***

 Iţic era al naibii de sărac. Şi într-o zi se duce la rabin. „Rabi – zice -, aşa nu mai pot trăi. Am şapte copii, o nevastă şi o soacră, plus vreo două mătuşi, şi stăm cu toţii înghesuiţi într-un grajd. Mâncarea nu ne ajunge, lemne de foc nu avem, iar casă – nici atât. Zi-mi ceva, Rabi, ajută-mă, dă-mi un sfat!” Rabinul îl întreabă: „Ai capră?”. „Am, Rabi, o sărăcie de capră, nici lapte nu mai dă…” „Du-te şi bag-o în grajd, să doarmă cu voi!” Iţic face cum îi zice rabinul, apoi revine supărat: „Rabi, e şi mai rău! Capra îşi face nevoile în grajd, nici nu mai poţi respira de aşa miros…” „Dar vacă ai?”, îl întreabă rabinul. „Am, dar abia se mai ţine pe picioare”, zice Iţic. „Bag-o şi pe ea în grajd, alături de voi!” Iţic face cum îi zice rabinul, apoi se întoarce distrus: „Rabi, m-ai nenorocit de tot! Vaca se balegă şi a început să mănânce hainele copiilor”. „Ai cal?”, îl întreabă rabinul. „Am, Rabi, dar e o mârţoagă.” „Ia calul şi bagă-l în casă!” Iţic se conformează, dar se întoarce la rabin şi mai supărat: „Rabi, calul face mai multă mizerie decât capra şi vaca la un loc, iar noaptea nechează şi ne trezeşte din somn pe toţi!” „Dă afară calul!”, îi zice rabinul. Iţic se duce şi scoate calul din grajd, apoi se întoarce la rabin. „Ei, cum e?”, îl întreabă acesta. „Rabi, să ştii că e un pic mai bine”, zice Iţic. „Scoate şi vaca!”, îl sfătuieşte rabinul. Iţic procedează întocmai, apoi revine: „Rabi, acum e şi mai bine. Dacă nu ne-ar deranja capra aia…” „Dă afară şi capra!”, îi porunceşte rabinul. Iţic face cum i se spune, apoi revine la rabin. „Ei, cum e?”, îl întreabă înţeleptul. „Rabi, acum e bine de tot! Îţi mulţumesc că m-ai luminat. Ce m-aş fi făcut eu fără sfaturile tale?”

*†*

 

Aveți întrebări la care să vă gândiți?

1- Ce face o piramidă egipteană pe o bancnotă de un dolar american?

2- De ce au semnat 56 de țări un tratat de a nu se aventura în Antarctica?

3- De ce avioanele nu zboară niciodată deasupra Antarcticii?

4- Cum a „pierdut” NASA imaginile aterizării pe Lună, probabil unul dintre cele mai importante momente pentru umanitate?

5- Dacă Neil Armstrong a fost primul care a pus piciorul pe Lună, cine ținea camera?

6- De ce nu ne-am întors niciodată pe lună?

7- Dacă maimuțele au evoluat în oameni, de ce maimuțele sunt încă maimuțe?

8- Cum există 95% din ADN-ul „junk”? Cine a decis că acesta este cu adevărat „gunoi”?

9- Cum au fost structurile gigantice, simetrice, detaliate, sacre și sănătoase din punct de vedere geometric, cum ar fi catedralele și clădirile parlamentului, create de oameni care locuiau în colibe de lemn, călăreau în trăsuri trase de cai și nu aveau mașini sau lasere?

10- Cum se găsește aceeași arhitectură preluviană în toată lumea?

11- De ce există imagini în arta egipteană antică care par să reprezinte „nave spațiale”?

12- De ce se găsesc rămășițe și imagini ale unor ființe umane gigantice? Și de ce sunt menționați giganții în mai multe scrieri antice din culturi îndepărtate, inclusiv în Biblie?

13- De ce există imagini cu ciuperci în arta veche creștină? Și de ce tati se îmbracă ca niște ciuperci gigantice Amanita Muscaria?

15- De ce operele de artă egiptene antice înfățișează pini și este o coincidență faptul că până și glanda pineală arată ca un pin?

16- De ce există reprezentări ale dragonilor în toată lumea și în diferite culturi, la distanță de mii de ani și este menționat și în Biblie?

17- De ce există atât de mult simbolism flagrant demonic în industria muzicii și divertismentului?

18- De ce majoritatea jocurilor video gravitează în jurul uciderii?

19- Cum este posibil ca filmele și desenele animate precum The Simpsons să poată prezice anumite evenimente culturale cu atât de detaliu și de precizie?

20- Cum topesc incendiile de pădure mașinile, lăsând copacii intacți?

21- Ce este datoria publică? Dacă există un debitor există și un creditor: cine este?

22- Cum se face că așa-zisa „datoria publică” crește în ciuda creșterii impozitelor? Unde se duc banii contribuabililor?

23- De ce otrăvirea obișnuită cu alcool și tutun este considerată „normală” și numită eufemistic „băutură” și „fumat”?

24- De ce alcoolul și tutunul sunt reprezentate în aproape toate emisiunile și filmele?

25- Cum spun prezentatorii de știri din întreaga lume și de pe canale diferite și repetă același scenariu textual?

26- Dacă suntem mai avansați și mai informați decât oricând, de ce avem cele mai mari rate de obezitate, cancer și probleme cardiace, ca să nu mai vorbim de depresie?

***

 

“La naștere, ne urcăm în tren, ne întâlnim cu părinții și credem că vor călători mereu cu noi.

Totuși, într-o stație, părinții noștri vor coborî, lăsându-ne să continuăm călătoria singuri.

Pe tot parcursul timpului, alte persoane vor urca în vagoane.

Și unele vor fi foarte importante: frații noștri, prietenii noștri, copiii noștri, dragostea vieții noastre...

Mulți vor renunța la călătoria alături de noi și vor lăsa un gol mai mare sau mai mic.

Unii vor fi atât de discreți încât nici nu îți vei da seama că și-au părăsit locurile.

Această călătorie va fi plină de bucurii, necazuri, așteptări, bun-venit și rămas-bun.

Succesul înseamnă să avem relații bune cu toți pasagerii, atâta timp cât dăm tot ce este mai bun din noi.

Nu știm în ce stație vom coborî, așa că e indicat să trăim fericiți, să iubim și să iertăm.

Să facem aceste lucruri pentru ca, atunci când coborâm din tren, să lăsăm doar amintiri frumoase celor care își vor continua călătoria.

Să fim fericiți cu ceea ce avem și să mulțumim pentru această călătorie fantastică. “

Sursa: Jean d'Ormesson

***

 

Efectul Dunning-Kruger este următorul: „Oamenii cu niveluri scăzute de calificare trag concluzii greșite și iau decizii greșite, dar nu pot face greșeli din cauza nivelului lor scăzut de calificare”.

Semnificație: lipsa de înțelegere a greșelilor comise duce la o credință în propria corectitudine și, în consecință, la creșterea încrederii în propriile decizii și în sine, precum și la o conștientizare a propriei superiorități.

Astfel, efectul Dunning-Kruger este un paradox psihologic cu care cu toții ne confruntăm adesea în viață: oamenii mai puțin competenți se văd profesioniști, în timp ce cei mai competenți tind să se îndoiască de ei înșiși și de abilitățile lor. Cu cât nivelul de calificare este mai scăzut, cu atât este mai mare încrederea în sine.

La începutul cercetării lor, Dunning și Kruger au luat ca ioteză de cercetare celebra declarație a lui Charles Darwin:

„Ignoranța generează mai des încredere decât cunoaștere” și Bertrand Russell: „Unul dintre lucrurile nefericite ale timpului nostru este că cei care sunt încrezători sunt proști, iar cei care au imaginație sau înțelegere sunt plini de îndoială și indecizie”.

Dan Micsa

***

 GENIAL NOTA 10+

Preluare de pe net!

Albinele si ursii

După scurta hibernare,

urşii, căutând mâncare,

au pornit spre o stupină

dintr-o zonă subalpină,

dar, în stupi, să vezi durere,

nu era un gram de miere.

Cei bătrâni, cu influenţă,

au ţinut sfat de urgenţă

şi-adunând, apoi, tot natul,

au citit comunicatul.

– Azi s-a hotărât, în plen,

ca, din lipsă de polen,

albinele lucrătoare

să plece peste hotare,

să muncească la străini,

ca s-avem fagurii plini.

– Am şi eu o întrebare:

Dacă nu-i polenizare,

nu se rupe lanţul trofic?,

comentă un urs distrofic,

încât, la noi, prin livezi,

nici un fruct n-o să mai vezi…

– Mare pagubă-n ciuperci!

Azi livezile sunt… terci

şi nu-i chip de revenire.

Ştiţi voi… Greaua moştenire!,

îi răspunse Ursul Brun,

sprijinit de un gorun.

Fructe, cu un mic efort,

o s-aducem din import,

s-avem pentru fiecare.

– Stai jos! Altă întrebare!

– Dar cu trântorii din stup

ce-o să facem, căci la zdup

nu-i putem băga pe toţi

Ei, în primul rând, nu-s hoţi,

ca să fie pedepsiţi,

plus că trebuie hrăniţi

şi-ngrijiţi cum se cuvine,

iar din mierea de albine

ce-mi revine, natural,

nu cedez nici un pocal.

– Martinel, nu fi cretin!,

i-a zis Ursul Carpatin

celui care, din prostie,

amintea de puşcărie.

Nu-i închidem nicăieri,

îi luăm consilieri

sau îi angajăm, băiete,

trântori-şefi, la cabinete!

La aşa vorbe cu tâlc,

ursuleţul tăcu mâlc

şi, deşi nu avea şcoală,

a desprins şi o morală:

Când mulţimea te votează

şi deţii toata  puterea,

nici macar nu mai contează

cum si cine face mierea.

***

 Mi-ar plăcea să citiți!

"În loc să postim de carne în Post,

Papa Francisc propune 15 acte simple de caritate:

  1. Salută. (întotdeauna și peste tot)

  2. Spune mulțumesc (chiar dacă „nu ar trebui”).

  3. Amintește-le celorlalți cât de mult îi iubești.

  4. Salută cu bucurie persoanele pe care le vezi în fiecare zi.

  5. Ascultă povestea altora, fără prejudecăți, cu iubire.

  6. Oprește-te pentru a ajuta. Fii conștient de cine are nevoie de tine.

  7. Înveselește pe cineva.

  8. Sărbătorește calitățile sau realizările altcuiva.

  9. Selectează lucrurile pe care nu le folosești și dăruiește-le celor care au nevoie.

10. Ajută când este necesar, astfel încât celălalt să se odihnească.

11. Corectează cu iubire, să nu taci din frică.

12. Acordă atenție celor de lângă tine.

13. Fă ordine în lucrurile pe care le folosești acasă.

14. Ajută-i pe ceilalți să depășească obstacolele.

15. Sună-ți părinții dacă ai norocul să-i ai.

 • Renunță la cuvintele ofensive și transmite cuvinte amabile

 • Alungă nemulțumirea și fii plin de recunoștință

 • Nu te mânia și fii plin de blândețe și răbdare

 • Alungă pesimismul și fii plin de speranță și optimism

 • Grăbește-te să-ți pese și fii plin de încredere în Dumnezeu

 • Lasă plângerile și încarcă-te cu lucrurile simple ale vieții

 • Lasă deoparte tensiunile vieții și roagă-te

 • Alungă tristețea și amărăciunea și umple-ți inima de bucurie

 • Postește de egoism și fii plin de compasiune față de ceilalți

 • Iartă rapid și ia o atitudine de reconciliere

 • Renunță la cuvinte și, în tăcere, ascultă-i pe ceilalți."

Posteste de rautate si umpleti inima cu iubire si intelegere pentru aproapele tau !

***

 

Anglia, in anii 1500. Majoritatea oamenilor se căsătoreau în iunie deoarece îşi făceau baia anuală în mai şi încă mai miroseau cât de cât bine în iunie. Totuşi, miresele aveau cu ele un buchet de flori pentru a acoperi eventualul miros. De aici vine obiceiul de a avea un buchet la nuntă. Baia consta într-un singur butoi mare plin cu apă fierbinte. Bărbatul casei avea privilegiul de a se spăla în apa curată, apoi fiii şi restul bărbaţilor din casă, urmaţi de femei şi în final copiii – ultimii fiind bebeluşii. Între timp, apa devenea atât de murdară încât era posibil să pierzi pe cineva în ea. De unde şi zicala: “Don’t throw the baby out with the bath water” (“Nu arunca şi copilul odată cu apa de baie”). Casele aveau acoperişuri înalte şi pufoase de stuf (paie groase), fără lemn dedesubt. Era singurul loc unde animalele se puteau încălzi, aşa că toţi câinii, pisicile şi alte fiinţe mici (şobolani, gângănii) stăteau acolo. Când ploua devenea murdar şi alunecos şi uneori animalele alunecau şi cădeau de pe acoperiş. De unde zicala: “It’s raining cats and dogs” (“Plouă cu câini şi pisici”). Nimic nu împiedica ceva să cadă în casă. Asta era o mare problema în dormitor, unde gândaci şi alte lucruri puteau murdări patul. Deci, un pat cu stâlpi şi un cearşaf pus deasupra oferea ceva protecţie. Aşa au apărut paturile cu baldachin. Cei bogaţi aveau podele de ardezie care deveneau alunecoase când se udau pe timpul iernii, aşa că împrăştiau paie (“thresh” – resturi de la treierat) pe jos ca să poată merge. Cu timpul, până în primăvară, paiele se tot adunau până când alunecau afară când se deschidea uşa. Astfel s-a proptit o bucată de lemn la intrare. Aşa a apărut pragul (în engleză se numeşte “threshold”, care vine de la “thresh” şi hold” – a ţine, a opri). Pe atunci uneori făceau rost de carne de porc, ceea ce îi făcea să se simtă destul de speciali. Când aveau musafiri, atârnau şunca de tavan ca să se laude cu ea. Era semn de bogăţie că un bărbat “could bring home the bacon” (“era în stare să aducă şunca acasă”).Tăiau puţină ca să împartă oaspeţilor şi apoi stăteau toţi în jurul mesei şi “chewed the fat” (“mestecau grăsimea”). Pâinea era împărţită conform statutului social. Muncitorii luau partea arsă de pe fundul pâinii, familia lua mijlocul şi musafirii partea de sus (“upper crust”). Căni de plumb erau folosite pentru a bea bere şi whisky. Combinaţia asta de obicei dobora un om pentru câteva zile. Cineva care trecea pe drum îi putea lua drept morţi şi îi pregătea de înmormântare. Erau întinşi pe masa din bucătărie vreo două zile, în timp ce familia adunată în jur mânca, bea şi aştepta să vadă dacă se trezesc. Aşa a apărut obiceiul de “priveghi”, care în engleză se traduce “wake” (“to wake up” – “a se trezi”). Anglia este o ţară veche şi mică, aşa că oamenii începuseră să rămână fără locuri de îngropat. Aşadar dezgropau coşciuge şi duceau oasele la o “casă-de-oase” (“bone-house”) şi refoloseau mormintele. Deschizând acele sicrie, au observat că unul din 25 aveau urme de zgârieturi pe dinăuntru şi au realizat că unii din acei oameni fuseseră îngropaţi de vii. Aşa că s-au gândit ca de atunci încolo să prindă o sfoară de încheietura mâinii mortului care să treacă prin acoperişul sicriului şi prin pământ până la suprafaţă şi să lege de ea un clopoţel. Cineva a stat de atunci noaptea în cimitir (aşa a fost inventată “graveyard shift” – “tura de noapte”) să asculte clopoţeii. Astfel, oamenii vii erau “salvaţi de clopoţel” (“saved by the bell”), acesta mai fiind numit şi “soneria mortului” (“dead ringer”). Cam așa sta treaba cu popoarele care acum dau lecții de civilizație!....

Sursa: grupul pasionaților 

de istorie .....