***

 29 iulie 1944: S-a stins din viață Ion C. Pena, publicist, poet, epigramist și prozator român.

Ion C. Pena (25 august 1911, comuna Belitori, azi Troianul, județul Teleorman – 29 iulie 1944, Alba Iulia) a fost un publicist, poet, epigramist și prozator român. S-a născut într-o familie de țărani agricultori, fiind primul din cei șapte copii ai familiei Chiriță (Firică) Pena (1888 - 1963 și Polibiada (Lisandra) Pena (1888 - 1971). Rădăcinile familiei scriitorului pe linie paternă se trag de pe lângă Corabia, ce ținea atunci de vechiul județ Romanați. Mort în rǎzboi, perceptorul - scriitor este înmormântat în Cimitirul Eroilor din Alba Iulia.

STUDII

A urmat cursurile Școlii primare de bǎieți „Vasile Alecsandri”, în satul natal. A continuat cu Școala de Comerț Elementar din Roșiorii de Vede și, ulterior, cu Școala de Comerț Superior din Turnu Măgurele, care în acea perioadă era reședința de județ. În aceste școli i-a avut printre colegi pe viitorul publicist și primar Nicolae Stănescu - Udrea (1909 – 1983) din Roșiorii de Vede și pe viitorul pedagog, poet și prefect al județului Teleorman – Florian Crețeanu (1908 – 1972) din Turnu Măgurele.

PUBLICISTICĂ

Debutează în 15 aprilie 1932 în "Revista - SO4H2", din Turnu Măgurele, cu poezia "Alpinism", scrisă în 1928. Tot în acest an traduce și publică, împreună cu Ștefan Baljalarschi, "Poemele mele" a lui Serghei Esenin. De tânăr, Ion C. Pena și-a creat multe adversități publicând în Revista "SO4H2"(Acid sulfuric) texte prin care se delimita de „exclusivismul rasei și culturii germane”, în care-l combate pe Oswald Spengler, filosof idealist, reprezentant al antiintelectualismului și istoric german, un critic fervent al latinității.

Dialogurile sale epigramistice merg până la caricaturizarea celor mai înalte vârfuri ale societății literare sau politice: A. C. Cuza, Ion Pillat, Radu D. Rosetti, Al. O. Teodoreanu, Nicolae Iorga, N. Crevedia (“Eugen Barbu e fiul lui Nicolae Crevedia”), Octav Dessila, Al. Macedonschi, Aurel Chirescu, Emanoil Bucuța, Gr. Trancu-Iași, Al. T. Stamatiad, Ion Minulescu, M. Ar. Dan, Tudor Măinescu, A. C. Calotescu-Neicu, Al. Cazaban, Tudor Arghezi, Mircea Pavelescu, I.Gr.Periețeanu, Ion Vinea, Iancu Brezeanu, Damian Stănoiu, N. Davidescu, Florin Iordăchescu, Victor Eftimiu, G. Topârceanu, Miguel de Cervantes Saavedra, G. Bogdan Duică, Cincinat Pavelescu, Ponțiu Pilat, Socrate, Hamlet și alții. În 1939, deja Ion Pena publica poezii în controversata revistă "Prepoem", care după septembrie 1940 este considerată de orientare legionară. Pena n-a avut nici o colaborare cu "Prepoem" pe timpul sederii legionarilor la putere până la 14 februarie 1941, când Statul Național-Legionar a fost abrogat în mod oficial, instaurându-se dictatura militară a generalului Ion Antonescu . Mai mult, în singurul volum care i-a apărut în 1939, "Furcile caudine", este inclusă și o epigramă în care-l ia peste picior pe A.C. Cuza, mentorul și principalul susținător al lui Corneliu Zelea Codreanu: Lui A. C. Cuza// Din tinerețe n’a mai dat/O epigramă – și-i păcat !/ Misterul ? Muza i-a fugit/ Ca nu cumva pîn’ la sfîrșit,/ Uzînd de abila-i suveică / S-o scoată și pe ea evreică.

Anti-bolșevic convins, scria înainte de venirea trupelor sovietice în Revista "Păcală" al carei motto era: „Iar când la Patria Română/ Râvnește hidra bolșevică/ Nesățioasă și păgână,/ Ia și o armă, că nu strică!."

La începutul anilor '40, poetul Pena publica frecvent în "Universul Literar". Este de notorietate faptul că Palatul Universul, de pe strada Brezoianu, a fost centrul presei interbelice, "Universul Literar" fiind suplimentul celui mai popular și influent ziar din perioada interbelică, "Ziarul Universul". În 7 martie 1942, redactorul Ștefan Baciu (1918 - 1993) îl numea pe Pena - "Un poet plin, de un talent robust, original și format, care face o figură cu totul aparte în corul celorlalți", „astăzi Ion Pena vine între noi cu o liră cu totul înnoită, așezându-se dintr’odată pe primul plan al poeziei tinere ... versurile lui trebuiesc citite cu toată atenția. În miezul lor se sbate un poet de rasă care semnează simplu și deslușit: Ion Pena. Celelalte poezii, toate, una mai întreagă decât cealaltă. „Iată un poet!”, am exclamat către camarazii mei după ce isprăvisem lectura lor. Și nu mă înșelasem deloc: Ion Pena, acest nou poet, i-a cucerit și pe ei, prin simpla lectură, fără reverențe și fără salamalecuri. Aceasta este pecetea talentului.” În "Universul Literar" au mai debutat, in acea perioadă, Ștefan Augustin Doinaș, Leonida Secrețeanu și Ion Caraion. În cartea sa de memorialistică, "Praful de pe tobă. Memorii 1918-1946", scrisă în 1980 la Honolulu, Ștefan Baciu iși amintea de Pena, neștiind că acesta decedase încă din 1944.

UN SCRIITOR „FANTAZIAN“

Astăzi, noi putem să judecăm firul epic din povestirea utopică în două părți, "Moneda fantazienilor", scrisă la Sichevița, județul Caraș Severin în 1937 - 1938 în care Pena merge cu anticipația pânǎ în 1 ianuarie 2000. Prima parte a fost publicatǎ în ziarul „Drum” in anul 1937, numărul de Crăciun, iar partea a doua, singurul manuscris, în dactilogramă, rămas la fratele Petre C. Pena, a ajuns la nepotul lor, Marin Scarlat, care l-a dat spre publicare. În povestire, previziunile autorului au mari analogii cu colectivizarea și cooperativizarea (coop-uri, gradinițe, ..), dovedindu-se un bun analist social de anticipație. Prozatorul Constantin Stan (1951 - 2011), în "Ziarul de Duminică", din 28 septembrie 2001, în articolul "Un caz ciudat", vorbește despre faptul că Pena, prin povestirea sa il devansează pe Orwell. În volumule sale „Fotografii la periscop” și „Secvențe de istorie literară - opera omnia - publicistică și eseu contemporan”, care cuprind studii și articole despre Radu Grămăticul, Grigore Gellianu, Șt. O. Iosif, Gala Galaction, Ion Pena, Constantin Noica, Marin Preda și Mircea Scarlat, Stan V. Cristea îl numește pe Pena: Un scriitor „fantazian” nedreptǎțit . Profesorul, ziaristul și prozatorul Victor Marin Basarab afirma în 2001: „Moneda fantazienilor” ar trebui pusǎ în circulație și așezatǎ într-o exactǎ comparație cu proza urmuzianǎ, într-o corectǎ înțelegere a vizionarismului sud-est european și, de ce nu, la baza teatrului absurdului ionescian. Acum, în 2014, citind și cumpǎnind, putem afirma că el a fost un vizionar.

PUBLICAȚII

Între 1928 - 1944, Ion C Pena a publicat poezii, epigrame si proză în urmǎtoarele publicații:

Ziarul „Slove de foc”, din Belitori, Teleorman,

Revista „Drum”, din Roșiorii de Vede,

Ziarele si revistele „SO4H2”, „Graiul tineretului”, „Oltul”, din Turnu Măgurele

Revista „Zarathustra”, redactată de Ion Caraion si Alexandru Lungu, din Buzău

Revistele si ziarele „Epigrama”, „Păcală”, „Prepoem”, „Vremea”, „Universul literar”, din București

ACTIVITATE PROFESIONAL-SOCIALĂ

Profesional, ca finanțist (perceptor), a funcționat timp de 4 ani și 10 luni în Sichevița - județul Caraș Severin (1936 - 16 iulie 1941), ca delegat de agenție. Aici înființează Căminul cultural - "Lumina", cu sediul în incinta Primăriei, doneazǎ cǎrți bibliotecii și împreunǎ cu sǎtenii procurǎ un aparat de proiecție.

Apoi, la Domnești - Muscel, actualmente în Argeș, Pena lucrează ca agent administrativ. Aici înființează, în 1941, "Biblioteca modernă" prin care caută să satisfacă cerințele de lectură ale localnicilor, în special intelectualii comunei, precum și tineretul școlar. El este sprijinit de tineretul grupat în jurul normaliștilor Luca Ionescu și N. Ionescu. În Domnești se împrietenește cu Gheorghe Șuța, care-l și găzduiește până la plecarea pe front. Acesta era președintele Partidului Național Țărănesc, mare industriaș și comerciant, unchiul Elisabetei Rizea din Nucșoara, Argeș, participantă activă la Rezistența anticomunistă din Munții Făgăraș, "Haiducii Muscelului". În fapt, Gheorghe Șuța era fratele avocatului Nicolae Șuța, șeful de cabinet al vicepreședintelui PNȚ, Ion Mihalache și deputat de Muscel în Camera Deputaților.

Fiind mobilizat din Domnești, pe frontul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Pena moare de tânăr pe 29 iulie 1944, la numai 33 de ani, fiind înmormântat în Cimitirul Eroilor din Alba Iulia. Viața lui s-a consumat sub zodia tragicului, el conducǎndu-și pe ultimul drum patru din cei șase frați: Lina, Fǎnica, Nicu și Costache. Ion C Pena n-a fost căsătorit și n-a avut copii. Este al cincelea copil pe care părinții, Firică și Lisandra Pena, aveau să-l înmormânteze în timpul vieții.

A fost susținător al Partidului Național Țărănesc, de aici și prietenia lui cu Gheorghe Șuța, președintele PNȚ din Domnești. Orientările amintite aici i-au adus – în perioada 1945-1989 - represaliile sistemului care l-a înscris în „Fondul special – interzisi (S)”.

Și totuși, straniu, în 1993 îl găsim menționat în „Bibliografia operelor autorilor legionari”, de Nicolae Niță, apărută în editura „Libertatea” din Jacksonville – SUA, alături de Emil Cioran, Petre Țuțea, Constantin Noica, Mircea Eliade, Nae Ionescu, Radu Gyr și alții. Scriitorul apare pe pagina 204 cu consemnarea: „Pena C.I. – poet. Colaborator la revista „Drum”, apărută în orașul Roșiorii de Vede”, fără alte detalii precum la alții, la care se specifică în mod expres că „au publicat numeroase lucrări de specialitate și au colaborat asiduu la revistele și ziarele legionare din țară”, precizându-li-se și opera. „Nu avea predilecție pentru cultul legionar”, afirma Luca I Ionescu din Domnești – Argeș, cel ce între 1941 – 1944 s-a cunoscut cu poetul (afirmație făcută în emisiunea de evocare a lui Pena la postul de radio „Impact 94,4 FM” din Roșiorii de Vede, în 24 august 2001, în ajunul împlinirii a 90 de ani de la nașterea scriitorului). Istoricul Cătălin Borțun de la Muzeul Județean Teleorman, autor al lucrǎrii „Mișcarea legionară din județul Teleorman", apǎrutǎ în 2011, la Editura Renaissance din București, a afirmat că în documentările sale nu a gasit nicio referire la numele de Ion Pena. Acestei opinii îi subscriu istoricii și publiciștii Cristian Sandache și Corneliu Ciucanu, care sunt autorii mai multor cărți despre fenomenul legionar. Probabil datorită reproșurilor primite din mai multe direcții, cauzate de superficialitatea sau interesele cu care a combinat informațiile, Nicolae Niță, s-a simțit nevoit și a reeditat în 2017 cartea apărută în 1993 axându-se de această dată pe "Presa Legionara" - Un succinct index alfabetic al ziarelor si revistelor legionare apărute în Exil și în Tară de-a lungul timpului. Editura "Libertatea", Jacksonville - SUA. Dacă veți răsfoi cartea, veți vedea că Revista „Drum” din Roșiorii de Vede, cu care era asociat Pena, dispare subit, în schimb a rămas Revista Drum din 1961, apărută în Mexico City. "L-am căutat pe dl Nicolae Niță în mai multe rânduri pe mail si facebook dar nu mi-a răspuns. Doream să-mi dea o explicație și să-și recunoască public confuzia pe care o făcuse, voit sau nevoit, în privința Revistei „Drum” din Roșiorii de Vede și a lui Ion C Pena" a afirmat Marin Scarlat, strănepotul scriitorului. Realitatea este că Revista „Drum” din Roșiorii de Vede a fost închisă de binomul Antonescu - legionari spre toamna lui 1940, atunci cand Ion C Pena avea în șpalt două volume de poezii, "Iarmaroc" și epigrame, "Flori veninoase", a căror apariție era anunțată în București. Câteva poezii din "Iarmaroc" fuseseră deja publicate. Din cererea pe care Pena o trimite Ministrului Finanțelor, în calitate de agent administrativ cl. II în com. Domnești, jud. Muscel, aflǎm cǎ el a venit în localitate în primǎvara lui 1941.

ACTIVITATEA LITERARĂ

A fost membru activ al Grupării literare „Drum” din Roșiorii de Vede, asociație a tinerilor publiciști teleormăneni, înființată în 1935 sub președinția de onoare a scriitorului Zaharia Stancu, președinți activi fiind Nicolae Stănescu-Udrea și Florian Crețeanu. În editura acestei grupări îi apare, în 1939, volumul de epigrame „Furcile caudine”, tipărit la Tipografia „Lumina poporului” din aceeași localitate. Având recenzii favorabile, George Călinescu îl înscrie în „Istoria Literaturii Române de la origini până în prezent”, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1941. În aceeași editură urmau să îi apară în 1940 (deja erau anunțate în revista bucureșteană „Prepoem”, an I, nr. 11 din mai 1940) un volum de poezii intitulat „Iarmaroc” și un volum de epigrame „Flori veninoase”, dar care, din păcate, nu aveau să mai vadă lumina tiparului, întrucât revista și editura „Drum” au fost suspendate de cenzură în același an. Cunoscutul publicist și istoric literar Stan V. Cristea, membru în Uniunea Scriitorilor din România, consemna în „Caligraf” din iulie 2005: „Surprinzător, prin 1943 – 1944, Ion Pena pare că evolua spre un nou fel de poezie ... îi întrezărim – incredibil, cumva pe Nichita Stănescu și Marin Sorescu”

La plecarea din această lume, în 29 iulie 1944, scriitorului i-au rămas mai multe manuscrise, dintre care șase volume erau pregătite pentru tipar, între ele aflǎndu-se și cele două volume, „Iarmaroc” și „Flori veninoase”, oprite de cenzură în 1940:

Patru volume de poezii : "Iarmaroc" (un volum de poezii, voluminos, de peste o sută de poezii, din care câteva au apucat sa fie publicate), "Varietăți", "Fum" si "Nord". Din pacate, aceste volume s-au pierdut sau sunt răspândite pe la diverși prieteni.

"Simple nimicuri" - plachetă de poezii, în dactilogramǎ - publicată în "Scrieri" - Ion Pena, apărută în 2011.

"Flori veninoase"- volum de epigrame, în dactilogramǎ, apărut în "Scrieri" - Ion Pena.

Ion C. Pena a creat și s-a impus într-o perioadă tulbure (1928-1944) a istoriei României și a Europei; etapă, însă, urmată de epoca regimului comunist – perioadă ce a dus la scoaterea acestuia vreme îndelungată în afara circuitului public prin includerea sa în Fondul special - interzise între 1945-1989.

Înainte de decesul său, la doar 33 de ani, lasă un testament colegilor, prietenii din perceptia Domnești - județul Muscel, Ioan T. Zăinescu și C. Mateescu, prin care îi ruga pe alți trei prieteni de suflet: Gheorghe Șuța, Florian Crețeanu și Nicolae Stǎnescu - Udrea să se îngrijească de publicarea scrierilor sale. Din păcate, acest lucru se îndeplinește abia în anul 2011, când se împlineau 100 de ani de la nașterea sa. Multe manuscrise s-au pierdut din cauza unora dintre prietenii săi. Volumul postum „Scrieri” - Ion Pena, apărut la 67 de ani de la plecarea sa în neființă, include poezii, epigrame, precum și proză, dovedind talentul multilateral al autorului. Acest volum cuprinde următoarele secțiuni:

Ion Pena – epigramist:

- Epigrame publicate în volumul „Furcile caudine”

- Epigrame refuzate în 1939, la publicarea volumului „Furcile caudine”

- Epigrame din volumul„Flori veninoase"

- Alte epigrame, publicate în diverse ziare și reviste

Ion Pena – poet:

- Poezii publicate în diferite ziare și reviste ale vremii

- Placheta „Simple nimicuri”

Ion Pena – prozator:

- „Moneda fantazienilor” –  povestite utopică

- „Exclusivismul rasei și culturii germane”

***

 29 iulie 1992: S-a stins din viață Lucia Demetrius, prozatoare, poetă, traducătoare și autoare dramatică româncă.

Lucia Demetrius (16 februarie 1910 – 29 iulie 1992) a fost o prozatoare, poetă, traducătoare și autoare dramatică româncă.

A fost fiica scriitorului Vasile Demetrius (coleg de clasă la liceul Sfântul Sava cu Gala Galaction, care l-a convins să-și schimbe numele din Dumitrescu în Demetrius) și a Antigonei (născută Rabinovici). A luat parte la ședințele cenaclului Sburătorul, condus de Eugen Lovinescu. A fost favorita criticului, de care a fost legată chiar printr-o relație amoroasă.

STUDII

A urmat școala centrală Maria Brâncoveanu între 1921 și 1928, apoi și-a luat licența în litere în 1931 și filosofie în 1932, urmând apoi Conservatorul de Artă Dramatică din București, la clasa lui Ion Manolescu.

CARIERA

Debutează pe scenă în trupa dramaturgului George Mihail Zamfirescu, 13 plus 1, pentru a reveni ulterior ca dramaturg. Studiază Estetica la Paris, din 1934. În perioada 1936-1938 devine funcționară la Uzinele Malaxa. Este profesoară de artă dramatică la Conservatorul de artă dramatică în perioada 1944-1949 și regizor de teatru la Teatrele din Sibiu, Brașov și Bacău, între anii 1950-1952. A colaborat cu Mărgărita Miller-Verghy. Ca dramaturg, în perioada stalinistă după 1949, Lucia Demetrius a îmbrățișat cu deschidere maximă teatrul realist socialist, pentru ca după 1965 să revină la teatrul de idei sau de analiză sufletească.

DISTINCȚII

A fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.

OPERA SELECTIVĂ

- Tinerețe, roman, 1936

- Marea fugă, roman, 1938

- Destine, nuvele, 1939

- Intermezzo, versuri, 1939

- Album de familie, nuvele, Editura Fundația Regală pentru Literatură și Artă, 1945

- Flori de hârtie, 1947

- Oglinda, nuvele, 216 pagini, ESPLA, 1957

- Nunta Ilonei, nuvele, 1960

- Primăvara pe Târnave, roman, 1960-1963, vol I-II

- Întâmplare de la târg, 1962

- Limpezire, 1962

- Făgăduielile, nuvele, 1964

- Colocviu sentimental, 1967

- Ce aduc zorile, nuvele, 1968

- După prăpăd, 1968

- Lumea începe cu mine, roman, 1968

- Anotimpuri, 1970

- La ora ceaiului, nuvele, 1970

- Acuarele, 1971

- Scrisoare către fetele tinere, 1971

- Tinerețe, 1971

- O femeie ca multe altele, 1972

- O poveste adevărată, 1973

- Sunt un pământean, nuvele, 1973

- Întoarcerea la un miracol, 1974

- Răspântiile, nuvele, 1976

- Întâlnire cu tinerețea, nuvele, 1977

- Fericita călătorie, 1979

- Triptic, (Oglinzi aburite, Portretele au coborât din rame, Ultimul vlăstar), 1981-1984

- Te iubesc, viață!, 1984

OPERA POSTUMĂ

- Lucia Demetrius: Memorii, 554 p., Ediție îngrijită de Ion Nistor, Editura Albatros, București, 2005, ISBN 973-24-1043-4

DRAMATURGIE

- Turneu în provincie, piesă de teatru, 1946

DRAMATURGIE PROLETCULTISTĂ

- Cumpăna, piesă de teatru, 1949

- Vadul nou, 1951

- Premiera, piesă de teatru, 1952

- Oameni de azi, 1952

- O noapte grea, 1954

- Cei de mâine, 1956

- Oameni și jivine, 1956

- Trei generații, 1956

- Ultima Tauber, 1956

- Arborele genealogic, 1957

- Vlaicu și feciorii lui, 1959

ÎN ALTE LIMBI

- A boldog ember halála (Moartea fericitului), traducere în limba maghiară de Papp Ferenc, Irodalmi Könyvkiadó, București, 1965.

TRADUCERI

- Nikolai Gogol, Căsătoria - O întâmplare absolut incredibilă în două acte (teatru), traducere de Lucia Demetrius, București, 1957;

- Victor Hugo, Mizerabilii, (roman, 3 volume), traducere de Lucia Demetrius și Tudor Măinescu, note explicative de N. N. Condeescu, Editura Cartea Românească, București, 1981;

- Ivan Bunin, Nuvele, București, 1936;

- Louis Frederic Rouquette, Împărăția tăcerii albe, București, 1937;

- Al. Dumas, Acuzatul, București, 1938;

- Louis Bromfield, Vin ploile, I-II, București, 1941 (în colaborare cu Vasile Demetrius);

- Thomas Raucat, Aventură în Japonia, București, 1942;

- B. Giambattista, Povestea poveștilor, București, 1943;

- Charles Perrault, Povești, București, 1943;

- J.H. Louwyck, Insula de ceață, București, 1946;

- Marcel Achard, Corsarul, București;

Lev Tolstoi, Învierea, București, 1948, Povestiri din campanie, București, 1949 (în colaborare cu Elena Culacov);

- Ivan Turgheniev, Nuvele, București, 1948 (în colaborare cu Elena Culacov);

- Vera Bianki, Notărița, București, 1948 (în colaborare cu Elena Culacov);

- W. Shakespeare, Cum vă place, București, 1949;

- K.A. Treniov, Liubov Iarovaia, București, 1954 (în colaborare cu Sonia Filip);

- A. Ulianinski, Piese într-un act, București, 1954 (în colaborare cu Sonia Filip);

- K.S. Stanislavski, Munca actorului cu sine însuși, București, 1955 (în colaborare cu Sonia Filip);

- Guy de Maupassant, Nuvele și schițe, București, 1956, Bulgăre de seu, București, 1960, Mont-Oriol, București, 1971;

- A.S. Makarenko, Povestiri și schițe. Articole despre literatură. Corespondența cu Maxim Gorki,București, 1959 (în colaborare cu Radu Donici);

- H. de Balzac, Crinul din vale, București, 1967, O fiică a Evei, București, 1969;

- Julien Green, Miezul nopții, București, 1970, Manuel, prefață de Laurentiu Ulici, București, 1972;

- Rene Barjavel, Tarendol, București, 1974;

- G. Flaubert, Educația sentimental ă, prefață de Irina Mavrodin, București, 1976.

PREMII ȘI DISTINCȚII

- Premiul de stat (1951)

***

 30 iulie 1894: S-a născut Păstorel Teodoreanu (n. Alexandru Osvald Teodoreanu), scriitor, poet, avocat și publicist român.

Păstorel Teodoreanu (pseudonimul lui Alexandru Osvald Teodoreanu; 30 iulie 1894, Dorohoi, Dorohoi – 17 martie 1964, București) a fost un poet, avocat, scriitor, publicist, epigramist, gastronom și iubitor de vinuri român, membru de seamă al boemei ieșene și bucureștene, marcat în literatura română prin epigramele sale. Romanul său cel mai cunoscut este Hronicul măscăriciului Vălătuc, pe care criticul literar George Călinescu îl compara cu Gargantua și Pantagruel.

A fost fratele mai mare al romancierului Ionel Teodoreanu.

ACTIVITATEA LITERARĂ

Păstorel debutează cu versuri în săptămânalul Capitala al lui Ion Th. Florescu, apoi colaborează la mai multe reviste (Viața românească, Versuri și proză, Însemnări literare, Adevărul, Adevărul literar și artistic, Gândirea, Lumea, Opinia, Contimporanul, Lumea literară și artistică, Bilete de papagal, România literară, Jurnalul literar, Revista Fundațiilor Regale, Universul literar, Vremea și la multe alte publicații, iar după a doua conflagrație mondială, la Lumea lui George Călinescu și mai târziu la Magazin). Primul volum publicat a fost Hronicul măscăriciului Vălătuc, aducându-i scriitorului prețuirea unor critici prestigioși, precum Paul Zarifopol. Activitatea literară a continuat însă mai mult intermitent. În anii 1930 i-au apărut două volume de epigrame: Strofe cu pelin de mai pentru/contra Iorga Neculai și Vin și apă, trei cărți de proză: Mici satisfacții, Un porc de câne și Bercu Leibovici și două volume de publicistică diversă, sub genericul Tămâie și otravă. Poeziile apar în volumul Caiet din 1938. A scris în colaborare cu Adrian Maniu basmul dramatizat Rodia de aur[2], pus în scenă la Teatrul Național din București, în stagiunea 1929/1930. În anii 1957, 1966 și 1989 au apărut antologii din proza sa, iar în 1972 un volum antologic de „Versuri”. În anul 1973 apare volumul postum „Gastronomice”, reeditat în 2000.

Opera lui Al. O. Teodoreanu a circulat și oral, iar în timpul regimului comunist chiar clandestin. După 1989, epigramistul a fost redescoperit, mai ales cu acele versuri celebre prin opoziția spirituală față de ordinea de lucruri din regimul comunist. Din păcate, unele dintre textele ce i se atribuie, mai mult vulgare decât spirituale, nu îi aparțin, iar altele circulă în mai multe variante care nu îi mai pot fi atribuite.

Al. O. Teodoreanu a tradus în limba română - în colaborare cu Jean Grosu - romanul Peripețiile bravului soldat Švejk de Jaroslav Hašek, publicat în 1956. Textul acestei traduceri a fost republicat de mai multe ori, bucurându-se de un deosebit succes.

GURMAND ȘI IUBITOR DE VINURI

A scris și un Tratat despre vinuri, coniacuri și tehnica degustării acestora, care din păcate, rămânând doar în manuscris, este astăzi considerat pierdut. Pasiunea sa de gurmand și iubitor de vinuri se baza pe calitățile sale gustative remarcabile. Este îndeobște cunoscut faptul că Păstorel era chemat adesea să arbitreze dispute în domeniul degustării, identificării și categorisirii produselor obținute din struguri, adică vinuri și coniacuri. Calitățile sale gustative și experiența deosebit de variată și complexă pe care o avea în degustarea vinurilor românești, în special, îl făcea capabil să identifice nu numai soiul de vin, podgoria și anul fabricației, dar și alte amănunte, cum ar fi orientarea geografică a locului pe care se găsea via din care se fabricase vinul, cât de pur era acesta (în sensul folosirii unei singure varietăți precum Muscat Otonel), regimul pluvial al anului respectiv în locul unde se găsea via etc.

ÎN ANII COMUNISMULUI

A fost arestat în perioada comunismului de către Securitate care, la interogatorii, i-a cerut să divulge pozițiile prietenilor săi față de regimul politic și a informat Securitatea despre lipsa aparentă de loialitate a Mariei Tănase.

OPERA

- Hronicul măscăriciului Valatuc București, (1928); ediția II, București, 1930; ediție îngrijită și prefață de Titus Moraru, Cluj, 1972; ediție îngrijită și postfață de Gheorghe Hrimiuc, Iași, 1989; ediție îngrijită și postfață de Petre D. Anghel, București, 1992;

- Trei fabule, București, (1928)

- Rodia de aur, București, (1929)

- Mici satisfacții, cu un portret de Ștefan Dimitrescu, București,(1931)

- Strofe cu pelin de mai contra Iorga Neculai. Cu o scrisoare inedită de la Dante Alighieri, cu ilustrații de Ion Sava și gravuri de Teodor Kiriacof, Iași,(1931)

- Un porc de câne (1933), București, 1933; ediție îngrijită de Petre D. Anghel, București, 1992;

- Tămâie și otravă (1934)-(1935), I-II, București; ediție îngrijită de Alexandru Ruja, Timișoara, 1994;

- Bercu Leibovici (1936), București; ediția II, București, 1942;

- Vin și apă (1936), cu ilustrații de Ion Anestin, București;

- Caiet (1938), București;

- Berzele din Boureni (1957), prefață de Savin Bratu, București;

- Versuri (1972), ediție îngrijită de Ilie Dan, prefață de D.I. Suchianu, introducere de Ion Rotaru, București;

- Gastronomice (1973), ediție îngrijită de Grigore Damirescu și Valentin Borda, postfață George Muntean, București;

- Inter pocula (1973), ediție îngrijită și prefață de Titus Moraru, Cluj;

- De re culinaria (1977), ediție îngrijită de Rodica Abrudan-Pandele și Aristița Avramescu, București;

- Epigrame și alte rime vesele (1997), ediție îngrijită de Rodica Pandele, prefață de Alexandru Paleologu, București;

- Păstorel și corespondenții săi (1998), ediție îngrijită de Rodica Pandele, București;

- Pahare și săgeți (2003), ediție îngrijită și prefață de Ilie Dan, Iași.

REFERIRI LA PĂSTOREL TEODOREANU

- Despre Păstorel: Un cavaler al spiritului - Păstorel. Unul din cei trei cavaleri ai spiritualității românești

- În madrigalul lui Mircea Ionescu Quintus, se sintetizează prețuirea unanimă:

"Să-nchinăm paharul/ Pentru Păstorel/  N-a fost nici Cotnarul/ Mai spumos ca el"

***

 30 iulie 2019: S-a stins din viață Florina Cercel, actriță româncă de teatru și film.

Florina Cercel (alternativ: Florina Cercel Perian; 28 ianuarie 1943, Piatra Neamț, județul Neamț – 30 iulie 2019, București) a fost o actriță româncă de film, radio, televiziune, scenă și voce.

CARIERA

A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1964, la clasa profesorilor Jules Cazaban, Cornel Todea și Victor Moldovan. A jucat ca actriță pe scenele următoarelor instituții: Teatrul Dramatic de Stat din Galați (1964-1965), Teatrul Național din Timișoara (1965-1973) și Teatrul Național din București (din 1972). A fost căsătorită timp de 7 ani cu medicul Ioan Perian Liviu.

PREMII ȘI DISTINCȚII

- Premiul UNITER pentru „cea mai bună interpretare feminină” pentru rolul Vassa Jeleznova din piesa „Vassa Jeleznova”, de Maxim Gorki, regia Ion Cojar, 1990

- Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler (13 decembrie 2002), alături de alți actori, „pentru devotamentul și harul artistic puse în slujba teatrului romanesc, cu prilejul împlinirii unui veac și jumătate de existență a Teatrului Național din București”.

- Premiul Ministerului Culturii și Cultelor pentru cea mai bună actriță a anului 2002 în rolul Annei Andreevna din piesa „Revizorul” de Nikolai Gogol, 2002

FILMOGRAFIE

- Frații (1971)

- Filip cel bun (1975)

- Dincolo de pod (1976) - Marta, soția meșterului Bocioacă

- Prin cenușa imperiului (1976) - grecoaica

- Premiera (1976) - ziarista de la Făclia

- Roșcovanul (1976) - Elena Duma, activista P.C.R.

- Toate pînzele sus (serial TV, 1977) - ep. 8

- Marele singuratic (1977) - Ilinca

- Iarna bobocilor (1977) - Despina

- Eu, tu, și... Ovidiu (1978)

- Ecaterina Teodoroiu (1978) - gazda

- Brațele Afroditei (1979)

- Vacanță tragică (1979)

- Bietul Ioanide (1980) - dublaj de voce Ioana „Indolenta”

- Burebista (1980)

- Dumbrava minunată (1980) - Mia Vasilian

- Iancu Jianu zapciul (1981)

- Femeia din Ursa Mare (1982) - Maria

- Căruța cu mere (1983)

- Bocet vesel (1984)

- Vară sentimentală (1986) - felcerița Paraschiva Dârzu

- Din prea multa dragoste (1986)

- Trenul din zori nu mai opreste aici (TV) / (1994) - Nebuna din Capri

- Crucea de piatră (1994) - matroana bordelului

- Ultima halta in Paradis (TV) / (2002) - Doctorita

- Les percutés / Țăcăniții (2002)

- Ambasadori, căutăm patrie (2003) - Mariana

- The Half Life of Timofey Berezin / Viața lui Timofei Berezin (2006) - Valentina

- O soacra de cosmar (2006) - Mama lui Nicu

Niciodata nu e prea tarziu (2006) - Mioara

- Inima de tigan (2007) - Spania Fieraru

- Regina (2008) - Spania

- Aniela (2009) - Aretia Belciugesco

- Moștenirea (2011) - Spania

- Narcisa: iubiri nelegiuite (2011) - Bunica Narcisei (sezonul 3)

- Poveste imorală

TEATRU

- Dona Diana, regia Victor Moldovan, 1973 

- Arde soarele deasupra lui Seneca de Kincses Elemér

- Bacantele de Euripide, regia (1997)

- Moartea unui comis voiajor, autor Arthur Miller, regia Horea Popescu (2000)

- Revizorul, autor Nikolai Vasilievici Gogol, regia Serghei Cerkasski (2002)

- Jurământul, autor Dan Tărchilă, regia Vasile Manta (2004)

- Lucrezia Borgia, autor Victor Hugo, regia Cristian Ioan (2004)

- Micii burghezi, autor Maxim Gorki, regia Sorana Coroamă Stanca (2004)

- Inimă de câine, autor Mihail Afanasievici Bulgakov, regia Yuri Kordonsky (2005)

- Monodrame europene, autor Dumitru Radu Popescu, Helmut Peschina, regia Dan Stoica (2007)

- Istoria comunismului, povestită pentru bolnavii mintal, autor Matei Vișniec, regia Florin Fătulescu (2007)

- Camerista de Hermann Broch, regia Dan Stoica (2008)

- Graciosa și Percinet, autor Madame d'Aulnoy, regia Răzvan Popa (2008)

- De vorbă cu Eminescu

- Gaițele, autor Alexandru Kirițescu, regia Dan Tudor (2012)

- Dumnezeu se îmbracă de la second-hand de Iulian Margu, regia Ion Caramitru (2014)

- Noapte bună, mamă!, regia Mircea Cornișteanu (2014)

- Omul de zăpadă, autor Lia Bugnar, regia Leonard Popovici (2014)

- Oreste, regele sunetelor, regia Constantin Dinischiotu (2014)

- Pe strada Mântuleasa, autor Mircea Eliade, regia Titel Constantinescu (2014)

- Quartet, autor Ronald Harwood, regia Dan Tudor (2014)

- Regele moare, autor Eugene Ionesco, regia Victor Ioan Frunză (2014)

- Rusoaica, autor Gib Mihăescu, regia Manuela Popescu (2014)

- Săptămâna luminată, regia Cristian Munteanu (2014)

- Ultima haltă în paradis, autor Valentin Nicolau, regia Alexandru To cilescu (2014)

- Vassa Jeleznova, autor Maxim Gorki, regia Ion Cojar (2014)

***

 31 iulie 1937: S-a născut pictorul român Henry Mavrodin.

Henry Mavrodin (31 iulie 1937 în București - 18 mai 2022) a fost un pictor român, profesor universitar doctor.

EDUCAȚIE

- 1953-1957 Școala medie de Arte Plastice - București, România

- 1957-1963 Institutul de Arte Nicolae Grigorescu, București, România

EXPERIENȚĂ DIDACTICĂ

- 1991-2001 profesor de desen și pictură la Universitatea Națională de Arte București

- 1996-2001 decanul Facultății de Istoria și Teoria Artei, Universitatea Națională de Arte București.

- 2001 - 2006 profesor la Universitatea Națională de Teatru și Film din București

A predat cursuri la Facultatea de Filologie, Universitatea din București, la Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu din București, master Spațiu Sacru. Curs de master Estetica formelor artistice la Centrul de Excelență în Studiul Imaginii, Universitatea din București.

ACTIVITATE DE CERCETARE

- 1996-1999 doctoratul în estetica artelor vizuale cu teza Glaocon sau prestigiul artistului în Cetatea Ideală.

EXPOZIȚII PERSONALE-SELECȚIE

- 1971 Galleria Internazionale d’arte La chiocciola, Padova, Italia.

- 1972 Galleria d’arte Viotti, Torino, Italia.

- 1975 Retrospectivă la Centrul Cultural Universitar, Pordenone, Italia.

- 1989 20 de ani de pictură în Italia, Castelul din Bazzano, sub patronatul Municipiului orașului Bazzano, Muzeului Civic și Arheologic, Bazzano, Italia.

- 1998 Muzeul Național de Artă, București, Romania.

- 1998 Mavrodin și studenții săi, Galeria Catacomba, București.

- 1999 Muzeul Morandi Bologna, Italia.

- 2005 Expoziția donației Henry Mavrodin, Moderna Museet, Stockholm, Suedia

EXPOZIȚII DE GRUP-SELECȚIE

- 1963 expoziția promoției clasa Prof.Corneliu Baba, Sala Dalles, București.

- 1963-1970 expune la toate saloanele anuale de pictură și grafică, Sala Dalles, București.

- 1967 Expoziția comemorativă Colocviul Internațional C. Brancusi, Sala Kalinderu, București.

- 1967 Expoziția de grup Pictură și Poezie, Casa Scriitorilor, București.

- 1969 Prima expoziție de pictură a Festivalului Internațional Cagnes sur Mer, Franța.

- 1969-1970 participă la diverse expoziții internaționale reprezentând Romania (Dusseldorf-Germania, Helsinki-Finlanda).

- 1970 Galeria Apolo, București.

- 1970 XXXV Bienală Internațională de artă de la Venezia.

- 1974 reprezintă Italia la I Expoziție Internațională de sticlă de la Bruxelles (Belgia).

- 1977 A XX a Quadrienală Națională de artă, Roma, Italia.

- 1996 100 ani de la nașterea lui Tristan Tzara, Sala Dalles, București.

- 1996 Arta anilor 90. Una Bisanzio Latina Galleria Bramante, Roma, Italia.

- 1998 Bucarest 2000 Budapest, Budapesta, Ungaria.

- 1999 Salonul de toamnă, Galeria Apollo, București.

- 1999 Expoziție Rudenie și patrimoniu,organizată de Ministerul Culturii din România și Consiliul European, Sala Kalinderu, București, România.

- 2002 Opere del 900, Galleria Regionale d’Arte Contemporanea Luigi Spazzapan di Gradisca d’Isonzo, Gorizia, Italia.

- 2009 dec. Donația operei monumentale Turnul Babel, Academia Română, proiect finațat de Fildas Art.

- 2009 Expoziție Ciubotaru & Mavrodin - obiect (sala Theodor Pallady, Biblioteca Academiei Române) și donația operei monumentale Turnul Babel, Academiei Române, proiect finanțat de Fildas Art.

PREMII, BURSE ȘI ORDINE

- 1967 Premiul tinerilor artiști (U.A.P., București, România)

- 1968 Premiul I și Medalia de Aur la Târgul Internațional de carte ediția ‘68, București, România.

- 1968 Al III-lea Premiu Național pentru pictură (U.A.P., București, Romania).

- 1968 burse de studiu în URSS și în Belgia.

- 1969 Premiul Pavilionului românesc la Primul Festival Internațional de Pictură de la Cagnes sur Mer, Franța .

- 2005 Ordinul Steaua Solidarității Italiene în grad de Comandor, decernat de Președintele Italiei

- 2015 Marele Premiu (U.A.P., București, România)

- 2019 Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de cavaler, decernat de Președintele României

CĂLĂTORII DE STUDII

- 1977-1989 călătorii de studiu in patru continente

LUCRĂRI ÎN MUZEE

- Muze ul de artă contemporană, Moderna Museet din Stockholm, Suedia

***

 31 iulie 1938: S-a născut Nicu Constantin, actor român de teatru și film.

Nicu Constantin (31 iulie 1938, Eforie, Constanța – 15 septembrie 2009, București) a fost un actor român de comedie.

Tatăl său, Tudor Constantin, provenea din localitatea albaneză Corcea (de unde se trag și strămoșii lui Ion Caramitru, George Vraca și Victor Eftimiu) și a ajuns în România în anul 1910. Actorul Nicu Constantin își amintea că toate casele ce existau în fostul oraș Movilă (actualul Eforie Sud) purtau pecetea muncii tatălui său.

Mama actorului, Ecaterina, era grecoaică din Ianina și sosise în Constanța în 1913-1914, pentru a studia la Școala Greacă din localitate - considerată pe atunci cea mai bună instituție de învățămînt din Balcani cu predare în limba greacă.

Ecaterina și Tudor Constantin s-au căsătorit în 1924 și au avut 7 copii: Petre, Constanța, Tefta, Gheorghe, Constantin, Nicu - viitorul actor, și Lică. După terminarea războiului, în 1947, familia Constantin a mai înfiat un băiat din Moldova, Ștefan, ce avea apoi să ajungă pe unul din cele mai mari petroliere din lume, "Independența", găsindu-și sfârșitul odată cu scufundarea acestuia în Bosfor.

De mic practică tot soiul de meserii: ajutor la bostănăria turcului Cadri, vânzător de răcoritoare pe plajă, vânzător de lapte, vânzător de creveți la cornet, vânzător de ziare, sacagiu, bagajist la gară, etc. Banii astfel câștigați devenind o sursă serioasă pentru întreținerea familiei sale și, deseori, pentru ajutorarea familiilor mai nevoiașe din orășel.

STUDII

- Școala primară din Constanța.

- Școala de Construcții din Brașov (1942).

- Școala Medie Tehnică de Marină din Constanța - profil navigație și motoare.

- Școala Populară de Arte din București.

ÎNCEPUTURILE ARTISTICE

Pentru Nicu Constantin primele înclinații spre lumea artei încep să apară la vârsta de 12 ani când avea ocazia, odată cu venirea concediilor de vară, să vadă la Eforie o serie întreagă de mari artiști: George Vraca, Gică Petrescu, Sergiu Malagamba, Petre Ștefănescu Goangă, Nicolae Bassu Tasian, Arta Florescu, Nae Roman, Bimbo Mărculescu etc.

Tot pe atunci învață de la sora sa, Constanța, lungi poeme de câte 30-40 de strofe, pe care le recită fără cusur la serbările organizate în Eforie de Ziua Eroilor făcându-se astfel imediat remarcat.

Primul spectacol a fost însă ținut în Școala de Marină din Constanța când Nicu Constantin, ce făcea pe atunci parte din grupul "Trio Scaramuța", a prezentat momentul satiric "Mâine vom fi pe mare" în care lua peste picior pe cei din conducerea școlii. Alături de el mai apăreau atunci colegii săi, Muller, Geanoglu, Mușat, Korfiadis și viitorul actor Costel Drăgănescu.

Succesul fiind garantat Nicu Constantin a oferit apoi publicului o altă compoziție a sa, "Melodia constănțeană".

ACTIVITATE PROFESIONALĂ

Angajat al Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”

Între 1960 și 2000, a activat și a susținut peste 9.000 de reprezentații pe scena Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”. În perioada 1979-1982, Constantin a fost și actor al Teatrului de Operetă „Ion Dacian”.

În 2001, Nicu Constantin a devenit cetățean de onoare al orașului Eforie Sud fiind decorat cu Ordinul Meritul Cultural, clasa I, pentru activitatea sa artistică.

În palmaresul înregistrărilor lui Constantin se află peste 30 de filme de scurt și lung metraj, 600 de emisiuni de radio și peste 300 de televiziune. În 2005, în cadrul Galei UNITER, a primit premiul special pentru teatru de revistă, iar un an mai târziu, premiul UNITER pentru întreaga activitate.

ROLURI ÎN TEATRUL DE REVISTĂ (selectiv)

- Pagini alese din revista de altădată

- Revista dragostei

- La Grădina "Cărăbuș"

- Colibri music-hall

- Nu aduce ziua ce aduce noaptea

- Jos pălăria

- Vino să ne vezi diseară

- Costică, ne vede lumea!

- Uite că nu tac!

- Lasă supărarea-n hol

- Grand Music-Hall de Bucarest

- Nimic despre elefanți

- Cafeaua cu lapte de adio

- Salutări de la Vasile

- Mi se pare că mă-nsor!

- Savoy, Savoy!

FILMOGRAFIE

- S-a furat o bombă (1962) - nemenționat

- Vacanță la mare (1963)

- Împușcături pe portativ (1966)

- Vin cicliștii (1968)

- Cercul magic (1975)

- Lupușor și Mieluțu (1975)

- Sărbătoritul (1977)

- Septembrie (1978)

- Totul pentru fotbal (1978)

- Ora zero (1979)

- Alo, aterizează străbunica!... (1981)

- Am o idee (1981)

- Întoarcere la dragostea dintîi... (1981)

- Grăbește-te încet (1982)

- Secretul lui Bachus (1984)

- Eroii nu au vârstă (1984) Serial Tv

- Mușchetarii în vacanță (1985)

- Muzica e viața mea (1988)

- Borvizomanii (1988)

- Harababura (1991)

- Ministerul comediei (1999)

- Profeția V (2005)

ALBUME

- "Nicu... vede tot"

- "Uite-l pe nea Nicu..."

- "Nicu Constantin... o viață de artist"

VOLUME

- "Ochelarii miraculosi. Nicu Constantin în dialog cu Cristian Brancu"

PREMII ȘI DISTINCȚII

Președintele României Ion Iliescu i-a conferit artistului Nicu Constantin la 7 februarie 2004 Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer, Categoria D - "Arta Spectacolului", „în semn de apreciere a întregii activități și pentru  dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”.

***

 31 iulie 1949: S-a născut Mircea Baniciu, compozitor și interpret român de muzică ușoară.

Mircea Baniciu (31 iulie 1949, Timișoara) este un cântăreț și chitarist român, de meserie arhitect. S-a remarcat în muzica românească la începutul anilor '70 când a devenit solist vocal al formației rock Phoenix. După fuga colegilor săi din țară în 1977, începe o carieră solo, timp în care scoate pe piață un EP și patru albume. În 1992 a fondat trupa Pasărea Colibri, alături de Florian Pittiș, Mircea Vintilă și Vlady Cnejevici, cu care a cântat zece ani, răstimp în care au apărut pe piață cinci albume și un DVD. În 2002 revine în trupa Phoenix cu ocazia concertului aniversar „Phoenix 40 de ani”. În toamna anului 2007 părăsește din nou Phoenix pentru a-și continua cariera solo și pentru a înființa în 2014 supergrupul Pasărea Rock.

ANII '70

La începutul anilor '70 Mircea Baniciu cânta ca folkist în cluburile din Timișoara. Cu această ocazie este văzut de Nicu Covaci și Günther Reininger, doi dintre membrii grupului Phoenix, care erau în cautarea unui solist vocal, și hotărăsc să-l coopteze în formație. Mircea Baniciu debutează în Phoenix în anul 1971, când susține câteva spectacole în care sunt prezentate piese precum „Nunta”, „Negru Vodă”, „Iarna”. Aceste piese au fost ulterior înregistrate pe albumul Cei ce ne-au dat nume, apărut în 1972, în componența: Nicu Covaci, Mircea Baniciu, Josef Kappl, Costin Petrescu și Valeriu Sepi.

Continuarea vine în 1973 cu EP-ul Meșterul Manole, apoi, în 1974, cu Mugur de fluier, unde apar câteva dintre hit-urile absolute ale grupului Phoenix: „Mica țiganiadă”, „Ochii negri, ochi de țigan”, „Strunga”, „Mugur de fluier” și „Andrii Popa”, care a devenit probabil cea mai cunoscută melodie a grupului timișorean. „Andrii Popa” este singura compoziție de Mircea Baniciu apărută în discografia Phoenix, despre care artistul povestește că a apărut din întâmplare pe disc, datorită faptului că la „înregistrările din Electrecord trebuia să completăm discul cu patru minute”.

Cantofabule (numele corect fiind Cantafabule) a apărut în 1975 și este considerat până astăzi cea mai importantă operă rock a României. Trupa Phoenix s-a retras, de toamna până primăvara, în munții Semenic pentru a compune piesele de pe acest album, iar când au ajuns în studio, în locul lui Costin Petrescu, a fost adus de Covaci la baterie Ovidiu Lipan „Țăndărică”.

În primăvara anului 1977, o parte dintre membrii trupei Phoenix, adică Nicu Covaci, Ovidiu Lipan, Josef Kappl și Erlend Krauser, fug din țară, reușind să treacă granița ascunși în boxele Marshall ale formației. Mircea Baniciu a rămas în țară, susținând ulterior ca nu a fost anunțat de această plecare. A continuat să cânte piesele Phoenix și după plecarea lui Nicu Covaci, deși a fost, în nenumărate rânduri, anchetat de Securitate.

ANII '80

După plecarea din țară a membrilor formației, Mircea Baniciu desfășoară o prestigioasă carieră solo ca folkist. Primul disc propriu, Mircea Baniciu EP (1979), a fost înregistrat în Televiziunea Română, artistul aflând ulterior că s-a luat decizia ca Electrecord să scoată pe piață acest disc. La începutul anilor '80 a apărut pe piață Tristeți provinciale, primul său disc mare. A apărut de fapt fără titlu, întrucât numele propus de artist fusese respins de autorități pe motiv că „în acea perioadă nu era voie să fii prea trist”. Albumul a fost cunoscut de public mai degrabă ca Albumul galben. Acest disc avea să aducă și primele hituri marca Mircea Baniciu, printre care „Eșarfă în dar” și „Vara la țară”. Acompaniamentul aparține formației Post Scriptum din Timișoara. Aceasta este prezentă și pe următorul album al artistului, Ploaia, lansat în 1984. Ploaia conține piese precum „Scrisoare de bun rămas”, „Ploaia”, „Marea”, „Magazinul de vise”. Urmează Secunda 1, în 1989, cu piese ca „Frunza”, „La-nceput de drum”, „Secunda cea fără de batrânețe și fără de moarte”, iar apoi, în 1991, Secunda 2, cu alte piese precum „Himera”, „Pisica neagră”, „Dealul cu dor” sau „Întoarcerea la Orient”.

ANII '90

În 1990 începe din nou să cânte alături de grupul Phoenix în primul concert al grupului după '90 la Palatul Copiilor din București. Totuși, adevărata revenire a grupului Phoenix în fața publicului român avea să se producă la festivalul Festivalul „Rock '91”, unde Phoenix cântă în fața a aproximativ 70.000 de spectatori. Participă de asemenea la un turneu național cu Phoenix, și merge în Germania pentru a înregistra câteva piese alături de ceilalți membri ai grupului, care vor apărea pe albumele SymPhoenix/Timișoara (1992) și Aniversare 35 (1997).

În 1992 părăsește grupul Phoenix din cauza unor divergențe cu liderul trupei, Nicu Covaci. În decembrie 1992, în timp ce Phoenix cântă în București cu un alt solist vocal, Mircea Baniciu cântă la Râmnicu Vâlcea într-un concert cu ocazia Crăciunului. În mod spontan, vin alături de el pe scenă Florian Pittiș și Mircea Vintilă, și cei trei cântă împreună. La sfârșitul spectacolului, Florian Pittiș anunță că a creat formația Pasărea Colibri. Ulterior, cei trei se reîntâlnesc în mai multe spectacole și păstrează aceeași formulă, care are un neașteptat succes la public. Hotărăsc să-l coopteze și pe Vlady Cnejevici (ex-Compact, ex-Progresiv TM) și să continue activitatea cu Pasărea Colibri.

Deși a fost gândită inițial ca formulă pentru spectacole, membrii Pasărea Colibri se hotărăsc să imprime un spectacol care avea să iasă pe piață în anul 1995 sub numele În căutarea cuibului pierdut. Doi ani mai târziu apare Ciripituri. În 1999, grupul realizează primul album de studio, Cântece de bivuac.

În anul 1999 Florian Pittiș renunță la participarea în spectacole. Pentru scurt timp, cei trei membri fondatori îl cooptează pe Radu Gheorghe, cu care realizează câteva spectacole. Un an mai târziu, încep să apară în spectacole alături de Marius Bațu (Poesis).

DUPĂ 2000

În 2002 Pasărea Colibri scoate un nou album, Încă 2000 de ani, în formula Mircea Baniciu, Mircea Vintilă, Vlady Cnejevici și Marius Bațu. În 2003 are loc spectacolul „Pasărea Colibri – 10 ani”, avându-l ca invitat special pe Florian Pittiș. Acest spectacol este înregistrat și apare ulterior pe piață sub formă de CD (două volume) și DVD. Acest proiect a pus capăt activității formației, membrii ei hotărând să urmeze cariere separate.

În 2002 Mircea Baniciu revine în Phoenix, cu ocazia spectacolului aniversar „Phoenix 40 de ani” (octombrie 2002). Ulterior, continuă activitatea concertistică cu grupul Phoenix, iar în 2005 grupul scoate pe piață un nou album, Baba Novak. Concertul de lansare a noului disc, susținut în octombrie 2005 la Sala Palatului, avea să se transforme într-un DVD intitulat Live at Sala Palatului. În această perioadă, Phoenix susține turnee de promovare a noului disc în câteva orașe din țară, iar în 2006–2007 participă la toate marile festivaluri din România (Stufstock, Peninsula, Motorrock etc).

În anul 2007, după participarea la Festivalul „Stufstock 2007”, Mircea Baniciu părăsește grupul Phoenix din cauza unor noi divergențe cu Nicu Covaci.

În noiembrie 2007, Mircea Baniciu și-a lansat un blog personal, pe care promite să-l transforme în „opera sa autobiografică”. Cu această ocazie a promis să povestească lucruri inedite din perioada de aur a grupului Phoenix, momente din istoria formației Pasărea Colibri și lucruri personale.

DIN NOU SOLO

În anul 2008, artistul imprimă și lansează pe piață primul volum al colecției Best of Mircea Baniciu, numit sugestiv Eșarfa. Este o colecție a celor mai bune balade compuse și interpretate de Mircea Baniciu, printre care piese precum „Eșarfă în dar”, „Dacă ai ghici”, „Scrisoare de bun rămas”, „Frunza”, „Himera”, „Amintire”.

Este prima apariție discografică a artistului în formulă solo, după 17 ani. La concertul de lansare a acestui album, Mircea Baniciu a apărut pe scenă însoțit de formația sa.

Pe 3 decembrie 2008 a avut loc la Sala Palatului primul concert din seria „Mircea Baniciu & prietenii” în care artistul i-a avut ca invitați pe Josef Kappl, Mircea Vintilă, Marius Bațu, Ioan Gyuri Pascu, Leo Iorga și fiica sa – Ana Baniciu. Alături de invitații săi, artistul a cântat câteva dintre cele mai reprezentative piese ale repertoriului său, susținute anterior în trupele Phoenix sau Pasărea Colibri, precum și o bună parte dintre baladele sale.

Cu această ocazie Mircea Baniciu și Josef Kappl prezintă o nouă piesă numită „Pe Argeș în jos”, prima operă completă dintr-un viitor album muzical creat de cei doi. Aceasta este editată pe un maxi-single promoțional.

În noiembrie 2010 Mircea Baniciu lansează cel de-al doilea volum al „best of”-ului său, intitulat simplu Best of, Vol. 2, pe care se regăsesc piese precum „Andrii Popa”, „Vara la țară”, „Pisica neagră”, „Tristeți provinciale”, „Hanul ulciorului nesecat”, „Dealul cu dor”.

Pe 10 noiembrie 2010 a avut loc la Sala Palatului a doua ediție a spectacolului „Mircea Baniciu & prietenii”, moment în care vin din nou alături de el o parte dintre prietenii săi de scenă: Josef Kappl, Ioan Gyuri Pascu, Leo Iorga și trupa Pacifica.

FAMILIA

Pe 19 octombrie 2014, Mircea Baniciu s-a căsătorit cu Alina Nemeș, femeia care i-a dăruit un copil, Victor (10 ani).[4][5]

El mai are o fiică, Ana, dintr-o relație anterioară.

DISCOGRAFIE

Solo:

- Mircea Baniciu EP (EP, Electrecord, 1979)

- Tristeți provinciale (album de studio, LP/MC, Electrecord, 1981)

- Ploaia (album de studio, LP/MC, Electrecord, 1984)

- Secunda 1 (album de studio, LP/MC, Electrecord, 1989)

- Secunda 2 (album de studio, LP, Publi Partner SRL, 1992)

- Muzică de colecție, Vol. 35 (compilație, CD, Jurnalul Național, 2008)

- Anii '80–'90: Vinyl Collection (box sex, 4xCD, Cat Music & Colibri Music & MBA Digital Media, 2008)

- Eșarfa – Best of, Vol 1 (compilație, CD, Cat Music & Colibri Music & MBA Digital Media, 2008)

- Best of, Vol. 2 (compilație, CD, Cat Music & Colibri Music & MBA Digital Media, 2010)

- Best of, Volumele I, II & III (box set, 3xCD, MBA Digital Media, 2022)

Cu Phoenix:

- Cei ce ne-au dat nume (album de studio, 2xLP, Electrecord, 1972)

- Meșterul Manole (EP, Electrecord, 1973)

- Mugur de fluier (album de studio, LP, Electrecord, 1974)

- Cantofabule (album de studio, 2xLP, Electrecord, 1975)

- Remember Phoenix (compilație, LP, Electrecord, 1991)

- SymPhoenix/Timișoara (album de studio, 2xLP/CD/MC, Eurostar & Genius CD, 1992)

- Evergreens (compilație, CD/MC, Electrecord, 1995)

- Cantafabule – Bestiar (album de studio, CD/MC, Genius CD, 1996)

- Aniversare 35 (album de concert, CD/MC, Genius CD, 1997)

- Baba Novak (album de studio, CD/MC, Zone Records & Phoenix Records, 2005)

- Phoenix Tour 2006 – Baba Novak (video, CD, Phoenix Records, 2006)

- Live at Sala Palatului (album video, DVD, Phoenix Records, 2006)

Cu Pasărea Colibri:

- În căutarea cuibului pierdut (album de studio, CD/MC, Blue Ridge International Computers & Roton, 1995)

- Ciripituri (album de studio, CD/MC, Intercont Music & Pasărea Colibri, 1996)

- Cântece de bivuac (album de studio, CD/MC, Roton, 1999)

- Încă 2000 de ani (album de studio, CD/MC, Roton, 2002)

- 10 ani – Vol. 1 (album de concert, CD/MC, Roton, 2003)

- 10 ani – Vol. 2 (album de concert, CD/MC, Roton, 2003)

- 10 ani (album video, DVD/VHS, Roton, 2003)

- 19 ani (compilație, CD, Cat Music & Colibri Music, 2011)

Cu Pasărea Rock:

- Pe Argeș în jos (maxi-single, CD, Kaprock Musikproduction & Cat Music, 2008) (apărut sub titulatura Baniciu & Kappl)

- Legenda (maxi-single, CD, Revolver Records, 2014)

- Călușandra (EP, CD, Revolver Records, 2015)

- Legenda (album de studio, CD, Revolver Records, 2016)

- Cavalcada (album de studio, CD, Revolver Records, 2021)

Cu Abra:

- Șapte (album de studio, CD, A&A Records, 2010)

- Data când totul e gata (album de studio, CD, MBA Digital Media & Colibri Music, 2013)

Cu Alexandru Andrieș, Mircea Vintilă și Nicu Alifantis:

- Tandrețuri pentru femei cu cei 4 corifei (album video, DVD, TVR Media, 2005)

COLABORĂRI ȘI COMPILAȚII

- Filmul Septembrie (1978) – piesa „În fiecare zi” (muzică și orchestrație de Adrian Enescu)

Compilație – Muzică folk (LP/MC, Electrecord, 1978) – piesa „La seceriș”

- Mircea Baniciu / Marina Voica – Săptămâna / Tu vei rămâne tu (melodii de Dan Dimitriu) (split single, Electrecord, 1983) – piesa „Săptămâna”

- Compilație – Melodii '82 (LP, Electrecord, 1983) – piesa „Săptămâna”

- Alexandru Andrieș – Interioare (LP, Electrecord, 1984) – voce adițională la piesele „Parcul” și „Fără griji”

- Alexandru Andrieș – Interiors (LP, Electrecord, 1985) – voce adițională la piesele „The Park” și „Don't Worry”

- Florian din Transilvania – Tainicul vârtej (LP, Electrecord, 1986) – voce adițională

- Ioan Gyuri Pascu / Mircea Rusu – Ar putea fi / Gigi praf (MC, Reflex, 1992) – voce adițională la piesele „Omul liber care cântă” și „În inima mea”

- Compilație – Din darul magilor (LP/CD/MC, East & Art, 1995) – piesele „E iarnă și-ți cânt” și „Alb”

- Compilație – Din darul magilor II (CD/MC, Roton, 1996) – piesele „Drumul magilor” și „Pomul de Crăciun”

- Compilație – Din darul magilor 5 – In memoriam Valeriu Sterian (CD/MC, Fundația Culturală Phoenix, 2000) – piesa „Amintire cu haiduci”

- Holograf – Holografica (CD/MC, MediaPro Music, 2000) – voce la piesa „Inima mea nu e întreagă dacă nu ești tu”

- Roșu și Negru – Tribut lui Liviu Tudan (CD, Roton, 2007) – piesa „Hai, acasă!”

- Compilație – Salvați-vă îngerii (CD, Acasă Music, 2007) – piesa „O stea” (duet cu Loredana Groza)

- Compilație – Folk You 2007 (DVD, Jurnalul Național, 2008) – piesele „Tristeți provinciale”, „Amintire” și „Întoarcerea la Orient”

- Compilație – Timpul chitarelor (DVD, TVR Media, 2009) – piesele „Andrii Popa” (cu Phoenix) și „Eșarfă în dar”

- Pragu' de Sus – Ultimul poet (CD, Autoprodus, 2009) – piesa „Nimeni, nimeni”

- Adrian Enescu – Invisible Movies (CD, A&A Records, 2014) – piesa „Septembrie (I)”

- Keo – Liber (CD, Roton, 2015) – piesa „Acasă”

- RIT – Barbu Lăutaru (maxi-single, Autoprodus, 2016) – piesa „Cântec pentru cel ce vede întâia oară soarele”

- Adrian Berinde – Arcan (CD, Republic Production, 2017) – piesa „Puțin din fiecare”

piesa „O sută de ani” (centenar Universitatea Politehnica Timișoara), apărută în noiembrie 2020 și interpretată de supergrupul RockING: Mircea Baniciu (voce și chitară), Călin Pop (voce și chitară), Tavi Horvath (voce rap), Tiberiu Bako (bas), Teodor Pop (claviaturi), Vali Potra (tobe)

- piesele „Povestea neamului” și „Fratele lumii” înregistrate împreună cu Vlady Cnejevici (claviaturi, producție muzicală, compoziție), Teo Boar (chitară) și Sergiu Simionese (voce), publicate în octombrie–decembrie 2020, ce fac parte din albumul solo al lui Vlady Cnejevici, Ieri și azi.

- piesa „Copilul” , în duet cu Ana Baniciu, videoclipul a fost lansat la 31 mai 2023 prin Cat Music.

PREMII ȘI DISTINCȚII

- Președintele României Ion Iliescu i-a conferit lui Mircea Baniciu la 10 decembrie 2004 Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, Categoria B – „Muzică”, „pentru cont ribuțiile deosebite în activitatea artistică și culturală din țara noastră, pentru promovarea civilizației și istoriei românești”.