***

 In memoriam Johnny Raducanu (1 decembrie 1931-19 septembrie 2011)

Beția lui Johnny Răducanu cu Maria Tănase: „Aveam vreo 22 de ani, eram student și mă făcusem de rușine față de Coana Maria”

 Regretatul Johnny Răducanu a răspuns provocării pe care i-a adresat-o un grup de editori români. Atunci, Editura Art întregea seria de cărți "Prima dată" cu antologia "Prima beție".

Johnny Răducanu a povestit că prima dată în viață s-a îmbătat într-o gară, cu Maria Tănase.

„Prima mea mare beție a fost cu Coana Maria Tănase. Coana Maria era ca o regină. Avea o broșă mare în frunte, atât de mare, că putea să cumpere cu ea tot bulevardul Brătianu. Se îmbrăca de la Paris. Lucrase cu tata, pe care-l luase în formația ei, alături de Grigoraș Dinicu și Fănică Luca. După război, Coana Maria Tănase avea trupa ei în care mă adoptase și pe mine. Făceam turnee prin toată țara, dar printre primele spectacole împreună am avut unul într-un orășel de pe lângă București, Leordeni. Singurul birt din tot orașul era în gară. Acolo m-am îmbătat prima dată. Formidabilă chestie!”, a scris artistul.

„Adio mamă!” și „Jamaica”, băuturile care i-au pus capac lui Johnny Răducanu

Potrivit mărturisirilor sale, muzicianul s-a îmbătat prima dată la 22 de ani. „Băusem un soi de lichior de anason care se numea Adio mamă! sau Te-am văzut printre morminte – prima băutură consacrată de comuniști. Era un lichior verde-verde, un dezastru. Era cald, și pe-atunci nu aveai bere la îndemână ca să-ți stingi setea. Așa că am completat… cu rom Jamaica. Le-am combinat până când mi-am ieșit din minți. Eram în gară și trebuia să plecăm, dar nu m-am putut urni din loc. Am intrat într-un fel de comă relativ suportabilă”.

Maria Tănase l-a întins pe o bancă și l-a lăsat în grija șefului de gară.

„Coana Maria mă legase la cap cu o eșarfă albă de mătase, pe care o udase într-o fântână, și m-a întins pe o bancă. L-a chemat pe șeful gării și i-a spus: „Bă, ai grijă de ăla, că țin tare mult la el. Mâine mi-l trimiți pachet!” Apoi m-au lăsat dormind pe bancă. A doua zi, am fost expediat cu trenul la București. Nu pot să spun că mă resimțeam foarte tare, doar că plângeam întruna. Aveam vreo 22 de ani, eram student și mă făcusem de rușine față de Coana Maria”, a adăugat acesta.

Întâmplarea de atunci l-a marcat mai târziu pe artist. „Atunci a fost prima mea beție sinistră. După aceea, am mai băut, desigur, dar nu m-am dat niciodată în spectacol, fiindcă e o mare mitocănie să te îmbeți în societate”, a încheiat Johnny  Răducanu.

***

 4 mari nebuni ai istoriei: Monarhi care și-au pierdut mințile

Bolile psihice nu ocolesc pe nimeni, cu atât mai puțin capetele încoronate.De la prințesa care era convinsă că a înghițit un pian de sticlă, la regele care și-a pierdut mințile și și-a măcelărit camarazii, iată cazurile a patru monarhi care au căzut pradă nebuniei. 

1 - Regina Maria I a Portugaliei

Maria I a urcat pe tronul Portugaliei în 1777. Cunoscută în țara ei drept Maria cea Pioasă, iar în Brazilia drept Maria cea Nebună, regina a început să dea semne de instabilitate psihică în 1786, când a căzut într-o stare de delir.După acest episod, sănătatea mintală a Mariei s-a deteriorat progresiv, iar moartea soțului ei, în luna mai a aceluiași an, i-a pecetluit soarta.Devastată de pierderea soțului (care, culmea, îi era și unchi), regina a interzis orice petrecere la curte, iar festivitățile de stat au început să semene cu ceremoniile religioase.Starea reginei s-a degradat și mai mult după ce fiul ei cel mare a murit de variolă, la doar 27 de ani. Maria, devenită fanatică religioasă, a început să aibă viziuni și halucinații.În februarie 1792, a fost declarată nebună, iar fiul ei, Ioan, a preluat frâiele țării, ca prinț regent.

 2- Carol al VI-lea a condus Franța între 1380 și 1422. Monarhul a avut primul episod de nebunie în 1392, când prietenul și sfătuitorul său, Olivier de Clisson, a fost ținta unei tentative de asasinat. Pornit într-o expediție de răzbunare împotriva celui care încercase să-i asasineze prietenul, Carol al VI-lea a început să manifeste un comportament ciudat, părând că a intrat în transă. În timpul acestei expediții, unul dintre paji a scăpat o lance pe jos. Aflându-se într-o stare emoțională foarte fragilă, regele s-a speriat atât de tare, încât și-a măcelărit patru însoțitori. După masacru, monarhul a intrat în comă și a rămas în această stare timp de două zile, fiind transportat înapoi la curte într-o căruță. Pe parcursul vieții, Carol a avut numeroase episoade de nebunie. În timpul unui astfel de episod, a uitat cum îl chema și faptul că era rege. De asemenea, Carol a început să creadă că oasele îi erau făcute din sticlă și că se putea sparge în orice moment. Pentru a se proteja, monarhul le-a ordonat croitorilor să îi coasă bare de fier pe haine, ca să nu se spargă. Deși pare greu de crezut, Carol al VI-lea nu a fost singurul care a suferit de această iluzie. În istorie, în special în secolele XV-XVII, mulți europeni au suferit de „iluzia sticlei”, așa cum a fost denumită afecțiunea psihică. 

  3-  Prințesa Alexandra a Bavariei

Prințesa Alexandra a Bavariei (1826-1875) nu s-a căsătorit niciodată și și-a dedicat majoritatea timpului scrisului. Deși a reușit să își construiască o carieră literară de succes, publicând numeroase cărți de-a lungul vieții, suferea de probleme psihice.Avea o obsesie pentru curățenie și purta doar haine albe (la fel ca scriitoarea Emily Dickinson). De asemenea, la vârsta de 20 de ani, Alexandra a dezvoltat convingerea că în copilărie a înghițit un pian din sticlă, care a rămas în ea.  

 4 -Maria Eleonora de Brandenburg (1599-1655) a fost o prințesă germană și soția Regelui Gustav al II-lea Adolf al Suediei. După două sarcini eșuate și un copil mort înainte de a împlini un an, Maria era disperată să îi ofere regelui un moștenitor.În 1626, Maria a reușit să rămână din nou gravidă. Astrologii i-au prezis că va naște un băiat, iar regina era absolut încântată că îi va oferi regelui un fiu.

Pe 8 decembrie, Maria a intrat în travaliu, iar medicii au anunțat inițial că a adus pe lume un băiat. Totuși, s-a dovedit că Maria dăduse naștere unei fete. Când a aflat adevărul, regina a înnebunit.

„În locul unui fiu, mi s-a dat o fiică, neagră și urâtă, cu nas mare și ochi negri. Luați-o de lângă mine, nu vreau să am un asemenea monstru!”, a urlat Maria. În timp ce regele s-a consolat cu ideea și a poruncit ca fata să fie botezată Christina, Maria nu a putut trece peste dezamăgire. Deși nu au fost confirmate de surse istorice, în epocă au circulat zvonuri potrivit cărora regina a încercat de mai multe ori să își ucidă fiica. În 1632, Gustav al II-lea a murit pe câmpul de luptă. Maria a fost atât de afectată de moartea soțului, încât nu a permis înmormântarea cadavrului timp de peste un an. A păstrat trupul la castelul din Nyköping, pentru a-l avea aproape de ea. De asemenea, Maria a ordonat ca inima lui Gustav să fie pusă într-un sicriu aurit, pe care l-a atârnat deasupra patul ui Christinei.

***

 Povestea sfâșietoare a lui Ștefan Mihăilescu-Brăila, unul dintre cei mai mari actori de comedie, decedat pe 19 septembrie 1996, nevoit să reînvețe să meargă și să citească, după un atac cerebral.

 Ștefan Mihăilescu-Brăila a fost unul dintre cei mai mari actori de comedie din România, însă a murit uitat de lume și în sărăcie. A avut probleme extrem de grave după ce a făcut un atac cerebral. Ștefan Mihăilescu-Brăila a făcut roluri memorabile în filme precum „Secretul lui Bachus”, „Nea Mărin miliardar” și multe altele. Din păcate, actorul a murit uitat de lume și în sărăcie. În plus, a trecut prin clipe groaznice atunci când a suferit un atac cerebral și a fost nevoit să reînvețe alfabetul, să reînvețe să meargă și să citească, după cum a dezvăluit Dan Negru pe pagina sa de pe o rețea de socializare. „Mi-a povestit-o Mircea Albulescu….Unul din cei mai mari actori, Ștefan Mihăilescu-Brăila a murit uitat și în sărăcie in timpurile nostre, în 1996! Albulescu mi-a povestit că actorul a făcut un atac cerebral pierzându-și memoria și a fost obligat să-și ia viața de la zero, să reânvețe alfabetul, mersul, cititul… Ultimele săptămâni din viață și le-a petrecut singur într-un spital din București și la înmormantarea lui au fost vreo 10 oameni. Anul trecut, în top 3 al celor mai urmărite filme românești de la tv, erau “Nea Mărin Miliardar” și “Secretul lui Bachus”. Ambele cu Ștefan Mihăilescu-Brăila…”, a spus Dan Negru.  Fiul lui Ștefan Mihăilescu-Brăila, Florin, povestea despre tatăl său. „Nu era deloc un tip comod. Era cu toane. Dar acum, că vremea a trecut, pot spune că toţi avem aşa ceva. Când era supărat era bine să nu insişti, să-l laşi în pace să-i treacă. Când căutai ceva şi nu găseai şi te vedea că nu reuşeşti să găseşti, venea şi spunea: «Bă, poate n-ai avut!» Într-o zi, n-am de lucru, când îşi căuta el ochelarii, teribil de grăbit pentru că întârzia la spectacol, şi repeta întruna: «Unde i-am pus? Unde i-am pus?» şi spun: «Dar poate n-ai avut». O dată s-a întors spre mine: «Vezi că te bag undeva!». Atunci mi-am dat seama că este o chestie unilaterală. Merge de la el spre mine; invers este mai bine să nu”, afirma Florin Mihăilescu-Brăila. „În privinţa teatrului era foarte drastic. O singură dată în toată cariera i s-a întâmplat să uite că are spectacol. L-au sunat de la teatru de au înnebunit, eu nu ştiam unde e… Norocul a fost că avea un rol mai mic. Dacă era un rol principal, o încurca. Regula era că, dacă se anula un spectacol din cauza unui actor, indiferent din ce motiv, în afară de faptul că a dat o maşină peste el sau a suferit un infarct, că venea beat şi spectacolul era anulat, acelui actor i se imputa sala plină”, spune Florin Mihăilescu-Brăila, care  a lucrat în televiziun e.

***

 LUCIA STURZA BULANDRA (n. 25 august 1873, Iași - d. 19 septembrie 1961, București) a fost o renumită actriță de teatru din România, doamna teatrului românesc interbelic, actriţa cu sânge albastru.

Urmaşa domnitorului Sturdza şi absolventă a Facultăţii de Litere şi Filologie, Lucia Sturza Bulandra a acceptat şansa de a lucra la Teatrul Naţional, unde a debutat în spectacolul "Primul Bal".

În seara debutului, a primit o telegramă de la bunica ei, prin care aceasta îi interzicea să poarte pe scenă numele marii familii din care făcea parte, însă nu i-a ascultat porunca. Mai mult de atât, dorind să aibă o pregătire adecvată, a urmat cursurile Conservatorului Aristizzei Romanescu, unde a studiat tot ceea ce avea legătură cu arta dramatică şi a urmărit jocul marilor actori români şi străini.

În 1911, a avut loc premiera filmului "Amor Fatal", unde a jucat alături de Tony Bulandra, care, după câteva luni, a devenit soţul ei. În 1914, a înfiinţat, împreună cu acesta, Teatrul "Regina Maria". Ca actriţă, juca seară de seară, regiza spectacole şi studia piese. În paralel, a fost şi profesoară la Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti, unde, timp de 30 de ani, a format generaţii întregi de actori.

Perioada de după război a fost dificilă pentru actriţă, care a rămas fără compania de teatru, dar şi fără soţ. Lucia Sturdza Bulandra s-a stins din viaţă la vârsta de 88 de ani, după ce a căzut pe o s cară.

***

 20 septembrie: Prima atestare documentară a Bucureștiului.

Orașul București a fost atestat documentar pentru prima dată la 20 septembrie 1459, printr-un act emis de Vlad Ţepeş, prin care orașului de pe Dâmboviţa i se recunoștea rolul strategic de supravegheze a drumului de legătură de la Târgoviște la Giurgiu, locul în care se afla o puternică garnizoană otomană. În scurt timp, după arestarea lui Vlad Țepeș de către Matei Corvin și încarcera lui la Vișegrad, Bucureştiul va fi ales de către Radu cel Frumos ca reşedinţă domnească. Abia în anul 1659, sub domnia lui Gheorghe Ghica, Bucureștiul avea să devină capitala Țării Românești, iar din acel moment se va trece la modernizarea masivă a acestui oraș. Astfel, în 1661 apar primele drumuri pavate cu piatră de râu, iar în 1694 se înființează prima instituție de învățământ superior și anume Academia Domnească ce se afla în clădirile de la mănăstirea „Sfântul Sava”. În timpul lui Constantin Brâncoveanu, orașul se dezvoltă și mai mult, mai ales după ce domnitorul construiește Palatul Mogoșoaia în 1702 și Spitalul Colțea în 1704. În scurt timp, Bucureștiul devine un important centru din punct de vedere economic, care se remarcă prin creșterea accentuată a numărului meșteșugarilor și a populației ce se mărește continuu prin aducerea de locuitori din întreaga Muntenie, ajungând ca în anul 1798, Bucureștiul să aibă peste treizeci de mii de locuitori, iar în 1831 peste șaizeci de mii. Începând cu jumătatea secolului al XIX-lea și mai ales după alegerea Bucureștiului ca și capitală a Principatelor Unite și apoi a României, apar o serie de instituții de mare interes public precum: Teatrul Național, Grădina Cișmigiu, Societatea Academică, Filarmonica, Universitatea din București, Gara de Nord, Grădina Botanică, Ateneul Român, Banca Națională și multe altele. În perioada interbelică, Bucureștiul era denumit „Micul Paris” datorită asemănării sale cu capitala francez ă.

😁😁😁

 Merge un tip la doctor si-i spune:

- Domnule doctor, când adorm, visez cum soarecii joaca fotbal.

Doctorul il analizeaza si-i spune:

- Ti-am prescris niste medicamente, de maine incepem tratamentul.

Omul tresare si spune:

- Domnule doctor, nu se poate sa începem peste două zile?

- De ce? Intreaba uimit doctorul.

- Pentru ca mâine e finala si nu pot s-o pierd.

😁😁😁

 Doua prietene se confeseaza una alteia:

- Cum a fost seara ta de ieri?

- Un dezastru total! Sotul a venit acasa, a mancat in 4 minute ce gatisem toata dupa amiaza, am facut dragoste 3 minute si apoi a adormit in doua minute. Tu?

- Superba! Am ajuns acasa, sotul ma astepta deja, m-a invitat la o cina romantica la restaurant. Dupa cina ne-am plimbat la brat o ora intreaga sub cerul instelat. Acasa, a aprins zeci de lumanari in jurul nostru, preludiul a durat o ora dupa care am facut dragoste infocata o ora intreaga si apoi am stat amandoi de vorba inca o ora. A fost o seara de neuitat!

In acelasi timp, sotii discuta intre ei in pauza de pranz:

- Cum a fost seara ta de ieri?

- Geniala, mancarea era gata cand am ajuns acasa, am mancat, am facut dragoste si ne-am culcat. Dar seara ta?

- A fost un dezastru! Am ajuns acasa devreme ca sa instalez noul dulap. Masina de gaurit a provocat un scurt circuit, nu am reusit sa repun curentul in functiune. Cand a venit ea acasa, ca sa putem manca ceva, a trebuit sa o scot la un restaurant. Mancarea a fost atat de scumpa ca nu mi-au mai ramas bani de taxi ca sa ne intoarcem, asa ca ne-am intors pe jos. Acasa a trebuit sa aprind lumanari ca sa putem vedea ceva. Imi venea sa explodez de nervi si draci, asa ca mi-a trebuit o ora pana m-am excitat si inca o ora ca sa termin. Pe urma mi-a trebuit inca o ora ca sa adorm pentru ca in tot timpul asta nu i-a tacut gura nici macar o singura secunda...