📖"❤Avea mama o grijă de PAȘTI să-i fie casa proaspăt văruită. Amesteca bine lutul cu bălegar, paie și apă și cu mâinile ei crăpate acoperea pereții acolo unde varul sărise sau se crăpase.
După ce termină de " lichit", stingea var într-o găleată ce păstra urma multor varuri, amestecă cu sâneală luată de la cooperativă , până capătă culoarea cerului senin de primăvară.
Se cățăra săraca pe un taburet si cu bidineaua de la stânga la dreapta până făcea pereții de curgea apă de pe ea ."înmoaie țucă badanaua în găleată, scuturo oleacă șî dănio la mână "îmi spunea fără a mai cobori de pe scaun .
În colțuri dădea cu o pensulă făcută din penele gâștelor din ogradă .
Spăla dușumeaua din odaia bună cu petroxin , în restul camerelor avea lut pe jos .
După ce termina de lichit lut pe jos astepta sa se usuce bine , punea pe pereți carpete cusute de ea , așeza perdele pe sârma draperiei de lemn și termina cu întinsul țoalelor de coade si cadrelelor pe jos .
Totdeauna ieșea cu spatele din camera pe care o termina , se oprea în prag , scruta cu privirea în jur și spunea usor oftînd:"BOGDAPROSTE C-AM TERMINAT"
Taina copilăriei mele stă în raiul pe care femeile din familia mea l-au făcut cu mâinile și sudorile frunților lor .
Au iubit dintotdeauna ce-au făcut , nu le auzeam văicărindu-se , cuminți și blânde așteptau să vadă bucuria și mulțumirea din ochii noștri.Le era de ajuns și erau împăcate.
MAMELE și BUNICILE ne fac PAȘTELE și CRĂCIUNUL sărbători dăltuite în suflet pentru vecie .
Asemăn aceste sărbători cu feminitatea iconografică , nimic n-ar fi fără ele .
Fără lupta lor, fără jertfă și dăruire , fără permanentă grijă maternă care te însoțește în viață , n-ar fi ....sărbătoare .
Mi le amintesc pe bunicile mele în preajma PAȘTELUI cum se trezeau cu noaptea-n cap și frământau kile de cozonac și pască.
Încingeau cuptorul de lut primind în pântecele lui încins tăvi cu cozonaci țanțoși si păști mândre .
Le binecuvânta cu câte o cruce făcută cu toată mâna dreaptă și le lăsa în voia căldurii din cuptor .
Cu fiecare primăvară ce vine , viața mi se pare o binecuvântată poveste .
Trăiesc intr o permanentă mirare -cât de Bun e DUMNEZEU , totdeauna și în fiecare zi .
În fiecare an vine aceeași primăvară, dar cu altceva nou și nemaitrăit.
Lanțul trofic își face cursul , natura ne desfată cu frumusețea mereu ofertantă și misterioasă .
Fără a cere nimic în schimb ni se dăruie intr-un soi de salvare a sufletului . ***
Asta am simțit ieri când m-am dus la mama și intrând pe poartă văd că mi se întinde la picioare o ogradă plină de iarbă verde proaspăt încolțită , cu copaci străduindu se timid să înmugurească .
Atunci am înțeles de unde ia mama atâta putere ; din grădina raiului pe care fiecare și o face din ce are , pentru că înțelept a fost cel ce-a zis : " FĂ RAI DIN CE AI "
MAMA înțelese , de asta și a înfipt și mai tare rădăcinile în locul care îi salvează sufletul ."❤
&Huțanu Romeo&
