£££

 Trei frați – Povestea adevărată a tripleților despărțiți care s-au regăsit după 19 ani

În vara anului 1980, Robert Shafran avea numai 19 ani și credea că începe una dintre acele etape obișnuite ale tinereții atunci când a ajuns la Sullivan County Community College, în statul New York, fără să-și imagineze că, înainte măcar de a se obișnui cu noul loc, oameni pe care nu-i văzuse niciodată aveau să-l salute cu entuziasm, să-l îmbrățișeze și să-i vorbească de parcă îl cunoșteau de ani întregi, numindu-l însă cu un nume care nu era al lui: „Eddy”.

La început, Robert a crezut că este vorba despre o glumă sau despre o coincidență absurdă, însă lucrurile au devenit mult mai stranii atunci când un coleg l-a întrebat dacă fusese adoptat și dacă se născuse pe 12 iulie 1961, iar când Robert a răspuns afirmativ la ambele întrebări, tânărul din fața lui a înțeles că nu mai putea fi vorba despre o simplă asemănare și i-a povestit despre Edward „Eddy” Galland, un fost student al colegiului care arăta aproape identic cu el.

Cei doi au luat legătura, iar când Robert și Eddy s-au văzut pentru prima dată, realitatea a depășit orice scenariu pe care și l-ar fi putut imagina, pentru că aveau același chip, aceeași vârstă, aceeași zi de naștere și fuseseră amândoi adoptați, ceea ce însemna că doi tineri care își trăiseră primele nouăsprezece ani fără să știe unul de existența celuilalt descopereau, într-o singură zi, că erau frați biologici identici.

Povestea lor a ajuns repede în presă, fotografiile celor doi au început să circule, iar atunci s-a produs cea de-a doua întorsătură aproape incredibilă, deoarece un al treilea tânăr, David Kellman, a recunoscut în imaginile din ziare două chipuri care semănau izbitor cu propriul său chip și, după ce s-a aflat că și el fusese adoptat și că se născuse exact în aceeași zi, adevărul a devenit imposibil de contestat: Robert, Eddy și David nu erau doi gemeni care își găsiseră un frate necunoscut, ci tripleți identici care fuseseră despărțiți în copilărie și crescuți în familii diferite.

Reîntâlnirea lor a fascinat America, iar televiziunile îi prezentau aproape ca pe un miracol al destinului, deoarece cei trei nu împărțeau doar același chip, ci manifestau și asemănări surprinzătoare în gesturi, expresii, preferințe și comportamente, iar imaginile în care râdeau împreună și se mișcau aproape sincron îi făceau pe oameni să se întrebe cât din ceea ce suntem primim prin moștenirea genetică și cât este construit de familia, educația și mediul în care creștem.

Pentru o vreme, povestea părea să aibă finalul perfect, cei trei devenind foarte apropiați, bucurându-se de celebritatea neașteptată și ajungând chiar să deschidă împreună un restaurant în New York, însă, pe măsură ce entuziasmul primelor luni s-a risipit, în mintea lor a început să crească o întrebare mult mai incomodă decât toate cele adresate de reporteri: dacă erau frați identici și fuseseră adoptați prin aceeași agenție, de ce îi despărțise cineva și, mai ales, de ce familiilor lor nu li se spusese că fiecare copil avea doi frați?

Răspunsurile aveau să-i conducă spre Louise Wise Services, agenția de adopții prin intermediul căreia fuseseră plasați în familii diferite, și spre un controversat studiu asupra gemenilor și tripleților crescuți separat, asociat cu psihiatrul și psihanalistul Peter B. Neubauer, cercetare care urmărea problema influenței eredității și mediului asupra dezvoltării umane, dar care avea să ridice ulterior întrebări etice extrem de grave tocmai pentru că persoanele aflate în centrul ei nu cunoscuseră adevărul fundamental despre propriile lor familii.

În copilărie, cercetătorii îi vizitaseră periodic, îi observaseră, îi testaseră și îi filmaseră, în timp ce părinților adoptivi li se prezentase cercetarea ca un studiu privind dezvoltarea copiilor adoptați, fără ca familiile să cunoască întreaga realitate a legăturii dintre copii, astfel încât, în vreme ce trei băieți creșteau fiecare crezând că viața lui este una obișnuită, adulți implicați în cercetare știau că undeva existau încă doi copii cu același chip și aceeași origine.

Aceasta este poate partea cea mai tulburătoare a întregii povești, pentru că Robert, David și Eddy au descoperit că oameni străini cunoscuseră despre ei un adevăr pe care ei înșiși nu avuseseră voie să-l cunoască și că, în timp ce fiecare își trăia copilăria separat, existența lor oferea cercetătorilor posibilitatea de a observa cum trei frați identici se dezvoltau în medii familiale diferite.

Anii care au urmat au arătat însă că asemănarea fizică și entuziasmul extraordinar al regăsirii nu puteau șterge nouăsprezece ani de vieți separate, pentru că fiecare dintre ei fusese crescut într-o altă familie, își formase propriile răni și propriul mod de a privi lumea, iar relația dintre cei trei a devenit mult mai complicată decât imaginea fericită pe care publicul o văzuse la televizor.

În 1995, tragedia a lovit familia atunci când Eddy Galland și-a luat viața, lăsându-i pe Robert și David nu numai cu durerea pierderii fratelui pe care îl găsiseră atât de târziu, ci și cu una dintre acele întrebări la care nimeni nu poate răspunde vreodată cu certitudine: cum ar fi arătat viețile lor dacă nu ar fi fost despărțiți?

Povestea lor a revenit puternic în atenția lumii în 2018, odată cu documentarul „Three Identical Strangers”, care a transformat ceea ce părea inițial extraordinara poveste a trei frați regăsiți într-o meditație mult mai profundă și mai incomodă despre adopție, identitate, ereditate, mediu, consimțământ și limitele pe care cercetarea științifică nu ar trebui să le depășească atunci când în centrul ei se află viețile unor oameni.

Poate că adevărata întrebare lăsată în urmă de Robert, David și Eddy nu este dacă genele sunt mai puternice decât mediul sau dacă trei frați identici crescuți separat ajung să devină oameni asemănători, ci dacă avem vreodată dreptul să luăm unui copil o parte din propria sa viață pentru a obține un răspuns științific, pentru că știința poate încerca să înțeleagă omul, însă în clipa în care îi ascunde adevărul despre propria familie și îl transformă într-un mijloc pentru atingerea unui scop, curiozitatea științifică riscă să uite tocmai lucrul pe care ar trebui să-l respecte înainte de toate: demnitatea ființei umane.

Întrebare: 

Dacă ai descoperi, după aproape douăzeci de ani, că ai fost despărțit intenționat de frații tăi pentru a fi observat într-un studiu, ai putea vreodată să-i ierți pe cei care au știut adevărul și au ales să ți-l ascundă?

#ThreeIdenticalStrangers #RobertShafran #DavidKellman #EddyGalland #Tripleti #PovesteAdevarata #Psihologie #Adoptie #Etica #Identitate #Destine #Istorie #PovestiCareTePunPeGanduri