***

 

În 1987, un trăgător de ricșe în vârstă de 74 de ani, pe nume Bai Fangli, s-a întors în orașul său natal, plănuind să se retragă de la slujba sa care i-a rupt spatele. Acolo a văzut copii lucrând pe câmp, pentru că erau prea săraci ca să-și permită taxe școlare.

Bai s-a întors în Tianjin și și-a reluat slujba de tragător de ricșe, asigurându-și o umilă cazare lângă stația de cale ferată. A rămas disponibil pentru clienți non-stop, a consumat mese de bază și îmbrăcat în haine second-hand de care a dat peste el. Fiecare bănuț câștigat prin muncă asiduă s-a îndreptat către asistarea copiilor defavorizați în accesarea educației.

În 2001, și-a condus ricșa la Școala Gimnazială Tianjin YaoHua, pentru a livra ultima rată de bani. Aproape 90 de ani, le-a spus studenților că nu mai poate lucra. Toți elevii și profesorii au fost emoționați până la lacrimi.

În total, Bai a donat 350.000 de yuani pentru a ajuta peste 300 de studenți săraci să-și continue studiile. În 2005, Bai a murit lăsând în urmă o moștenire inspiratoare.

Dacă un trăgător de ricșă care a purtat haine second-hand și nu a avut educație poate susține 300 de copii să meargă la școală, imaginați-vă ce putem face noi cu resursele pe care le avem pentru a aduce schimbări pozitive în lumea noastră! 

***

 Intr-o seara Ion nu reusea sa adoarma. Se tot invartea si rasucea in pat nu putea sa treaca in lumea viselor. Baga Maria de seama si il intreaba:

– Ioane, de ce nu poti dormi?

– Tu Marie, cum sa-ti spun io tie, am o datorie de 10 milioane la vecinu Petre, traba sa-i dau banii maine dimineata da io nu-i am. Si ma tot gandesc cum sa fac.

– Ma Ioane, stai tu linistit ca rezolv io problema asta.

Se scoala Maria, iese in camesa de noapte pe pragul casei si incepe sa strige:

– Petreeeeee, ma Petre ma!

Aude Petre ca il striga cineva si iese afara.

– Marie, tu esti?

– Io-s ma Petre.

– Da ce-i baiu?

– Stai sa te intreb ceva. Are Ion al meu, o datorie la tine?

– Are.

– Si traba sa ti-o plateasca dimineata?

– Traba!

– No, auzi ma Petre. Sa stii ca Ion nu are de unde sa-ti deie banii.

Intra Maria in casa si-i zice lu Ion:

– No Ioane, culca-te tu linistit ca amu nu mai doarme Petre.

***

 

Salut, Iaşi! de George Topîrceanu

Te salut, oraş romantic, plin de parcuri şi de flori

Unde noaptea stau de vorbă trubadurii visători

Cu tăcerea de pe uliţi, cu trecutul şi cu luna…

Te salut, oraş istoric, oropsit ca-ntotdeauna.

Tu, oraş de harnici dascăli, de poeţi şi cărturari,

Leagănul atîtor gânduri şi-al atîtor fapte mari,

Care ai adunat în juru-ţi, ca un far incadescent,

Tot ce e inteligentă, suflet mare şi talent.

Te salut, oraş de basme, cu conturii iluzorii,

Străjuit de şapte dealuri încărcate de podgorii!

Te salut, oraş grădină cu castanii tăi feerici,

Şi cu turnurile tale- şi cu cincizeci de biserici,-

Blînd oraş de odinioară , melancolic şi tăcut,

Unde fiecare piatră ne vorbeşte de trecut,

Unde vechea strălucire îngropată în pergamente,

Se ridică mai curată din pioase monumente

Ce-n sclipirea dimineţii despre alte vremi vorbesc:

Cetăţuia…Trei Ierarhi…Sfîntul Neculai Domnesc…

Te salut, oraş al păcii, al poesiei, şi-al iubirii,

Unde se întrec în graţii fetele cu trandafirii,

Unde primăvara cerul e albastru ca cicoarea

Şi din fiece ogradă liliacu’şi plouă floarea

Peste ziduri învechite, peste garduri, la răscruci…

Tu, oraş cu arzătoare şi gingaşe duduci,

Care-au moştenit în zîmbet ca şi’n tremurul de gene

Frumuseţea legendară a femeii moldovene!

Te salut, oraş politic, unde vezi la Primărie

Un primar ce vrea să plece, pe cînd şapte vor să vie!

Te salut, oraş romantic, înzestrat cu’n Abator.

Cu o Baie comunală şi… c’un Ştrand răcoritor

Unde se prăjeşte’n soare, pe nisip întinsă-alene,

Frumuseţea legendară a femeii moldovene!

Unde vine să se scalde orice piele năpîrlită!

Unde poţi vedea conturul unei doamne de elită

Cu tricou lipit de coapse şi cu toate alea goale,

Ceia ce costa pe vremuri o mulţime de parale!

Te salut, oraş poetic, plin de visuri şi de şoapte,

Unde seara ies pe stradă păsărelele de noapte

Să propage abstinenţa şi s-o răspîndească’n ţară,

După cum le porunceşte noua lege sanitară!

Te salut, oraş arhaic, plin de suveniruri sfinte!

Te salut cu toată stima, te salut şi …n’am cuvinte.

***

 Bărbatul - Adrian Păunescu

Am dat un telefon la mine acasă,

Am spus "Alo!" și-apoi am așteptat

Și mi-a răspuns o voce-aproape groasă,

O voce sugrumată, de bărbat.

Și am închis și-am mai format o dată

Și-aceeași voce mi-a răspuns, abrupt,

Și-n mine ca-ntr-o mină inundată

Ceva s-a luminat și-apoi s-a rupt.

Era băiatul meu, o, Doamne sfinte,

Și eu care uitasem că-s bătrân,

Că am ajuns și eu un biet părinte

Și-o amintire, doar, am să rămân.

„Alo, băiatul tatii, masa-i gata?"

Și el mi-a zis să vin cât mai curând

Și l-am simțit în trupul meu pe tata

Cu o cazma de purpură săpând.

Așa ne îngropăm la noi în oase

Pe-naintașii ce se sting mereu

Și încă sun la telefon acasă:

„Tu, spune-mi ce mai faci, băiatul meu?

***

,, Știai că:

- atunci când privești conștient un copac, ficatul se regenerează și se echilibrează?

- atunci cănd privești conștient iarba sau o floare întreaga ta structură se încarcă cu bunătate și blândețe?

- atunci când privești soarele, inima se purifică și se umple de optimism și entuziasm?

- atunci când privești pământul și calci conștient, splina se regenerează și se echilibrează, structura fizică se vindecă și apare încrederea în tine și în procesul vieții?

- atunci când contempli cerul și respiri conștient, plămânii se vindecă și se regenerează, dispare starea de depresie și simți că ești viu, că trăiești cu adevărat?

- atunci când privești oceanul sau marea, rinichii tăi se vindecă și se regenerează?

- atunci când privești picătura de ploaie sau roua dimineții, întreg aparatul uro-genital se vindecă și se regenerează și îți mărești puterea de a manifesta ceea ce îți dorești în viață?

- viața este o binecuvântare și o bucurie, la distanța unui zâmbet inocent...❤️”

 

Sursa: Mihaela Herbei & Mihaela Melinte

***

 

ALTHELLO

Othello este o tragedie de William Shakespeare, scrisă probabil în 1603. Ea spune povestea lui Othello, un comandant militar maur care servește Republica Veneția. Othello se căsătorește cu Desdemona, o venețiană albă, dar căsătoria lor este

amenințat de mașinile din Iago, un ensign răzbunător îndrăgostit în secret de Desdemona.

Iago plantează semințe de îndoială în mintea lui Othello, convingându-l că Desdemona este infidelă. Othello, consumat de gelozie, o ucide pe Desdemona și apoi pe el însuși.

Rezumatul principalelor puncte de intrigă:

• Othello, un comandant militar maur, se căsătorește cu Desdemona, o venețiană albă.

• Iago, un ensign răzbunător, complotează pentru a distruge căsătoria lui Othello.

• Iago îl convinge pe Othello că Desdemona îi este infidelă lui Cassio, locotenentul lui Othello.

• Othello, consumat de gelozie, o ucide pe Desdemona și apoi pe el însuși.

Teme:

• Gelozie

• Dragoste

• Cursă

• Trădare

• Răzbunare

Interpretare:

Othello este o piesă complexă și tragică. A fost interpretată în multe moduri diferite, dar unele dintre cele mai frecvente interpretări includ:

• O poveste mobilizatoare despre pericolele geloziei.

• O meditație asupra naturii iubirii și a urii.

• O reflectare a tensiunilor rasiale din timpul lui Shakespeare.

• Un studiu al capacității umane pentru rău.

Indiferent cum este interpretat, Othello rămâne o piesă puternică și emoționantă. Este o tragedie care explorează adâncurile emoțiilor umane și consecințele devastatoare ale geloziei și trădării.

Pe lângă principalele puncte de intrigă și teme, iată alte lucruri importante de știut despre Othello:

• Othello este unul dintre cele mai complexe și bine dezvoltate personaje ale lui Shakespeare. Este un lider puternic și capabil, dar este și vulnerabil la gelozie și manipulare.

• Desdemona este o femeie nevinovată și virtuoasă prinsă în mijlocul unui conflict tragic.

• Iago este unul dintre cei mai răi răufăcători din canonul lui Shakespeare. Este inteligent, viclean și complet lipsit de conștiință.

• Othello este o piesă care a fost adaptată și interpretată de mai multe ori de-a lungul secolelor. Rămâne una dintre cele mai populare și trainice tragedii ale lui Shakespeare. 

***

 

– Cine ți-a spus că trebuie să te dezbraci ca să faci dragoste?

– Ei bine, din câte știu, așa se face.

– Nu, nu este singura modalitate de a face dragoste.

– Și cum atunci?

– Lasă-ți hainele mai departe și hai să vorbim până obosim, să râdem de nimic și de toate, să ne uităm unul la altul până când încercăm să ne dăm seama.

– Cu mine nu trebuie să îți dezbraci corpul, ci sufletul, să ne uităm unul la altul până când rămânem fără cuvinte, iar acolo, în acel moment când cuvintele sunt insuficiente pentru a explica ceea ce simțim, în acea liniște infinită ne putem atinge pe noi înșine. Înțelegi?

– Ne atingem, zici?

– Da, ne vom atinge cu tandrețea docilă a unei mângâieri care se extinde dulce până la moarte într-o îmbrățișare.

– Oh, ce frumos.

– Uite, mă vei lăsa să te țin de mână?

– Da.

– Simți? Acesta este unul dintre modurile de a face dragoste.

Despre asta este vorba.

Îți vei lăsa hainele pe tine și vom vorbi până ce ne vom sătura. Să ne privim gurile, genele, buzele unul altuia, iar dacă sărutul va fi necesar, va veni fără să ne ceară permisiunea.

Hai să vorbim până ne vom cunoaște toate amintirile, până când ne vom cunoaște secretele noastre cele mai profunde, doar să mă lași să te privesc spre cea mai extremă și delicioasă încântare, lasă-mă să îți văd sufletul până la epuizare, până când acești ochi renunță și mă obligă să cobor pleoapele care mă determină să dorm .

– Și o să-i forțezi să rămână deschiși?

– Da, să te privesc toată noaptea …

Numai pe tine.

Gabriel García Márquez d.17 aprilie 2014