$$&

 Balada lui Ilie de la sculărie - Adrian Păunescu

*

Cică-ntr-o uzină dintr-un mic oraş

a venit un lider din străinătate,

gazdele cu dânsul se purtau gingaş,

ca să-i intre-n voie, le făceau pe toate.

*

Vizitând străinul secţiile lor,

s-a oprit deodată şi cu bucurie

arătă spre-un simplu, vârstnic muncitor:

Ăsta nu-i Ilie de la sculărie?

*

Iar oficialii tare s-au mirat

de această faptă, totuşi, peste poate,

şi l-au pus pe listă neîntârziat

ca să plece grabnic în străinătate.

*

A ajuns la Roma c-un autobuz,

după ce un vameş, fir-ar el să fie,

fără ezitare cică le-ar fi spus:

Ăsta nu-i Ilie de la sculărie?

*

Iar la Roma, papa însuşi i-a primit,

i-a tratat amabil c-un pahar cu apă

şi era şi dânsul foarte fâstâcit,

neştiind totuşi de unde s-o-nceapă.

*

Dar ca orice papă, a găsit un drum

și pe unul gureş, vocea lui mlădie,

l-antrebat c-un tandru scârţîit postum:

Ăsta nu-i Ilie de la sculărie?

*

Observând acestea, cei îndrituiţi,

care mersul lumii zilnic îl veghează,

s-au simţit datornici, lui Ilie, bliţ

să-i organizeze şi o mică pază.

*

Când erau la papa, Doamne, ce necaz,

unul dintre paznici leşină afară,

medicii de gardă îl făcură treaz

şi motivul bolii toţi îl căutară.

*

„Poţi cumva şi nouă tu să ne explici

cauza din care ai cazut în luptă?”

“Domnilor, v-aş spune: cum stăteam aici,

încordat în veghea asta ne-ntreruptă,

*

A trecut regina Angliei pe aci,

c-o suită mare şi cu protocoale,

m-am retras în umbră spre-a nu stingheri

şi-am simţit genunchii cum îmi pică moale,

*

când am auzit-o cu cât interes

îşi întreabă Curtea că ar vrea să ştie

cine-i bâtrânelul purtător de fes

de lângă Ilie de la sculărie!”