@##

 Un profesor de matematică observă că i se scurge robinetul de la chiuveta din bucătărie. Cum nu se pricepe deloc la treburi casnice, cheamă un instalator.

​Instalatorul vine, scoate o șurubelniță, strânge un șurub preț de două secunde, iar robinetul nu mai picură deloc.

– Gata, domnule profesor, s-a rezolvat! spune el. Costă 500 de lei.

Profesorul rămâne mască:

– Cum 500 de lei pentru două secunde de muncă?! Păi eu sunt profesor universitar de matematică, predau chestii incredibil de complexe și nu câștig banii ăștia într-o oră!

Instalatorul dă din umeri, zâmbind complice:

– Da, știu cum e... De asta m-am lăsat și eu de facultate. Dar vă dau un pont: firma noastră caută oameni. Puteți să veniți și dumneavoastră să vă angajați ca instalator. Câștigați de zece ori mai mult! Trebuie doar să mințiți la interviu că aveți doar 8 clase, fiindcă șeful nu suportă intelectualii.

​Zis și făcut. Profesorul, strâmtorat cu banii, se duce, minte că are doar 8 clase, primește postul și începe să câștige sume la care nici nu visa.

​După câteva luni, conducerea firmei decide că toți angajații trebuie să urmeze un curs de seral pentru a-și completa studiile obligatorii de 10 clase. Profesorul nostru ajunge, evident, la ora de matematică.

​Profesorul de la seral, dorind să vadă nivelul clasei, îl scoate tocmai pe el la tablă:

– Ia zi, tinere, care este formula pentru aria cercului?

​Profesorul nostru se blochează. Știe formula pe de rost, dar din cauza emoțiilor de a nu fi descoperit că e supracalificat, o uită pe moment. Așa că decide să o deducă rapid prin integrare.

​Începe să scrie pe tablă integrale duble, ecuații diferențiale, umple toată tabla de calcule complicate și, la final, ajunge la rezultat:

-π•r pătrat.

Se uită lung și își dă seama că are un minus în față. A greșit pe undeva un semn. Începe să transpire, șterge, reia calculul de la capăt, dar ajunge la exact același rezultat: cu minus. Disperat, se întoarce cu fața spre clasă, speriat că se va face de râs.

​În acel moment, toți ceilalți instalatori din bănci îi șoptesc în cor, cu jumătate de gură:

– Inversează, bă, limitele de integrare!