***

 

Dragii mei, 

GRIGORE GHEBA

UN GENIU DESPRE CARE ASTĂZI SE VORBEȘTE FOARTE PUȚIN, SAU DELOC.. 

GRIGORE GHEBA,s-a născut pe 15 august 1912 la Poienița, județul Râmnicu-Sărat.

A fost general de armată și profesor de matematică.

A scris peste 30 de culegeri de probleme de matematică, tipărite în peste 6 milioane de exemplare. Prima culegere sub semnătura sa a apărut în 1948; a fost o culegere de nivel elementar și mediu, în special de algebră și geometrie.

„Interesantă este povestea cu micul Grigore care până la 12 ani a rezolvat toate problemele de matematică din manuale împrumutate, iar atunci mama sa l-a luat de mână şi l-a dus la un cunoscut liceu din Râmnicu Sărat, unde după cum era îmbrăcat a stârnit hohote de râs printre elevii de aici. Când directorul unităţii l-a întrebat cum se scrie trei milionimi şi a văzut cum micul ţăran a scrijelit la tablă fără ezitare 0,000.003, a rămas impresionat, iar toţi elevii care se umflau de râs până atunci au rămas fără grai, uimiţi de talentul zdrenţărosului”, ne spune istoricul focşănean Florin Dîrdală.

Mai târziu, acesta urmează şcoala de ofiţeri în rezervă de la Bacău, devenind sublocotenent, din această calitate înrolându-se pe front, ca militar al Armatei Române. Grigore Gheba a participat la luptele de la cotul Donului, cea mai tragică operaţiune militară din istoria Armatei Române, unde au murit peste 150.000 de soldaţi. El a scăpat cu viaţă, dar a fost capturat de ruşi şi ţinut prizonier un an.

Cu siguranţă, nu există român din generaţia după anul 1950 să nu fi auzit de ilustrul matematician Grigore Gheba, omul despre care se spune că a scos la tablă toţi elevii din ţară, datorită excepţionalei sale culegeri de matematică pentru învăţământul gimnazial.

Au fost vremuri când toţi profesorii de matematică din România îşi desfăşurau orele prin intermediul culegerii, elevii ajungând să viseze şi noaptea problemele din culegerea de „Gheba”.

„Am vrut ca elevii să înţeleagă matematică. Să o înţeleagă că pe un exerciţiu al minţii. Şi creierul are nevoie de gimnastică. Altfel, nu asimilezi nimic. Asta am învăţat-o de la savantul Moisil, care mi-a fost sfătuitor”, mărturisea Grigore Gheba.

Grigore Gheba a fost profesor la Şcoala Generală Nr. 146 din Bucureşti şi, începând din 2001, este înfiinţat concursul care-i poarta numele, pentru elevii claselor a IV-IX-a. Pentru întreaga sa activitate depusă în slujba învăţământului, marele creator de culegeri de matematica, Grigore Gheba, a fost decorat de preşedintele României cu Ordinul „Steaua României” în grad de cavaler. S-a stins în anul 2004 pe 6 septembrie, la vârsta de 92 de ani, în urma unui atac de cord, pe biroul său de lucru rămânând neterminată o altă culegere.

Un geniu despre care azi se vorbește foarte puțin sau deloc...Românul  Grigore Gheba!

RESPECT, STIMA, CONSIDERAȚIE!!!

Text si imagine preluate Ioana Panaite

***

 

Când mori, nu-ți face griji pentru corpul tău..

Rudele tale vor face tot ce trebuie:

-O să-ți scoată hainele;

- Te vor spăla;

-Ei te vor îmbrăca;

- Te vor scoate din casă și te vor duce la noua ta adresă.

Mulți vor veni la înmormântare să te onoreze.

Unii chiar își vor anula planurile și vor cere să fie invoiți de la muncă pentru a participa la  înmormântare.

Hainele tale pe care le-ai purtat vor fi fie împrumutate, vândute, donate sau arse.

Cheile tale, instrumentele tale, cărțile tale, jocurile tale, colecțiile tale,

toate lucrurile tale vor aparține altor oameni.. .

Și fii sigur că lumea fără tine nu se va opri și va plânge pentru tine.

Economia va funcționa.

Vei fi înlocuit la locul tău de muncă. Cineva cu aceste calități sau chiar mai bune îți va lua locul.

Proprietatea ta va trece moștenitorilor.

Fără îndoială că tu și faptele tale mici sau mari din viața ta vor fi discutate, judecate și criticate.

Oamenii care te-au cunoscut doar partial vor spune: "săracul! "

Prietenii tăi buni vor plânge ore sau zile, dar apoi vor râde din nou.

Animăluțele tale se vor obișnui cu un nou stăpân.

Fotografiile tale vor sta agatate pe perete o vreme, apoi vor fi puse pe mobila si apoi intr-o cutie.

Altcineva va sta pe canapeaua ta și se va uita la televizor, altcineva va sta la masa ta și va mânca pe ea.

Durerea profundă din casa ta va dura o săptămână, două, o lună, sau două, un an, sau doi.. . Apoi te vei alătura amintirilor și apoi povestea ta se va termina.

Se va termina printre oameni, se va termina aici, se va termina in lumea asta, dar povestea ta incepe intr-o noua realitate... în viața ta după ce mori.

Viața ta pământească în care ți-ai putea muta corpul acolo unde ai dat sens lucrurilor pe care le aveai aici își va pierde acum semnificația sau importanța pentru lucrurile care au fost.

Ai pierdut:

frumusețea corpului tău;

numele 

numele de familie;

proprietate;

credite;

poziție de lucru;

cont bancar

casă;

Masina;

titluri academice;

Colegi de clasă

trofee;

prieteni;

Bărbat/femeie;

copii;

f A M I L I A . . .

Însa in noua ta viață, tot de cea ce vei avea nevoie este sufletul tău.

Singura proprietate pe care o vei avea este sufletul.

Așadar, încearcă să trăiești pe deplin și să fii fericit cât timp ești aici pentru că așa cum a spus Francisc din Assisi

"Nu poți lua de aici ceea ce ai.

Vei lua doar ce ai dat! "

Aici ai fost doar un simplu musafir. 

Totul se va termina și va începe cu "a fost odată "!

Târziu am înțeles aceste lucruri !

Luați aminte oameni dragi...!

***

 "M-am saturat sa fiu profesor in tara mea

M-am saturat sa mi se spuna ''stiai in ce te bagi''. Ei bine nu, nu stiam, nimeni nu stia.  Daca stiam nu alegeam profesoratul in veci.  Ce credeti ca nu eram in stare sa fac altceva?

Ce credeti ca nu suntem in stare sa facem altceva, la cate umilinte am indurat ca profesor de la societate? Putem face orice, munca nu este umilitoare, cum cred o gramada de cetateni ai Romaniei, ca ei au liceul si nu pot accepta orice slujba, este sub demnitatea lor, ce ei sunt prosti sa munceasca pe 2000/2500 lei, dar noi trebuie, noi avem vocatie. 

Nu stiam ca a fi profesor in Romania inseamna ca esti un spagar, un asistat si un puturos etc. Nu stiam ca singurul drept pe cale il am la sfarsitul facultatii este sa fiu jignita de toata lumea si doamne fereste sa te superi. 

Nu stiam ca am castigat dreptul de a munci pana la epuizare si tot nu este destul.

 Nu stiam ca totul va fi un lux, o pereche de blugi, o bluza, ca de casa sau masina nici nu poate fi vorba iar daca indraznesc sa  doresc mai mult, asta va fi o ofensa groaznica adusa poporului roman.

 Nu stiam ca nu am dreptul la nimic. 

Nu stiam ca a avea pretentia de a avea mai mult ca cineva cu liceul terminat este un sacrilegiu in Romania (daca nu faci parte din tagma politicienilor, ziaristilor si manelistilor) si tot romanul de buna credinta se va revolta. 

Nu stiam ca voi lucra in conditii din 1900 si mi se va cere sa fac performanta ca in tarile nordice. Nu stiam cat de mult costa cursurile, manualele, cartile, revistele de specialitate si ca nici daca platesc tot salariul meu pe un an, nu mi le voi permite pe toate. 

Nu stiam ca trebuie sa imi cumpar imprimante, laptopuri daca vreau sa am cu ce sa lucrez la clasa. Nu stiam ca daca doresc sa particip la cursuri cu credite obligatorii din 5 in 5 ani trebuie sa platesc bani multi, ca doar este in interesul meu, trebuie sa ma perfectionez si daca am asa curiozitati trebuie sa platesc. 

Nu stiam ca nu am weekenduri libere si sarbatori, nu stiam ca programul este doar pe hartie. Nu stiam ca trebuie sa raspund la telefon oricand si oriunde pentru ca fiecare are cate o problema care trebuie sa imi fie comunicata.

Dar acum stiu! Este drept ca am avut nevoie de 15 ani sa inteleg si asta denota cat de proasta si credula sunt, sa cred si sa sper ca se va schimba ceva. 

Si voi domnilor ziaristilor nu aveti decat sa ma balacariti cat de mult doriti, sau sa ignorati, nu mai conteaza, oricum nu am copii care sa se simta rusinati de ce ziceti voi iar pentru mine jignirile si umilintele sunt ceva la ordinea zilei, pur si simplu nu imi mai pasa, va rog in schimb sa nu ziceti nimic frumos despre mine asta ma face sa rosesc,  sa ma simt vinovata si incep sa plang.

Si acum dragi colegi, eu sincer nu cred ca greva va schimba ceva, vor gasi ei un mijloc sa o faca ilegala si sa faca oamenii sa ne urasca si mai mult. Eu nu sunt asa desteapta sa fac un document  in care sa spun ce dorim dar printre noi siguri sunt unii care stiu sa o faca. Eu nu mai accept pomana nimanui. Romanul este in stare si daca raman 10 profesori in Romania sa ii invete pe ceilalti 20000000 de milioane, sa le ceara performanta. Dar nimeni nu ne poate obliga sa nu ne dam demisia sau sa intram in concediu fara plata, nimeni nu imi poate spune sa imi aleg alta profesie pentru ca in timp ce unii isi cresteau copiii si se plimbau prin vacante, eu imi petreceam verile in comisii, invatam pana la epuizare pentru titularizare, definitivat, grade, totul pentru profesia mea.

Imi cer scuze elevilor minunati pe care i-am avut , pentru ca multi dintre voi chiar sunteti minunati, dar eu cu greu mai pot accepta mizeria din sistemul de invatamant romanesc in care nimic nu se va intampla prea curand."

#preluat M.A.

***

 

Când mori, nu-ți face griji pentru corpul tău..

Rudele tale vor face tot ce trebuie:

-O să-ți scoată hainele;

- Te vor spăla;

-Ei te vor îmbrăca;

- Te vor scoate din casă și te vor livra la noua ta adresă.

Mulți vor veni la înmormântare să te onoreze.

Unii chiar își vor anula planurile și vor cere să fie eliberați de la muncă pentru a participa la o înmormântare.

Hainele tale pe care le-ai purtat vor fi fie împrumutate, vândute, donate sau arse.

Cheile tale, instrumentele tale, cărțile tale, jocurile tale, colecțiile tale, toate lucrurile tale vor aparține altor oameni.. .

Și fii sigur că lumea fără tine nu se va opri și va plânge pentru tine.

Economia va funcționa.

Vei fi înlocuit la locul tău de muncă. Cineva cu aceste abilități sau chiar mai bune îți va lua locul.

Proprietatea ta va trece moștenitorilor.

Fără îndoială că tu și faptele tale mici sau mari din viața ta vor fi discutate, judecate și criticate.

Oamenii care te-au cunoscut doar în față vor spune: "săracul! "

Prietenii tăi buni vor plânge ore sau zile, dar apoi vor râde din nou.

Animăluțele tale se vor obișnui cu un nou stăpân.

Fotografiile tale vor sta agatate pe perete o vreme, apoi vor fi puse pe mobila si apoi intr-o cutie.

Altcineva va sta pe canapeaua ta și se va uita la televizor, altcineva va sta la masa ta și va mânca pe ea.

Durerea profundă din casa ta va dura o săptămână, două, o lună, sau două, un an, sau doi.. . Apoi te vei alătura amintirilor și apoi povestea ta se va termina.

Se va termina printre oameni, se va termina aici, se va termina in lumea asta, dar povestea ta incepe intr-o noua realitate... în viața ta după ce mori.

Viața ta pământească în care ți-ai putea muta corpul acolo unde ai dat sens lucrurilor pe care le aveai aici își va pierde acum semnificația sau importanța pentru lucrurile care au fost.

În noua ta viață, tot ce vei avea nevoie este sufletul tău.

Singura proprietate pe care o vei avea este sufletul.

Așadar, încearcă să trăiești pe deplin și să fii fericit cât timp ești aici pentru că așa cum a spus Francisc din Assisi

"Nu poți lua de aici ceea ce ai. Vei lua doar ce ai dat! "

Sursa internet

Ultima dragoste

 

"Ultima dragoste!

Prima iubire te învață să știi ce este iubirea și să crezi că basmele sunt posibile!

De asemenea, te învață ce este dezamăgirea și să crezi că e posibil să mori ranit, din dragoste.

Dar ultima iubire...asta,  e altceva! Asta e la un alt nivel. 

Ultima iubire este cea care te insoteste până la capătul drumului, cea care te ajută să mergi înainte, cea care te învață ceea ce este  toleranța,  răbdarea, sprijinul reciproc,  necondiționat.

Ultima iubire îți este partenerul în râs și lacrimi, în bucurii și tristeți, îți este complice, prietenul, iubitul.

Ultima iubire este cea care nu se îndrăgostește de tinerețea ta, nici de frumusețea ta, vede trecerea timpului reflectată în chipul tău, în trupul tău, în părul tău și încă te vede ca pe a opta minune a acestei lumi, pentru că iubește ființa ta interioară, pentru că te iubește cu suflet!!

Dragostea supremă te învață că dragostea nu se termină, ci pur și simplu se transformă! "

***

 

"Câți bărbați am auzit că vor o "femeie deșteptă" în viața lor!. ..I-aș încuraja să se gândească la asta ..

....Femeile inteligente iau decizii pentru ele însele, au propriile dorințe și își stabilesc limite.

Nu veți fi niciodată centrul vieții sale, deoarece ea se învârte în jurul său. O femeie inteligentă nu își va permite să fie manipulată sau șantajată, își asumă responsabilitatea.

Femeile inteligente pun la îndoială, analizează, argumentează, nu sunt satisfăcute, avansează.

Acele femei au avut o viață înaintea ta și știu că vor continua să o aibă odată ce ai plecat.

Ea avertizează, nu cere permisiunea.

Aceste femei nu caută în cuplu un lider pe care să-l urmeze, un tată care sa le rezolve viața și nici un fiu care să le salveze. Nu vor să te urmărească sau să marcheze calea cuiva.

Vor să meargă lângă tine.

Știe că viața fără violență este un drept, nu un lux sau un privilegiu.

Ele isi exprimă mânia, tristețea, bucuria și frica în același mod,  frica nu o face slaba,  în același mod în care furia nu o face „masculina". Aceste două emoții și celelalte, toate împreună, o fac doar umană.

O femeie inteligentă este liberă pentru că a luptat pentru libertatea ei.

 Dar nu este o victimă, a supraviețuit.

Nu încercați să o legați pentru că va ști să scape.

Femeia inteligentă știe că valoarea ei nu rezidă în aspectul corpului ei.

Gândiți-vă de două ori înainte de a o judeca după vârstă, înălțime, volum sau comportament sexual, deoarece aceasta este violență emoțională și ea o știe.

Așadar, înainte de a spune că vrei o „femeie deșteptă” în viața ta, întreabă-te dacă ești cu adevărat dispus să te alături ei. ”

Gabriel Garcia Marquez

My lady in yellow

 

My lady in yellow

Mi-e dor de toamnă şi mi-e dor de ploaie, 

să fie caldă-rece cum ești tu, 

prin frunze galbene dansând vioaie

să mă invite-afară... Un atu, 

să fii și tu-mbrăcată-n galben toată, 

cum este anotimpul preferat, 

cu rochia pe trupul fin mulată 

și să mă chemi la poartă pe-nserat

când luna-i galbenă, la fel ca tine, 

(poate vă-mbrac-același zeu stilist),

să-ți scoată în relief formele fine 

vântul nebun cu mâna de artist. 

Eu să las totul, să te duc sub vie 

și struguri galbeni noaptea să-ți culeg;

Tu-mbată-mă și ia-mă în sclavie

că de iubirea ta nu mă dezleg! 

Îmbracă-te în galben, scumpă Doamnă, 

și-am să mă-mbrac și eu, de vrei, la fel,  

să transformăm și iarna asta-n toamnă 

și-am să devin, în dragoste, model!

versuri: Ioan Grigoraș