Luciano Pavarotti – unul dintre cei mai importanţi tenori ai vremurilor moderne, trecea la cele vesnice pe 6 septembrie 2007.
Supranumit „tenorul uriaş” sau „Big Luciano”, Pavarotti a fost îndrăgostit de caii pur sânge, de fotbal, era un mare amator de paste şi de vinuri bune, şi a impresionat prin privirea sa sclipitoare şi etenul zâmbet cald.
Luciano Pavarotti s-a născut la 12 octombrie 1935, la Modena, în nordul Italiei, fiind fiul lui Fernando Pavarotti, brutar şi cântăreţ, şi al Adelei Venturi, muncitoare la o fabrică de ţigarete. Se pare că, la naşterea sa, micul Pavarotti a ţipat atât de tare, încât medicul le-a spus părinţilor săi că fiul lor va ajunge „un excelent tenor”.
Familia sa nu avea o situaţie financiară satisfăcătoare, iar cei patru membri ai acesteia erau nevoiţi să se înghesuie într-un apartament cu două camere.
Cu toate greutăţile copilăriei, Pavarotti a vorbit întotdeauna cu dragoste despre această perioadă a vieţii sale.
În copilărie a dobândit pasiunea pentru muzică, încercând să reproducă sunete după vocea remarcabilă a tatălui său, care deşi excela, nu a dorit să urmeze o carieră muzicală, din cauza caracterului său prea temperamental. Însă părintele său l-a crescut având alături discurile cu interpretările unor tenori remarcabili precum Beniamino Gigli, Giovanni Martinelli, Tito Schipa sau Enrico Caruso.
În anii copilăriei a luat chiar câteva lecţii particulare de canto cu un profesor, însă ulterior Pavarotti a recunoscut că acestea au fost prea puţin importante pentru cariera sa excepţionă.
În anul 1943, cel de-Al Doilea Război Mondial a constrâns familia să se mute din oraş, ei reuşind să închirieze o cameră de la un fermier, într-un sat din relativa apropiere a Modenei. Micul Pavarotti ajunsese deja la vârsta de 8 ani şi de atunci datează pasiunea sa pentru agricultură.
Însă în copilărie, nu vor predomina doar pasiunile pentru muzică şi agricultură, ci, mai ales, un interes aparte pentru sport şi în special pentru fotbal.
Atunci când a împlinit nouă ani, Pavarotti a început să cânte, împreună cu tatăl sau, în corul unei mici biserici locale.
Luciano va urma Schola Magistrale, perioadă în care avea o dilemă destul de mare: ce carieră să urmeze, având în vedere că el îşi dorea să ajungă fotbalist, iar mama îşi dorea ca fiul său să urmeze o carieră în învăţământ.
După ce a predat timp de doi ani într-o şcoală elementară, pasiunea sa pentru muzică va fi cea care va conta de aici înainte, astfel că familia decide că îl va susţine material până la vârsta de 30 de ani, apoi, daca nu va izbuti, va trebui să se descurce financiar pe cont propriu.
În 1954, la vârsta de 19 ani, Pavarotti a început studiul riguros al muzicii cu un profesor extrem de respectat, Arrigo Pola, un tenor din Modena, care s-a oferit să-i predea lecţii gratuit. Era momentul în care Pavarotti va demonstra un timbru muzical aproape de perfecţiune.
În perioada studiilor muzicale, Pavarotti s-a angajat ca agent de asigurări, pentru a se putea susţine financiar.
Tot în această perioadă o va cunoaşte cântăreaţa de operă Adua Veroni, de care se va îndrăgosti, iar cei doi se vor căsători în anul 1960.
Pavarotti va deveni apoi elevul lui Ettore Campogalliani, iar în această perioadă a avut câteva recitaluri, în oraşe mici şi fără vreo recompensă financiară.
Primele sale apariţii în public vor avea loc în corul de la Teatro de la Comuna, din Modena, şi mai târziu în „La Coral” de Gioacchino Rossini, unde şi-a demonstrat talentul exvcepţional.
Medicii îi vor descoperi, însă, un nodul pe corzile vocale, în urma unui concert ca lamentabil, apoi decide să ia o pauză de la muzică.
La reluarea activităţii muzicale, când toate anomaliile medicale vor fi dispărut, a urmat o renaştere a sa, a vocii sale şi a psihicului său, tot ce învăţase până atunci combinându-se în chip fericit cu vocea sa naturală, de aici rezultând sunetele pline de acurateţe pe care el şi le dorise.
În anul 1961, Pavarotti este laureat al unui concurs liric, apoi a debutat în rolul său favorit, Rodolph, în „Boema” de Puccini, la Reggio Emilia.
Au urmat, în acel an, alte concerte la Belgrad, în „LaTraviata”, participări la festivaluri, apoi, în perioada care a urmat, mari scene ale Europei îi vor găzdui spectacolele – Viena, Zurich, Londra şi Amsterdam -, toate concertele având loc cu casa închisă.
Popularitatea sa este în creştere exponenţială, iar aprecierile la adresa sa nu mai contenesc.
În anul 1965, realizează un succes incredibil la Miami cu spectacolul „Lucia di Lammermoor”, fiind acompaniat de soprana americană Joan Sutherland, care îl va însoţi, mai apoi, într-un remarcabil turneu în Australia.
Tot în 1965, cântă în „Rigoletto”, Requiemul lui Verdi şi în „Boema”, pe celebra scenă de la Scala din Milano.
A urmat prezenţa sa pe renumita scenă de la Metropolitan Opera, în anii 1968 şi 1972, fiind deosebit de apreciat mai ales în duet cu aceeaşi Joan Sutherland, în spectacolul „Fiica regimentului” de Donizetti, în rolul lui Tonio, interpretare care, spun criticii muzicali, i-au adus consacrarea absolută.
A avut un succes deosebit la Metropolitan Opera, în 1982, în rolul Idomeneo de Mozart, iar în 1986, a cântat, pentru prima oară, pe o scenă din China.
Profesionist extrem de exigent cu activitatea sa artistică, Pavarotti, nu doar că îşi va limita concertele la cel mult 100 pe an, dar şi-a ales mereu partenerii pe criteriul „buni şi simpatici”, el cântând, de-a lungul anilor alături de mari personalităţi ale muzicii mondiale. Montserrat Caballe sau Kiri Te Kanawa, spre exemplu, îl vor acompania mereu cu o deosebită plăcere, iar Sting, Joe Cocker, Bono sau Mariah Carey, au răspuns mereu invitaţiei marelui tenor, căruia i s-au alăturat în numeroase concerte caritabile, el fiind iniţiatorul spectacolelor umanitare „Pavarotti and Friends”, desfăşurate anual în localitatea sa natală, Modena. Printre partenerii săi de scenă s-au mai numărat Bryan Adams, Jon Bon Jovi, Boyzone, U2, Eric Clapton, Gloria Estefan, Elton John, Eros Ramazzotti, Andrea Bocelli, Liza Minnelli, Frank Sinatra, Michael Jackson.
El a fost acuzat deseori că „a transformat opera într-o manifestare pop care i-a umplut conturile”, însă realitatea arată că Pavarotti şi-a pus de multe ori vocea şi renumele în slujba unor cauze nobile, fondurile strânse de el ajutând la susţinerea unor cauze înălţătoare pentru cei defavorizaţi din ţări precum Bosnia, Cambodgia, Kosovo, Irak sau Afganistan.
Celebrul dirijor austriac Herbert von Karajan i-a solicitat participarea la înregistrarea integrală a operelor ”Boema”, ”Madame Butterfly” şi ”Requiem” de Verdi pe scena operei ”Scala” alături de Fiorenza Cossotto, Leontyne Price şi Nicolai Ghiaurov.
De asemenea, Pavarotti a lucrat şi a înregistrat pentru Georg Solti în acelaşi ”Requiem” de Verdi, ”Bal mascat”, ”Cavalerul rozelor” de Strauss, ”Otello”.
La 2 iunie 1988, Luciano a fost numit Cavaliere di Gran Croce Ordine al Merito della Repubblica Italiana.
Pavarotti a fost şi un interpret cu un succes comercial enorm. Spre exemplu, discul cu înregistrarea concertului susţinut în timpul campionatului mondial de fotbal din 1990, desfăşurat în Italia, alături de alţi doi mari tenori ai lumii, Placido Domingo şi Jose Carreras, a fost vândut în 11 milioane de exemplare, apoi succesele celor trei tenori au continuat cu aceeaşi imensă rezonanţă la public şi cu un succes financiar considerabil.
În anul 1991, Pavarotti a răspuns invitaţiei asociaţiei War Child, pentru a participa la colectarea de fonduri pentru a construi un centru de muzicoterapie în Mostar.
În anul 1995, Pavarotti se separă de Adua, apoi va începe o relaţie de dragoste cu secretara sa Nicoletta Mantovani, care îi va deveni soţie în anul 2003.
În 1998, în timpul concertului de mare amploare retransmis de la Turnul Eiffel, Jose Carreras şi Placido Domingo formează, din nou, împreună cu Pavarotti, un trio formidabil de tenori.
În 11 august 1999, Pavarotti a susţinut un excepţional concert la Bucureşti, în Piaţa Constituţiei, organizat cu ocazia ”eclipsei de soare a Mileniului”. Pe scenă i-au fost alături soprana italiană Carmela Remigio, Orchestra Naţională Radio şi dirijorul Leone Magiera. Atunci, cei care s-au aflat în anturajul artistului, au descoperit un om cald, chiar timid, dar pe scenă sau în alte ocazii în care era însoţit de staff-ul său, devenea rece, pentru că se supunea rigorilor protocolului. Tot atunci, la repetiţiile de la Sala Radio, au venit să asiste mulţi oameni obişnuiţi. Fiindcă cei din echipa tenorului s-au neliniştit, Pavarotti le-a spus: „Lăsaţi-i să stea! Ei sunt cei care mă iubesc!”.
Conform ştirilor care circulau după concert, pentru spectacolul de la Bucureşti se vânduseră doar 7.200 de bilete, iar participarea s-a ridicat la 50.000 de spectatori, unii beneficiind de invitaţii, însă marea majoritate au dat pur şi simplu buzna, din dorinţa de a-şi vedea idolul „pe viu”…
Peste doar doi ani, în iunie 2001, Oraşul Interzis se va deschide pentru cei trei interpreţi, pentru un concert destinat susţinerii candidaturii Chinei pentru organizarea Jocurilor Olimpice din anul 2008.
La 13 martie 2004, Pavarotti va cânta pentru ultima dată la Metropolitan Opera din New York, fiind aplaudat frenetic timp de 12 minute pentru rolul Mario Cavaradossi din „Tosca” de Giacomo Puccini.
Cele mai cunoscute concerte ale sale rămân, însă, cele alături de Placido Domingo şi Jose Carreras, cunoscuţi drept „grupul cei trei tenori”.
A jucat şi în câteva filme, ”Yes Giorgio”, în 1981 şi ”Rigoletto”, în 1982 şi a scris câteva cu tentă autobiografică, dintre care menţionăm”Povestea mea”, în 1981 şi ”Grandissimo Pavarotti”, apărută în anul 1986.
Pavarotti a fost singurul cântăreţ de operă care a vândut, în întreaga carieră, mai mult de 100 de milioane de înregistrări.
El a lăsat în urmă patru fete, trei din prima căsătorie cu Adua Veroni şi o fată împreună cu ultima sa soţie, Nicoletta Mantovani, fosta sa secretară, cu 30 de ani mai tânără, cu care s-a căsătorit în decembrie 2003.
Luciano Pavarotti a susținut ultimul său concert în februarie 2006, la deschiderea Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Torino, când a interpretat aria „Nessun dorma”.
În anul 2006, Pavarotti a suferit o complicată operaţie la coloană, iar de atunci nu a mai apărut în public, starea sa de sănătate ducând la anularea turneului său mondial de adio, care era preconizat să continue în vara acelui an şi în care erau programate nu mai puţin de 40 de concerte.
La începutul verii anului 2007, în timpul unei ceremonii muzicale organizată în onoarea sa, pe insula Ischia, în apropiere de Napoli, soţia sa a declarat că tenorul se simte bine şi că pregăteşte un disc.
Din nefericire, în iulie 2007 a suferit o nouă operaţie, după ce i s-a descoperit un cancer la pancreas, la 8 august 2007, a fost internat într-o clinică din Modena, din cauza unei „stări febrile”, iar la 25 august a fost externat şi şi-a continuat perioada de convalescenţă acasă.
Luciano Pavarotti a murit la 6 septembrie 2007, la Modena, în Italia, la vârsta de 71 de ani.
O zi mai târziu, sicriul cu trupul neînsufleţit al tenorului a fost depus în edificiul roman unde publicul a avut posibilitatea sa vină să aprindă o lumânare, iar mii de persoane au trecut pe la catafalc pentru a aduce un ultim omagiu marii personalităţi.
La 8 septembrie 2007, au avut loc funeraliile tenorului, la catedrala din Modena, în prezenţa a numeroase personalităţi, între care premierul atunci al Italiei, Romano Prodi, iar tenorul Andrea Bocelli a adus un omagiu muzical marii personalităţi dispărute.
Tenorul îşi găseşte odihna de veci în cimitirul Montale Rangote, în apropierea vilei sale din Modena.
La moartea sa, celebrul regizor italian Franco Zefirelli spunea că „au existat tenori şi a existat Pavarotti”, adăugând că Luciano Pavarotti a iubit muzica, pe care a înţeles-o ca întreg, abordând şi alte genuri muzicale pe lângă operă. O dovadă în acest sens sunt concertele sale de binefacere susţinute sub motto-ul „Pavarotii & Friends”. Şi, mai spune Zefirelli, Pavarotti are şi marele merit de a fi reuşit să popularizeze, ca nimeni altul, opera în rândul publicului tânăr.
La 7 iunie 2019, se lansa pe marile ecrane documentarul „Pavarotti: Genius Is Forever”, realizat de cineastul Ron Howard (deţinător al unui Oscar pentru „A Beautiful Mind”), care cuprinde secvenţe din interviuri, înregistrări d in concerte şi imagini din arhiva familiei Pavarotti.