joi, 7 mai 2026

&&&

 S-a întâmplat în 7 mai1986: În această zi, Cupa Campionilor Europeni la fotbal era câştigată de echipa Steaua Bucureşti. Steaua București câștiga Cupa Campionilor Europeni, aflată atunci la a 31-a ediție, pe stadionul „Ramon Sanchez Pizjuan'' din Sevilla (Spania), după ce învingea în finală pe FC Barcelona, cu scorul de 2-0, în urma loviturilor de departajare. Aceasta reprezintă cea mai mare performanță din istoria fotbalului românesc la nivel de club, pe care Steaua București o putea repeta în 1989, când a jucat din nou finala competiției, dar a fost învinsă clar de formația italiană AC Milan cu 4-0.

Steaua a devenit astfel prima echipă din România care a jucat finale europene, singura echipă care a câștigat un trofeu european la nivel de cluburi și prima dintr-o țară comunistă, care a obținut trofeul continental suprem.Steaua București dobândea, în 1986, consacrarea ca o echipă de valoare a continentului, în mare parte și grație evoluției extraordinare a portarului Helmuth Duckadam, care a apărat patru lovituri de departajare consecutive în meciul de pe stadionul „Ramon Sanchez Pizjuan'' și a intrat astfel în Cartea Recordurilor. În drumul său până la finala de pe pământ spaniol, Steaua București le-a eliminat, pe rând, pe Vejle BK (Danemarca), Honved Budapesta (Ungaria), Kuusysi Lahti (Finlanda) și Anderlecht Bruxelles (Belgia).

În toamna anului 1985, primul adversar al Stelei din Cupa Campionilor Europeni a fost campioana Danemarcei, Vejle BK. Formația daneză nu era atunci o forță a fotbalului european, însă se baza pe experiența lui Allan Simonsen.Pe un teren impracticabil, Steaua a reușit să obțină o remiză decisivă (1-1) în Danemarca, grație golului marcat de Marin Radu II, în minutul 89. Returul nu le-a dat nicio șansă danezilor, Pițurcă, Boloni, Balint și Tudorel Stoica înscriind în meciul câștigat categoric de roș-albaștri. În turul al doilea, Steaua a jucat cu Honved Budapesta, echipă care avea în componență opt internaționali maghiari, printre care Lajos Detari, unul dintre cei mai talentați jucători europeni ai momentului.

După un eșec la limită înregistrat la Budapesta, scor 0-1, a urmat returul de la București, unde steliștii au atacat în permanență echipa maghiară, care a fost nevoită să scoată de patru ori mingea din poartă. Scor final 4-1 și Steaua ajungea în primăvara europeană. Sorții au decis ca în sferturile de finală, echipa condusă de pe banca tehnică de Emeric Ienei (antrenor principal) și Anghel Iordănescu (secund) să întâlnească formația finlandeză Kuusysi Lahti, un adversar facil la prima vedere, dar care în tururile anterioare eliminase campioanele din URSS și Iugoslavia.

La București, pe un teren îmbibat în apă, Steaua n-a reușit decât un scor alb, 0-0, formația finlandeză obținând un rezultat la care nu îndrăznea să spere la începutul meciului. Returul a fost „de foc", românii dominând și ratând ocazii uriașe, la fel ca la București. Când mai erau zece minute, Victor Pițurcă, golgeterul Stelei din acea ediție a cupelor europene, a înscris din interiorul careului de 16 m un gol echivalent cu calificarea în semifinale. În penultimul act, campioana României urma să întâlnească cea mai galonată formație belgiană, Anderlecht Bruxelles.

După un meci tur, pierdut cu 1-0, steliștii încercau să se califice în finală, performanță neatinsă până atunci de vreo altă echipă românească.Scorul de 3-0 și maniera de joc cu care Steaua câștiga meciul retur au fost elogiate de întreaga presă internațională. A urmat mult-așteptata finală. La 7 mai 1986, în orașul andaluz Sevilla, echipa de fotbal bucureșteană realiza cea mai mare performanță din istoria fotbalului românesc. A fost pentru întâia oară când o formație românească încheia triumfătoare un parcurs într-o competiție de mare anvergură, învingând în finală, după prelungiri și loviturile de la 11 metri, cu scorul de 2-0, puternica și în același timp celebra echipă spaniolă FC Barcelona.

Surse:

http://www.fcsteaua.ro/tag/sevilla/

https://www.prosport.ro/sport-life/special/live-blog-30-de-ani-de-la-sevilla-ziua-de-7-mai-1986-refacuta-pe-internet-finala-cupei-campionilor-steaua-barcelona-povestita-minut-cu-minut-asa-cum-nu-a-facut-o-presa-acelor-vremuri-12607412

https://romanialibera.ro/sport/fotbal/31-de-ani-de-cand-steaua-bucuresti-a-castigat-cupa-campionilor-europeni-448333

https://publicnewsfm.ro/2018/05/06/7-mai-1986-a-31-a-editie-a-cupei-campionilor-europeni-la-fotbal-a-fost-castigata-de-echipa-steaua- bucuresti/

&&&

 S-a întâmplat în 7 mai…

- 427 î.Hr.: S-a născut Platon, filosof grec. 

- 399 î.Hr: A murit Socrate, filosof al Greciei Antice. 

- 351: La Ierusalim, s-a arătat semnul Sfintei Cruci pe cer. Sfântul Ierarh Chiril, Patriarhul Ierusalimului, a descris evenimentul într-o epistolă adresată împăratului Constanţiu: „În timpul stăpânirii lui Constanţiu (337-361), fiul Sfântului Împărat Constantin cel Mare şi al Faustei, o cruce a apărut pe cer, la Ierusalim, luminând timp de şapte zile”. În fiecare an, la 7 mai, Biserica pomeneşte Arătarea semnului Sfintei Cruci la Ierusalim

- 1211: După această dată, are loc colonizarea Cavalerilor teutoni, în Ţara Bârsei, de către regalitatea maghiară

- 1617: A murit David Fabricius, teolog, cartograf şi astronom german. David Fabricius (n. 9 martie 1564, Esens, Saxonia Inferioară, Germania — d, Osteel, Saxonia Inferioară, Germania) a fost un teolog, cartograf şi astronom german.A construit instrumente astronomice (quadrante şi sextante).A descoperit în 1596 prima stea variabilă de lungă durată Mira Ceti.A fost tatăl astronomului Johann Fabritius, care a publicat în 1611 prima lucrare ştiiţifică despre pete solare.

- 1741: Episcopul greco–catolic Inocenţiu Micu-Klein este silit, din cauza memoriilor prin care cerea drepturi egale pentru români, indiferent de confesiune, să renunţe la funcţia sa şi să se exileze la Roma

– 1748: S-a născut Olympe de Gouges (născută Marie Gouze), dramaturg francez, activistă politică ale cărei scrieri feministe şi aboliţioniste au avut o deosebită influenţă în epocă; a rămas în istorie ca fiind prima femeie care a vorbit despre drepturile femeii, în „Declaraţia drepturilor femeii şi cetăţencei” (1791) (m. 1793)

- 1800: A murit compozitorul italian Niccolò (Nicola) Piccini (n. 1728)

- 1824: Simfonia a IX-a în Re Minor de Ludwig van Beethoven a avut premiera la Viena

- 1825: A murit Antonio Salieri, compozitor şi dirijor italian. Antonio Salieri - (n. 18 august 1750, Legnago, Italia - d. Viena), compozitor şi dirijor, maestru al Capelei Imperiale din Viena, rival al lui Mozart şi îndrumător al lui Beethoven, Schubert şi Liszt, unul dintre cei mai importanţi muzicieni ai timpului său. Cele mai cunoscute lucrări ale sale sunt: Europa recunoscută,Danaidele, Falstaff. 

- 1833: S-a născut Johannes Brahms, compozitor, pianist şi dirijor german.

- 1840: S-a născut compozitorul rus Piotr Ilici Ceaikovski. Piotr Ilici Ceaikovski (n. 25 aprilie/7 mai 1840, Kamsko-Wotkinski Sawod, azi oraşul Ceaikovski - d. 25 octombrie, pe stil nou 6 noiembrie 1893, Sankt Petersburg) a fost un compozitor rus.Ceaikovski a compus 10 opere, din care cele mai celebre sunt Evgheni Oneghin şi Dama de pică, permanent prezente în repertoriul liric actual.Celelalte opere ale sale, deşi rareori interpretate în afara Rusiei, sunt totuşi remarcabile. Cele mai cunoscute:

Evgheni Oneghin (1878)

Fecioara din Orléans (1878-79)

Mazeppa (1881-83)

Dama de pică (1890)

Iolanta(1891).

- 1855: S-a născut inginerul german Oskar von Miller, fondator al Muzeului Tehnic din München (1903), unul dintre cele mai vechi muzee de acest gen din lume, un adevărat reper şi un model în domeniu (m. 1934)

- 1861: S-a născut scriitorul şi filosoful indian Rabindranath Tagore; Premiul Nobel pentru Literatură pe 1913.

- 1867: S-a născut Wladyslaw Stanislaw Reymont, scriitor polonez, laureat al Premiului Nobel. Władysław Stanisław Reymont (n. Radomsko - d. 5 decembrie 1925) a fost un romancier şi nuvelist polonez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1924.Cel mai important roman al său este „Ţăranii"( tetralogie formată din romanele „Toamna", „Iarna", „Primăvara" şi „Vara"), roman ce poate fi comparat cu romanul „Ion" de Liviu Rebreanu. Îi apare în perioada 1913 - 1918 trilogia istorică „Anul 1794", alcătuită din romanele „Ultimul seim al Republicii", „Nil desperandum" şi „Insurecţia", ecou al luptelor care au dus la invadarea Poloniei. La 57 de ani, în 1924, Władysław Reymont primeşte Premiul Nobel pentru epopeea „Ţăranii".

- 1877: „Gazeta de Transilvania” publică scrisoarea lui George Bariţiu – „Epistolă respectuoasă către femeile noastre", prin care îndeamnă pe româncele din Ardeal să formeze comitete de strângere a donaţiilor pentru ajutorarea armatei române şi a răniţilor de pe front

- 1879: A murit scriitorul belgian Charles de Coster (n. 1827). 

- 1886: S-a născut Rudolf Schweitzer-Cumpăna, pictor şi grafician. Rudolf Schweitzer–Cumpăna (n. Piteşti - d. 17 februarie 1975, Bucureşti) a fost un pictor şi grafician român, profesor la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din Bucureşti, membru al Uniunii Artiştilor Plastici, secţia pictură. A studiat la Academia de arte frumoase de la Berlin, apoi la Academia de Arte Plastice de la Paris.Înzestrat desenator, având un ascuţit spirit de observaţie, Schweitzer-Cumpăna a pictat portrete, peisaje şi mai ales scene din viaţa ţărănească, în tehnici diferite (ulei, acureală şi desen, de predilecţie în cărbune) într-o viziune realistă. În pictură, el urmăreşte construcţia formelor în relief, modelând pasta, uneori excesiv de abundentă. Paleta sa este caldă, în tonalităţi grave şi profunde. În ultima parte din viaţă, el a fost preocupat de rolul luminii în pictură şi a manifestat o tendinţă accentuată pentru precizarea formei („Autoportret”, „Portret de bărbat”, „Capre în soare”)

- 1892: S-a născut Iosip Broz Tito, om politic şi de stat, preşedintele Iugoslaviei în perioada 1953–1980 (d. 1980)

- 1895: A avut loc demonstraţia funcţionării primei staţii de radiorecepţie, de către savantul rus Aleksandr Popov

- 1901: S-a născut actorul american de film Gary Cooper. Gary Cooper (născut Frank James Cooper– d. 13 mai 1961) a fost unul dintre cei mai mari actori americani de film, o parte componenta a mitologiei hollywoodiene din anii '30 - '40, indragit necondiționat de catre spectatorii de ambele sexe pentru eleganta, distinctia si discretia personajelor sale. Este mai ales asociat cu roluri de cowboy carismatici, dar este la fel de potrivit si in alte tipuri de filme de aventuri , precum si in comedia de salon. In anul 1961 a primit premiul Oscar special pentru „nenumăratele roluri memorabile şi pentru recunoaşterea internaţională pe care el, ca persoană individuală, a adus-o industriei cinematografice americane".

- 1905: S-a născut compozitorul Elly Roman (m. 1996)

- 1909: S-a născut fizicianul American Edwin Herbert Land; cercetări fundamentale şi invenţii în domeniul polarizării luminii; a inventat aparatul fotografic polaroid, iniţial în alb şi negru (1947), apoi color (1963) (m. 1991)

- 1915: Scufundarea pachebotului englez RMS Lusitania. RMS Lusitania supranumită şi „Ogarul mărilor”, a fost un pachebot englez ce a aparţinut companiei Cunard Line. Cu un deplasament de 40.000 tdw, a fost cea mai mare navă la începutul secolului XX. Nava a fost lansată la apă în 1906 şi numită după provincia romană antică Lusitania, care azi face parte din Portugalia. În anul 1907 câştigă trofeul Panglica albastră pentru cea mai rapidă traversare a Oceanului Atlantic, în 4 zile 22 h 53 min. Lusitania a fost scufundată la 7 mai 1915 de către submarinul german U-20, pe timp de ceaţă, la numai 10 Mm în apropierea coastei Irlandei, la 6 zile după ce a plecat din New York cu destinaţia Liverpool.Deşi nu era înarmată, nava transporta 60 de tone de muniţie pentru Aliaţi (1.242 lăzi cu proiectile, 1.000 cutii cu cartuşe şi 10,5 tone fulminat de mercur). Submarinul a lansat o torpilă care a lovit nava în tribord.Lovitura a fost urmată de a doua explozie în interiorul navei. În doar 18 minute, Lusitania se afla sub apă.Epava se găseşte la 295 metri adâncime.Din cei 1.198 de oameni dispăruţi, 128 erau cetăţeni americani. Au fost recuperate doar 289 de cadavre.Scufundarea navei Lusitania a dus în scurt timp la intrarea S.U.A. în Primul Război Mondial.

- 1918: România, fiind separată de aliaţii din vest, este forţată să semneze tratatul de pace de la Bucureşti cu Puterile Centrale

- 1920: A murit Constantin Dobrogeanu-Gherea, critic literar, sociolog şi om politic socialist; membru post-mortem al Academiei Române (1948) (n. 1855, în Ucraina; s-a refugiat în România în anul 1875, unde s-a stabilit definitiv în 1879).În cele trei volume de studii critice publicate i se reţine meritul de a fi introdus critica de analiză în literatura română, după modele franceze, critica practicată de Titu Maiorescu fiind caracterizată de unii critici actuali drept judecătorească.A fost influenţat de contactul său cu literatura rusă, a comparat spre exemplu proza de analiză a lui Caragiale O făclie de Paşte cu romanele lui Fiodor Dostoievski. A fost un adept al narodnicismului şi un precursor al sămănătorismului, jucând, totodată, un rol activ în mişcarea poporanistă.A deţinut în proprietate restaurantul gării din Ploieşti, fapt ce îi dădea prilejul lui Titu Maiorescu să lanseze ironii la adresa competenţelor sale critice, spunând că lui Gherea îi reuşesc mai bine sandvişurile decât articolele de critică literară, în timp ce Hasdeu, cu umorul său binecunoscut, spunea că mâncarea de la restaurantul criticului Gherea era „mai presus de orice critică". A fost unul din apropiaţii lui Ion Luca Caragiale şi a scris un articol foarte incitant în care a încercat să stabilească posibilele cauze sociale ale pesimismului lui Mihai Eminescu, acesta fiind unul din primele studii de receptare ale operei marelui poet. El poate fi considerat un precursor al criticii sociologice.Articolul său fundamental, o veritabilă ars poetica a criticii literare, rămâne Asupra criticii.

- 1924: S-a născut Matty Aslan, caricaturist, regizor şi scenarist de filme de animaţie. Matei (Matty) Aslan (n. Ismail (astăzi în Ucraina); d. 21 septembrie 1995) a fost un caricaturist, regizor şi scenarist de filme de animaţie.Înainte de decembrie 1989, Matty Aslan era autor al unei rubrici permanente în ziarul „România liberă”, rubrică intitulată „Una pe zi de Matty”, pe care a realizat-o zi de zi timp de 17 ani. Caricaturile sale nu vizau viaţa politică, ci mai ales cotidianul, tinzând spre desen umoristic. Finalitatea socială imediată a umorului său (ridendo castigat mores) l-a făcut extrem de popular pentru aplombul şi concizia adresei satirice directe.

- 1925: S-a născut Gheorghe Tohăneanu, filolog (specialist în stilistica lingvistică), eseist şi traducător (m. 2008)

- 1925: Prin Înaltul Decret Regal nr.1450, emis la această dată, s-a înfiinţat Uniunea Camerelor de Comerţ din România

– 1927: S-a născut scriitoarea şi scenarista Ruth Prawer Jhabvala, născută în Germania, într-o familie de evrei polonezi, stabilită în 1939 în Marea Britanie, apoi în India, în 1951 (prin căsătoria sa cu arhitectul Jhabvala) şi apoi, în 1975, în Statele Unite, unde a trăit până la sfârşitul vieţii; singura persoană din lume recompensată atât cu premiul Oscar pentru scenariu (pentru filmele „Intoarcere la Howards End”/1992 şi „Cameră cu privelişte”/1986), cât şi premiul Booker (pentru romanul „Heat and Dust”/1975) (m. 2013)

- 1931: S-a născut Ştefan Iureş, poet, prozator şi eseist 

- 1933: S-a născut Silvia Popovici, actriţă româncă (d. 1993).

 - 1936: S-a născut interpretul de muzică populară Ion Lăceanu, poreclit şi „omul orchestră”, deoarece cântă la 9 instrumente, cele mai cunoscute fiind cimpoiul, cavalul, ocarina, solzul de peşte sau frunza 

- 1937: A murit poetul George Topârceanu, membru al Academiei Române (n. 1886).George Topîrceanu (n. 20 martie 1886, Bucureşti - d. Iaşi) a fost un poet, prozator, memorialist şi publicist român, membru corespondent al Academiei Române din 1936.

- 1938: A murit Octavian Goga, poet, dramaturg, om politic român.Octavian Goga (n. 1 aprilie 1881, Răşinari — d. Ciucea) a fost un poet român, ardelean, politician de extremă dreaptă şi prim-ministrul României de la 28 decembrie 1937 până la 11 februarie 1938. Membru al Academiei Române din anul 1920.În 1905 a apărut la Budapesta volumul Poezii, reeditat apoi de editura Minerva, la Bucureşti în 1907 şi la Sibiu în 1910. După acest debut editorial, „adevărat eveniment literar”, poetul a intrat tot mai mult în conştiinţa opiniei publice. Criticul literar Ion Dodu Bălan aprecia că volumul lui Goga „înseamnă începutul unei noi epoci pentru sufletul nostru românesc”, pentru că „nimeni n-a întrecut la noi vigoarea, puritatea şi muzica limbii, bogăţia colorilor, originalitatea ideilor, seninătatea concepţiilor, candoarea expresiilor şi fondul sănătos naţional, ce se concentrează în aceste poezii”. Poeziile din acest volum sunt socotite „creaţiuni geniale” şi cei mai valoroşi critici „înţeleg rosturile sociale, naţionale şi estetice ale acestei apariţii în istoria liricii româneşti”.Alte aprecieri de preţuire au formulat Sextil Puşcariu, I. L. Caragiale, George Coşbuc, Alexandru Vlahuţă, Eugen Lovinescu, Barbu Ştefănescu Delavrancea, George Panu. Considerat poet al neamului, pe ambii versanţi ai Carpaţilor, poetul s-a bucurat, la numai 25 de ani, de un prestigiu literar remarcabil.Conacul Octavian Goga din Ciucea, judeţul Cluj a fost reşedinţa lui Octavian Goga, fiind şi locul în care acesta este înmormântat. Clădirea face parte din patrimoniul monumentelor istorice ale judeţului Cluj. Domeniul pe care este amplasat a devenit muzeu şi casă memorială dedicată poetului Octavian Goga.

- 1942: A murit compozitorul austriac Felix Weingartner (n. 1863)

- 1945: Al doilea război mondial: Şefii militari germani capitulează fără condiţii la Reims, Franţa, în faţa generalului american Eisenhower.

- 1946, 7-18: S-a desfăşurat, la Bucureşti, procesul mareşalului Ion Antonescu (1882-1946), conducător al României în perioada 1940-1944, ca şi procesul altor foşti demnitari români; Ion Antonescu şi trei dintre colaboratorii săi apropiaţi (Mihai Antonescu, Constantin Vasiliu şi Gheorghe Alexianu) au fost condamnaţi la moarte şi executaţi (la 1.VI.1946) 

- 1947: S-a născut poetul George Stanca

- 1955: S-a născut Nicolae Răzvan Mincu, sculptor, grafician, pictor şi poet    

- 1955: URSS semnează tratatul de pace cu Franţa şi Marea Britanie

- 1956: A murit Josef Hoffmann, arhitect, decorator şi designer austriac; adept al funcţionalismului; din 1920 arhitect al oraşului Viena (n. 1870) 

- 1960: Sovietul Suprem îl alege pe Leonid Brejnev în funcţia de preşedinte al Prezidiului în locul mareşalului Kliment Vorosilov care, la 79 de ani, s–a retras din viaţa publică

- 1961: S-a născut compozitoarea Mihaela Stănculescu-Vosganian 

- 1966: S-a născut actriţa de teatru Carmen Ungureanu 

- 1985: A murit dirijoarea de cor Elena Vicică; a fost dirijor al Corului de copii al Radiodifuziunii Române (n. 1922)

- 1986: A 31-a ediţie a „Cupei Campionilor Europeni" la fotbal este câştigată de echipa Steaua Bucureşti, care învinge, în finala de la Sevilla, formaţia F.C. Barcelona, după prelungiri şi executarea loviturilor de la 11 metri, cu scorul de 2-0; este prima şi singura echipă din istoria fotbalului românesc care a cucerit această Cupă 

- 1987: A fost anunţată, oficial, extragerea primelor cantităţi de ţiţei din subsolul marin al platoului continental românesc al Marii Negre

- 1990: Doi schiori norvegieni, fără câini şi alte mijloace de transport, au ajuns cu bine la Polul Nord

-1990: Apărea Decretul nr. 204 prin care Consiliul Provizoriu de Unitate Naţională a înfiinţat Unitatea Specială de Pază şi Protocol (USPP), în subordinea Ministerului Apărării Naţionale (în componenţa Brigăzii de Gardă), cu misiunea de a asigura protecţia şi paza demnitarilor români, precum şi a celor străini care vizitau România.Odată cu promulgarea Legii nr. 51/26 iulie 1991 privind siguranţa naţională a României, USPP a căpătat denumirea de Serviciul de Protecţie şi Pază (SPP), devenind un organ de stat „cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale”

- 1992: Prima misiune a navetei Endeavour

-1995: A murit Petru Rezuş, profesor de teologie (autor de lucrări de teologie fundamentală, dogmatică, istoria Bisericii), prozator şi istoric literar (n. 1913)

- 1995: A murit compozitorul Sorin Vulcu (n. 1939)

- 1999, 7-9: Vizita în România a Sanctităţii Sale Papa Ioan Paul al II-lea (1920-2005), la invitaţia patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, Prea Fericitul Teoctist, şi a Preşedinţiei, prima vizită a unui Papă într-o ţară în care creştinii sunt în majoritate ortodocşi

-2000: A murit Douglas Fairbanks jr., scriitor, actor şi producător de filme american (n. 1909)

- 2000: Ceremonia de investitură a lui Vladimir Putin în funcţia de preşedinte al Rusiei, în urma alegerilor de la 26 martie 2000.

- 2003: Academia de Ştiinte şi Literatură din Mainz a acordat Premiul de literatură pentru autori de limba germană pe 2003 pentru: Cristoph Meckel, Harald Weinrich şi Herta Müller

- 2005: A murit scriitorul şi criticul literar american Tristan Egolf (n. 1971)

- 2007: A murit Octavian Paler, poet, prozator, eseist şi publicist; din 1949 angajat la Radiodifuziunea Română (corespondent special şi, apoi, redactor-şef adjunct la Redacţia Culturală); între anii 1965 şi 1968, director general al Televiziunii Române, primul organizator al Festivalului „Cerbul de aur"; mutat pe postul de director general adjunct la Radio, a răspuns de emisiunile muzical-culturale (1968-1970); redactor-şef la cotidianul „România liberă" din 1970; demis în august 1983, din motive politice; după evenimentele din decembrie 1989, devine, pe rând, director onorific şi editorialist al ziarului „România liberă”, apoi editorialist la „Cotidianul” şi „Ziua” (n. 1926)

– 2011: A murit Willard Sterling Boyle, fizician american de origine canadiană, cunoscut ca fiind coinventator al laserului cu rubin şi al senzorului CCD; laureat al Premiului Nobel pentru Fizică din 2009, împreună cu George E. Smith, pentru inventarea unui circuit cu semiconductori pentru imagini – senzorul CCD (n. 1924)

– 2011: A murit chitaristul, compozitorul şi vocalistul american John Walker; pe numele real John Joseph Maus, este fondatorul grupului „The Walker Brothers”, care a avut un mare succes în anii ’60-’70; printre hit-urile sale se numără „Make It Eas y On Yourself” şi „The Sun Ain’t Gonna Shine (Any More)” (n. 1943)

$$$

 Napoleon Bonaparte, s-a născut la 15 august 1769 în Ajaccio, Corsica - d.5 mai 1821, la vârsta de 51 de ani, în timp ce se afla în exil pe insula Sfânta Elena, si a fost un general și împărat francez, cunoscut pentru rolul său crucial în istoria europeană. Originar dintr-o familie nobilă corsicană, a urmat studii militare și a avansat rapid în carieră, devenind un lider militar excepțional, mai ales în timpul Revoluției Franceze. 

Napoleon s-a născut într-o familie corsicană, inițial numindu-se Napoleone di Buonaparte, prenumele provenind de la un unchi mort în luptele anti-franceze.

A urmat studii militare la Brienne și Paris, unde a excelat în matematică și istorie.

A intrat în armata franceză și a avansat rapid în timpul Revoluției Franceze, remarcându-se în campania din Italia. 

A condus armata franceză în campanii victorioase în Italia și Egipt.

A preluat puterea printr-o lovitură de stat în 1799, devenind Primul Consul al Franței.

În 1804, s-a proclamat Împărat al Francezilor, marcând sfârșitul Revoluției și începutul Imperiului Francez. 

Napoleon a extins influența franceză prin cuceriri militare, dominând Europa continentală.

A inițiat Războaiele Napoleoniene, confruntându-se cu diverse coaliții europene.

Reformele sale legislative, precum Codul lui Napoleon, au avut un impact profund asupra sistemului juridic european. 

Campania dezastruoasă din Rusia din 1812 a marcat începutul declinului său.

A fost învins la Bătălia de la Leipzig în 1813 și a abdicat în 1814, fiind exilat pe insula Elba. S-a întors pentru o scurtă perioadă, "Cele 100 de zile", dar a fost învins definitiv la Bătălia de la Waterloo în 1815.

A fost exilat pe insula Sfânta Elena, unde a murit în 1821. 

Moștenirea lui Napoleon:

Napoleon a lăsat o moștenire complexă, fiind considerat atât un geniu militar, cât și un dictator.

A influențat profund istoria europeană, atât prin cuceririle sale, cât și prin reformele sale.

Este amintit pentru ambiția sa nemărginită, geniul militar și pentru rolul său în modernizarea Franței și Europei.

10 citate Napoleon :


1. De la sublim la ridicol nu este decât un pas.


2. În dicţionarul meu, cuvântul “imposibil” nu există.


3. Cel mai ușor mod de a-ți ține cuvântul e să nu-l dai niciodată.


4. Efortul își arată roadele după ce o persoană refuză să se oprească.


5. Ne zbatem mai mult pentru interesele noastre decât pentru drepturi.


6. Oamenii de care trebuie să te temi nu sunt cei care au păreri diferite de ale tale, ci cei ce sunt prea lași ca să îți spună acest lucru.


7. Fiecare pas pierdut în tinerețe este o șansă de nefericire pentru viitor.


8. Dacă vrei ca un lucru să fie făcut bine, fă-l tu!


9. Orice soldat poartă în raniță bastonul de mareșal.


10. Iertarea înseamnă a te ridica mai presus decât cel care te-a insultat.


Sursa: Wikipedia.

$$$

 Uneori, arheologia oferă descoperiri care, la prima vedere, par de neconceput.


Inelul găsit într-unul dintre mormintele romane din secolul al II-lea este un asemenea exemplu. Atunci când a fost adus în lumină, în inserția sa transparentă a început să se contureze chipul unui tânăr. Nu era doar un portret — ci mai degrabă o prezență vie. La cea mai fină mișcare a mâinii, imaginea părea să se transforme, să capete profunzime, să înceapă parcă să „respire”.


Privitorul modern nu se poate abține să exclame:

— Pare o hologramă…


Și totuși, desigur, nu exista nicio formă de electronică. Doar metal, piatră, daltă și lumină.


Mormântul a fost descoperit în apropierea Romei. În el își găsiseră odihna o mamă și fiul ei tânăr. Inscripțiile de pe sarcofage au permis identificarea numelor lor: băiatul murise la vârsta de optsprezece ani. Se crede că inelul a fost realizat în memoria sa — un fel de memorial personal, menit să fie purtat mereu asupra celui care îl păstra.


Misterul principal nu rezidă în subiect, ci în execuție.


Într-o lentilă transparentă (probabil din cristal de stâncă sau sticlă) fusese integrat un portret miniatural în relief. Lentila amplifica imaginea, distorsiona perspectiva, concentra lumina în adâncime. Atunci când raza luminoasă cădea sub un anumit unghi, chipul părea să iasă dintr-un amurg de chihlimbar. Ochiul percepe acest joc de lumină drept volum și mișcare.


Noi numim acest fenomen „efect 3D”.


Meșterul roman, probabil, îl numea pur și simplu o lucrare bine făcută.


Bijutierii antici cunoșteau în detaliu modul în care lumina se comportă într-o piatră convexă. Timp de secole au creat camee, intalii și medalioane cu lentile. Însă, în acest caz, efectul este dus până la o expresivitate aproape teatrală. Și tocmai aici se naște acea întrebare care pare să străbată veacurile:


Cum a reușit?


Răspunsul este, cel mai probabil, simplu și totodată fascinant: răbdare, o sculptură de o finețe extremă și o înțelegere profundă a materialului. Nicio magie — doar observație atentă și măiestrie. Și tocmai aceasta este ceea ce impresionează.


Au trecut aproximativ 1800 de ani.


Trăim într-o epocă a laserelor, a hologramelor și a iluziilor digitale. Și totuși, un mic inel dintr-un mormânt antic ne obligă să ne oprim și să privim cu atenție. Pentru că în el nu există tehnologia viitorului — ci talentul trecutului.


Uneori, misterul nu constă în faptul că anticii ar fi cunoscut „ceva supranatural”.

Misterul constă în faptul că omul, în toate epocile, a știut să se joace cu lumina astfel încât să lase în urmă nu doar un obiect — ci senzația unei prezențe vii.


Și, poate, aceasta este cea mai frumoasă „hologramă” creată  fără nicio urmă de electronică.

$$$

 Au dispărut în Antarctica vreme de aproape doi ani. Toți cei 28 s-au întors vii.


În 1914, exploratorul Ernest Shackleton a pornit într-o expediție menită să traverseze Antarctica de la un capăt la altul — o premieră absolută în istorie. La bordul vasului *Endurance* se aflau 28 de oameni, o corabie din lemn și o ambiție grandioasă, pe care aveau curând să fie nevoiți să o abandoneze.


În ianuarie 1915, nava a rămas captivă în ghețurile compacte ale banchizei și a încetat să mai înainteze. O lună. Două. Jumătate de an. *Endurance* plutea în derivă printre sloiuri, incapabilă să se miște nici înainte, nici înapoi.


În octombrie 1915, presiunea gheții a început să strivească coca vasului. Oricât de solidă ar fi fost construcția sa din lemn, nu putea rezista milioanelor de tone de gheață. Echipajul auzea trosnetul scândurilor care cedau una câte una. Pe 27 octombrie, Shackleton a dat ordinul inevitabil: abandonarea navei. La 21 noiembrie, *Endurance* s-a scufundat în apele înghețate.


Cei 28 de oameni au rămas pe un sloi, în mijlocul Mării Weddell. Până la cea mai apropiată așezare omenească erau aproape două mii de kilometri. Nu aveau radiotransmițător. Între timp izbucnise Primul Război Mondial, iar în haosul războiului, vestea expediției lor abia dacă mai ajungea la lume.


Shackleton a înțeles rapid adevăratul pericol: nu frigul și nici foamea, ci prăbușirea moralului. I-a repartizat intenționat în corturi astfel încât oamenii compatibili psihologic să stea împreună. În fiecare seară — hrană caldă. În fiecare dimineață — disciplină și rutină clară. Despre întoarcerea acasă se vorbea nu ca despre o posibilitate, ci ca despre o certitudine.


Timp de luni întregi au supraviețuit pe ghețuri, vânând pinguini și foci. Câinii au fost împușcați — nu mai exista hrană pentru ei. Apoi banchiza a început să se topească, iar sloiul pe care trăiau devenea tot mai mic.


În aprilie 1916, Shackleton a ordonat lansarea celor trei bărci de salvare și înaintarea spre Insula Elephant. Cinci zile pe mare deschisă, printre valuri înghețate, în haine ude și fără apă potabilă suficientă. La 15 aprilie au atins uscatul — pentru prima dată după aproape cinci sute de zile.


Dar insula era nelocuită și nu le putea oferi salvare. Shackleton a ales cinci oameni, a luat cea mai rezistentă dintre bărci și a pornit pe apele cumplite ale Pasajului Drake — unul dintre cele mai violente locuri de pe planetă. Ținta: o stație de vânătoare de balene de pe Georgia de Sud, aflată la peste 1300 de kilometri distanță.


Șaisprezece zile pe mare deschisă. Au reușit să ajungă. Au debarcat însă pe partea greșită a insulei și au fost nevoiți să traverseze munții pe jos — fără echipament, îmbrăcați în zdrențe.


Pe 10 mai 1916, administratorul stației a zărit trei siluete jerpelite coborând dintre munți. Știa de expediția lui Shackleton și era convins că toți muriseră.


Fără să piardă timp, Shackleton a organizat o misiune de salvare pentru oamenii rămași pe Insula Elephant. Primele trei încercări au eșuat din cauza ghețurilor. A patra, în august 1916, a izbândit.


Toți cei 22 de oameni rămași pe insulă erau încă în viață. Așteptaseră patru luni și douăzeci și două de zile. În fiecare dimineață, adjunctul lui Shackleton, Frank Wild, le spunea: „Pregătiți-vă lucrurile. Stăpânul poate veni astăzi.”


28 de oameni. Aproape doi ani. Nicio pierdere.


În Regatul Unit, povestea lor a trecut aproape neobservată — lu mea era absorbită de război.

$$$

 Fiul lui Albert Einstein a moștenit o minte strălucită, dar și o suferință pe care nimeni nu a reușit să o înțeleagă pe deplin.


Eduard Einstein s-a născut în 1910, la Zürich, într-o familie în care inteligența era ceva firesc. Mama sa, Mileva Marić, era și ea o minte remarcabilă. În copilărie, Eduard — numit „Tete” de cei apropiați — era sensibil, atras de muzică și literatură, pasionat de psihologie și de scrierile lui Freud sau Nietzsche. Visa să devină psihiatru și să înțeleagă mintea umană.


În adolescență și la începutul maturității, lucrurile au început să se schimbe. A trecut prin episoade severe, iar la puțin peste 20 de ani a fost diagnosticat cu schizofrenie, într-o perioadă în care această boală era puțin înțeleasă și tratată cu metode dure.


A fost internat la spitalul psihiatric Burghölzli, unde avea să petreacă cea mai mare parte a vieții. Cu timpul, a pierdut autonomia, iar lumea lui s-a restrâns la zidurile instituției, în timp ce, în exterior, numele „Einstein” devenea sinonim cu genialitatea.


Relația cu tatăl său s-a răcit treptat. După ascensiunea nazismului, Albert Einstein a emigrat în SUA, iar Eduard a rămas în Elveția. Au păstrat legătura prin scrisori, iar sprijinul financiar nu a lipsit, dar distanța — fizică și emoțională — a rămas.


Eduard a murit în 1965, la 55 de ani, în același spital în care trăise decenii. Tatăl său murise cu zece ani înainte.


Povestea lui nu este doar despre boală, ci despre un destin frânt. Un tânăr talentat, cu visuri clare, care a vrut să înțeleagă mintea umană, dar a ajuns să lupte cu propriile limite.


Este și o amintire simplă: chiar și cele mai mari genii nu pot controla totul — mai ales atunci când vine vorba de suferința ce lor apropiați.

$$&

 Balada lui Ilie de la sculărie - Adrian Păunescu


*

Cică-ntr-o uzină dintr-un mic oraş

a venit un lider din străinătate,

gazdele cu dânsul se purtau gingaş,

ca să-i intre-n voie, le făceau pe toate.

*

Vizitând străinul secţiile lor,

s-a oprit deodată şi cu bucurie

arătă spre-un simplu, vârstnic muncitor:

Ăsta nu-i Ilie de la sculărie?

*

Iar oficialii tare s-au mirat

de această faptă, totuşi, peste poate,

şi l-au pus pe listă neîntârziat

ca să plece grabnic în străinătate.

*

A ajuns la Roma c-un autobuz,

după ce un vameş, fir-ar el să fie,

fără ezitare cică le-ar fi spus:

Ăsta nu-i Ilie de la sculărie?

*

Iar la Roma, papa însuşi i-a primit,

i-a tratat amabil c-un pahar cu apă

şi era şi dânsul foarte fâstâcit,

neştiind totuşi de unde s-o-nceapă.

*

Dar ca orice papă, a găsit un drum

și pe unul gureş, vocea lui mlădie,

l-antrebat c-un tandru scârţîit postum:

Ăsta nu-i Ilie de la sculărie?

*

Observând acestea, cei îndrituiţi,

care mersul lumii zilnic îl veghează,

s-au simţit datornici, lui Ilie, bliţ

să-i organizeze şi o mică pază.

*

Când erau la papa, Doamne, ce necaz,

unul dintre paznici leşină afară,

medicii de gardă îl făcură treaz

şi motivul bolii toţi îl căutară.

*

„Poţi cumva şi nouă tu să ne explici

cauza din care ai cazut în luptă?”

“Domnilor, v-aş spune: cum stăteam aici,

încordat în veghea asta ne-ntreruptă,

*

A trecut regina Angliei pe aci,

c-o suită mare şi cu protocoale,

m-am retras în umbră spre-a nu stingheri

şi-am simţit genunchii cum îmi pică moale,

*

când am auzit-o cu cât interes

îşi întreabă Curtea că ar vrea să ştie

cine-i bâtrânelul purtător de fes

de lângă Ilie de la sculărie!”

$$$

 CUM SA CITESTI PE ORICINE: 1. Statutul - se vede după încălţăminte. 2. Disciplina - se vede după unghii 3. Background-ul - se vede după cum...