la inima ta,

M-am uitat ca să vâd dacă are ceva,

Era bine se pare dar avea musafiri,

Era inima mea ce-i dădea trandafiri.


Erau roșii ca ea și-aveau multe petale,

Erau mulți, nu-ncăpeau toți in brațele sale,

Însă inima mea, săritoare, i-a dat ajutor,

Și-mpreună-i tineau si dansau pe un cântec de dor.


Două inimi dansând fericite, animate de-un cântec,

Fredonând la ureche cuvinte cu rol de descântec,

Dansul lor e frumos cu mișcări line și elegante,

Iar inima ta parcă zboară căci dansează pe poante.


Le-am lăsat să danseze, oricum nu aveau ochi de mine,

Inima ta plutește și a mea stă pe loc și-o susține,

Două inimi au fost până ieri însă azi se unesc,

E o inimă doar, nu sunt două, pentru că se iubesc!


Ionel Tudor

$$$

 Fabula boului fără creier


Am luat un creier mare din sertar

Și mi l-am pus pe gât direct,

Nici nu știam atunci măcar,

Că am ales un creier cam defect

Și-am pus deasupra, ca să nu îl plouă,

Un cap simpatic cu o față nouă.


Aveam un cap cam mare, ca de bou,

Și lumea-ntreagă mă credea deștept

Nu aveam coarne, le-am primit cadou,

Și mi le-am pus, nu eram înțelept,

M-am chinuit apoi să trag căruța

Și prietenii râdeau și îmi ziceau maimuța.


Dar eu n-am înțeles deloc ce vor să spună,

Mă comportam mereu ca un cocoș,

Găinile-mi spuneau mereu că-s poamă bună

Și se împiedicau pân-am ajuns un moș.

Acum degeaba cânt ca prostul dimineața,

Nici o găină nu-și mai arată fața.


Dar am noroc, creierul care-mi stă pe gât,

Îmi zice să iubesc la întâmplare,

Nu mai contează dacă sunt urât,

Totul e ca nasul să l am mare.

Și l-am băgat unde nu-mi fierbea oala

Și am ajuns chiar să-mi pierd socoteala.


Și-așa fără să mai gândesc deloc,

Cred că m-aș atașa și de-o fantomă,

Care-mi va scoate creierul pe loc,

Că și așa stă-n capul meu de formă.

Dar nu contează, suflet să am eu,

Și o să fac cum o vrea Dumnezeu!


Morala


Dacă ai un creier mare,

Dar îl porți cam fără rost,

Vei trăi la intâmplare,

Însă vei muri de prost.

$$$

 Plimbare prin inimă


Îmi place să mă plimb prin inima ta,

E tare placut, e senin, este cald și e bine,

E-un soare acolo si el nu-ncetează sa dea

Lumina sa blânda ce se răspândește în mine.


Ai inimă imensa, incape un munte și-o mare,

E chiar și o pădure, dar și un câmp de roze,

Respir viața ta, nimic nu mă mai doare,

Dispar ca prin minune angoase și nevroze.


E tare plăcut să mă urc pe Mont Blanc-ul din tine,

E albă zăpada, dar caldă ca sângele tău,

Apoi mă arunc în oceanul cu valuri caline

Să simt alintul iubirii ce-apare din hău.


Nu mă pot îneca în oceanul ce mă înconjoară,

Mă hrănesc cu iubirea din care-i format

Și miroase a tei și a roze din zefirul ce zboară

Peste sufletul meu care stă lâng-al tău ne-ncetat.


E-o plimbare sublimă aceasta, o fac fericit,

Ai o inimă caldă, intru acolo să hoinăresc.

Cât aș merge prin ea, o viață, nu mă simt obosit,

N-aș putea niciodată că doar acum te iubesc!


Ionel Tudor

$$$

 Bumerang


Atâta dragoste e-n mine,

Că zilnic dă pe dinafară

Și dacă dă în drum de tine,

Se-ntoarce-n inima mea iară.


Aș vrea să fiu ca o cămilă,

Să păstrez dragostea-n cocoașe,

Nimeni să nu-mi plângă de milă,

Că am dorințe pătimașe.


Eu trebuie să-mi fac rezerve

De dragoste și de mister,

De-aceea cred că nu-mi ajunge

Să fiu un simplu dromader.


O să țin dragostea blocată

Atunci când nu ești lângă mine,

Nu vreau s-o văd împrăstiată

Când o să-mi fie dor de tine.


Și vreau să știi că eu sunt darnic,

Nu sunt zgârcit in sentimente,

Pentru că te iubesc amarnic

Și am dorinte virulente.


Arunc cu dragostea spre tine,

Dar, ca un nărăvaș mustang,

Dacă știu să-l domolesc bine

Se-ntoarce ca un bumerang.


Dragostea s-a lipit de mine

Și mă indeamnă să iubesc,

Cu cât mai mult arunc în tine,

Atât mai mult o să primesc.

$$$

 Suflete gemene


Voi scoate inima din piept

Și-o s-o transform în tranfafir,

Am doar o inimă, e drept,

Nu pot să-ți dau decât un fir.


Dar e un fir însângerat,

E rupt din corpul omenesc,

El nu-nțelege c-ai plecat,

Îți spune doar că TE IUBESC!


Să-l ții adânc la pieptul tău,

Căci el căldură îți va da,

El este rupt din pieptul meu

Și ține-n el iubirea mea.


Iubito, vreau să știi ceva,

Eu te iubesc și te ador,

Acel fir e-nvățat așa,

Va lăcrima atunci când mor.


Dar nu vreau să te întristez,

Iubita mea fără de seamăn,

În orice noapte te visez

Și-n vis, tu îmi ești suflet geamăn.


Îți simt durerea când ești tristă

Și bucuria când zâmbești,

Căci tu ești suflet de artistă

Și nu poți să nu mă iubești.


Degeaba mintea îți va spune

Că ce vrei tu e imposibil,

Când două inimi sunt nebune

Și imposibilu-i posibil.


Ionel Tudor

$$$

 De Dragobete! 


Aștept

Aștept un semn, oricare, de la ea,

Nu pot dormi, cum aș putea?

Nu am putut închide ochi pe ochi,

Mă uit la poza ei, să n-o deochi.

Vai, cât de tare simt că-mi este dor,

Vă garantez că nu-i deloc ușor,

Aștept și mă întreb, ea ce gândește?

Oare îi pasă, oare mă iubește?

Mi-a zis că da, de o mie de ori,

Acum simt milioane de fiori,

Poate s-a suparat, însa nu știu de ce,

Aș da o viață să se induplece,

Să-mi dea un semn, știu eu, un bip măcar,

M-aș arunca pe telefon ca un ogar,

Nu mai rezist, văd că se-arată zorii,

În capul meu se-nvârtoșesc toți norii,

I-aș spune înc-o dată c o iubesc

Poate n-a înțeles, poste că e firesc,

Nu știu ce altceva mai pot să-i spun,

Vreau să mă liniștesc, să mă adun,

Însă nu pot, nu vreau nici sa mă mișc, 

Poate visez, încerc ca să mă pișc,

Au, m-a durut, păcat că nu visez,

Inima-mi spune că și eu pulsez,

Ea e-nvățată, ăsta-i rostul ei,

Însă eu tremur fără vre-un temei,

Nu, nu mai pot, mai bine o sun eu,

Ce-o fi să fie, ce-o da Dumnezeu.

Mă uit la telefon de parcă-s apucat

Și-atunci aud un zgomot, ah, ce minunat,

Vai, nu e soneris, alarma s a pornit,

Gata, când se oprește o să o sun, promit,

Dar nu se poate, e chiar soneria,

Poate mi s-a transmis prin aer astenia,

Alo, alo, of Doamne, ce bine c-o aud,

Mă pregătesc acum să ii răspund,

Dar ea ma-ntreabă cu vocea adormită,

Ești bine dragul meu, mă simt cam amețită,

Cred că te-am supărat aseară când vorbeam,

Nu-ți face griji, nici nu știu ce gândeam,

Am liber azi, asteaptă-mă că vin,

Aș vrea să beau cu tine un pahar de vin,

Stai liniștit, nu cred c-o să ne-nbete,

Hai sa sărbătorim, că azi e Dragobete!

&&&

 S-a întâmplat în 1 iunie1475: Această zi este considerată ziua primei atestări documentare a Craiovei. Într-un hrisov dat de voievodul Laio...