$$$

 BIBLIA ALBĂ

Biblia Alba, cunoscută și sub numele de Biblia Arragel , a fost creată pentru a încuraja înțelegerea dintre creștini și evrei. Este un manuscris iluminat care conține o traducere a Bibliei ebraice ( Vechiul Testament ) realizată direct din ebraică în castiliana medievală . Traducerea a fost finalizată sub supravegherea lui Moses Arragel [ es ; fr ] , care a fost rabin al comunității evreiești Maqueda din provincia spaniolă Toledo . Aceasta a fost făcută la cererea Marelui Maestru Luis González de Guzmán [ es ] din Ordinul Calatrava . În timpul revoltelor antisemite din 1430, a fost creată Biblia Alba. Arragel a ezitat inițial din cauza tulburărilor, dar în cele din urmă a ales să-l ajute pe Guzman în traducerea și interpretarea manuscrisului. Acest proces de colaborare a durat opt ani, între 1422 și 1430. 

După căderea Granadei în 1492, Inchiziția spaniolă a dus la expulzarea evreilor din Spania și la distrugerea multor cărți. Biblia Alba a fost una dintre puținele care au fost cruțate, ascunsă printre elitele societății și transmisă din generație în generație. 

Biblia Alba este expusă în prezent în Casa Alba din Liria, Madrid. În 1992, au fost realizate cinci sute de copii facsimile pentru a marca cinci sute de ani de la expulzarea populației evreiești din Spania. Originalul are 515 pagini, în timp ce edițiile facsimile conțin 513 pagini. 

Primele 25 de folii au fost exprimate într-un argument prezentat de Arragels cu privire la reticența sa de a accepta poziția. Au lucrat în continuare cu un efort de colaborare cu creștinii implicați și ei în realizare. Biblia a fost produsă în provinciile spaniole Toledo. Lucrarea are 334 de miniaturi. Dintre aceste miniaturi, șase sunt lucrări pe o pagină întreagă. Unicitatea Bibliei provine din încorporarea de texte creștine și rabinice și a imaginilor însoțitoare. Un context biblic mai amplu poate fi găsit alături de imaginile rabinice. Unele dintre descrierile enumerate în această Biblie sunt profund legate de mediile și iconografia evreiască. Miniaturi precum menorahele, despărțirea Mării Roșii, Zelul lui Fineas și imagini ale circumciziei. 

Semnificația Bibliei Alba constă în faptul că reprezintă un răspuns la antisemitism și la patronul său, care a inițiat crearea acestei biblii cu scopul de a întinde o ramură de măslin. Există, de asemenea, o semnificație în modul în care a fost scrisă folosind limbajul vernacular sau comun, în loc de un limbaj excesiv de formal. 

Istorie

Origini

În secolul al XV-lea, mulți membri ai societății spaniole aveau opinii ostile față de evrei. În urma unei serii de revolte antievreiești cu centrul în Madrid, [ 5 ] Don Luis de Guzmán a crezut că poate ajuta la vindecarea rupturii și la construirea unei punți de înțelegere între creștini și evrei, comandând o traducere castiliană a Vechiului Testament din ebraica originală , însoțită de comentarii din partea unor savanți evrei care interpretează textul cărții lor sfinte. 

Pe 5 aprilie 1422, Don Luis de Guzmán și-a inițiat proiectul trimițându-i o scrisoare rabinului Moses Arragel, invitându-l să compună „vna biblia en rromançe, glosada e ystoriada”. Nu se știe ce l-a convins pe rabinul Arragel să accepte, deoarece inițial a ezitat într-o amplă scrisoare de răspuns către Guzmán. Cu toate acestea, opt ani mai târziu, biblia a fost finalizată. 

Contextul religios în Spania

După căderea Granadei, pe 2 ianuarie 1492, toleranța religioasă a Spaniei a luat sfârșit. În urma acestui eveniment, Inchiziția a acționat fără rețineri. Evreii care au refuzat să fie botezați au fost obligați să părăsească țara în acel an. Drept urmare, traducerile evreiești ale Vechiului Testament în castiliană au fost arse pe 25 septembrie 1492. Aproximativ douăzeci de Biblii care conțineau scrieri eretice au fost arse public la Salamanca în aceeași zi. 

Între timp, vânătoarea așa-numitelor scrieri eretice a continuat, iar multe copii au fost păstrate în siguranță de către cei mai înalți membri ai societății. Regina Isabella a Spaniei, o catolică devotată , deținea cel puțin patru traduceri diferite. Deși nu a fost comisarul Bibliei de la Alba, era ceva obișnuit ca astfel de scrieri să fie transmise din generație în generație odată ajunse în colecția regală.

Istorie modernă

Astăzi, Biblia originală Alba este păstrată de Casa Alba și este expusă în Palatul Liria din Madrid . Biblia originală a fost evaluată la 2,5 milioane de euro . 

În 1992, pentru a comemora cea de-a cinci sute aniversare a expulzării, Mauricio Hatchwell Toledano, președintele Fundacion Amigos de Sefarad, a publicat cinci sute de exemplare într-o ediție facsimil exactă , dintre care unul a fost dăruit lui Juan Carlos I al Spaniei , regele domnitor al Spaniei . Exemplarele celor cinci sute au fost vândute pentru 44.000 de dolari americani. 

Locul în care se afla Biblia din Alba nu a fost cunoscut încă din 1492, anul în care a fost emis Decretul Alhambra care prevedea expulzarea tuturor evreilor din Spania. Aceasta a reapărut în 1622 la Palatul Liria , deținut de Casa de Alba . În 1922, o ediție facsimil ilustrată de trei sute de exemplare a fost publicată de eruditul Antonio Paz y Meliá.

Expoziția de la Stockholm

În timpul existenței acestei Biblii, aceasta a fost expusă odată ca o expoziție spaniolă la Muzeul Național din Stockholm, începând cu iarna anului 1959 și până în 1960. 

Clubul Roxburghe

Între 1918 și 1921, Ducele de Alba a dat permisiunea pentru publicarea unei versiuni tipărite a Bibliei din Alba. Tipărite în două volume, copiile au fost create folosind o presă de tipar în loc de un facsimil. Acesta a fost un avantaj, deoarece a făcut textul castilian mai ușor de citit. Clubul Roxburghe a comandat facsimilul pentru uz personal. 

Descriere

Lucrarea conține 515 pagini. La începutul lucrării sunt inserate 25 de pagini cu corespondență între rabinul Arragel și Don Luís Guzmán, precum și între rabin și diverși franciscani implicați în ilustrarea traducerii și discutarea aspectelor legate de colaborare. Rabinul Arragel și-a exprimat ezitarea față de proiect în aceste 25 de pagini, enumerând îngrijorările legate de acest proiect și modul în care acesta ar putea duce la ruina sau chiar la moartea sa. Această ezitare ar fi putut fi întemeiată, deoarece orice înregistrare a sa dispare după crearea acestei Biblii. Nu este vorba doar de ezitare pe care a exprimat-o în primele 25 de pagini; el a susținut, de asemenea, că această carte nu ar trebui finalizată, exprimându-și temerile că acest lucru ar putea alimenta flăcările unor noi tulburări între comunitățile pe care este menită să le ajute. În cele din urmă, Arragel a cedat cerințelor și a fost de acord să lucreze la Biblia Alba. 

Biblia Alba conține o serie de comentarii despre scrierile teologilor evrei și creștini, inclusiv Abraham ibn Ezra , Maimonide , Nahmanide , Joseph Kimhi , Asher ben Jehiel , Shlomo ben Aderet , Ya'acob și Nissim din Gerona . Există, de asemenea, comentarii preluate din surse literare rabinice, cum ar fi Talmudul și Midrashul . 

Colaborare

Deși textul Bibliei Alba a fost opera rabinului Arragel, detaliile artistice elaborate sunt în întregime opera franciscanilor din Toledo . Lucrarea conține 334 de miniaturi care ilustrează pasaje din textul religios. Șase dintre acestea ocupă pagini întregi. Deoarece acest manuscris a fost rezultatul unei colaborări între religiile abrahamice, au existat diferențe semnificative față de alte Biblii creștine. Un exemplu în acest sens ar fi reprezentarea în miniatură a uciderii lui Abel de către Cain . În textul ebraic este descris că Cain, cu intenția unui șarpe, l-a mușcat de gâtul lui Abel, provocându-i astfel moartea. Acest lucru este ilustrat clar în acest manuscris, fiind ilustrat de o miniatură, folio 29v, ceea ce îl face un exemplu perfect al diferențelor dintre această Biblie și multe altele care nu sunt realizate în colaborare. 

Deși Marele Maestru Guzmán nu a fost implicat direct, el a numit doi călugări să-l asiste pe rabinul Moise. Fratele Arias era din mănăstirea din Toledo și, prin colaborarea lor teologică, este probabil ca Arragle să fi putut înțelege punctul de vedere al Marelui Maestru Guzmán. Deși ar fi fost la curent cu lucrările și activitățile clasice, cum ar fi Aristotel, fără intervenția creștină, principalul său motiv pentru muncă a fost însă perspectiva rabinică, care a ocupat mult spațiu în comentarii. Deși în cazuri izolate, aceste puncte de vedere erau deja prezente și făceau parte din planul lui Arrangles și pot fi găsite în legende alături de miniaturi. Cu toate acestea, multe dintre ilustrațiile rabinice nu au caracteristici corespondente în textul însoțitor. 

Miniaturi

Prima Miniatură (Fol. 1v)

Folio 1v Discuție între Guzmán și rabinul Moses despre crearea Bibliei Alba

Miniatura de sus de pe folio 1V îl înfățișează pe Guzmán stând într-o curte gotică, cu mâna stângă făcând un gest de arătare, în timp ce cu mâna dreaptă ține un șoim , iar un servitor ține o scrisoare de la Guzmán către rabinul Moses. A doua miniatură de pe folio 1V arată că rabinul a primit scrisoarea și este flancat de doi călugări.

În plus, această pagină prezintă împletiri provenite din gurile și cozile a doi dragoni. Există, de asemenea, două ființe umanoide , una cu sabie și aripi în colțul din dreapta, iar cealaltă în partea de sus, la mijloc, a paginii. Culorile de pe această pagină sunt violet, roșu și galben.

Despărțirea Mării Roșii (Fol. 68v și 69r)

Foliile 68v și 69r povestesc ambele despărțirea Mării Roșii așa cum este de obicei reprezentată în arta creștină, cu iconografie influențată de Tora evreiască . Comparativ cu alte Biblii care probabil folosesc Vulgata ca bază, Biblia Alba este tradusă direct din ebraică, ceea ce înseamnă că imaginile sunt mai autentice evreiești. 

Descrieri ale menorelor (Fol. 77r. 88v. 236v.)

O imagine demnă de remarcat a acestei Biblii este menora prezentată pe folio 77r; menora se află în centrul paginii, a cărei tijă se extinde până la textul de despărțire de jos pe măsură ce coboară de acolo; există un suport de bol teșit cu trei picioare. Culoarea este predominant galben pal. Există șapte flăcări roșii palide. Textul este din nou despărțit în centrul menorei nordice, plasând celelalte două coloane. 

Menora revine în folio, pagina 88, într-o imagine pe o pagină întreagă, fără text. Pe această pagină, culorile sunt gri, galben, roșu și verde, imagini încadrate de cortul militar. Există, de asemenea, reprezentări ale sacrificiului ritualic al unui animal cu coarne, un fel de cufăr și persoane care nu interacționează . 

Folio 236v este o miniatură de o pagină întreagă care detaliază templul lui Solomon pe trei etaje. Fiecare nivel conține cinci camere, camera de la parter din mijloc conținând o menoră cu șapte brațe. Scena reprezintă, de asemenea, un sacrificiu la primul etaj, iar deasupra acestei scene se află o altă cameră care înfățișează un mare preot cu doi copii. Arcada din mijlocul acestei miniaturi are o inscripție care vorbește despre porțile raiului și intrarea celor drepți. 

Spionii cu un ciorchine de struguri (Fol. 1008v)

Un administrator a prezentat folio 108V, spionii, cu un ciorchine de struguri care este descris în Biblie în versetul 23 ca fiind purtat de doi bărbați. Ciorchine-ul de struguri are aproape dimensiunea bărbaților înșiși. În imagine, sunt opt bărbați care poartă acest ciorchine mare de struguri , care este purtat între doi stâlpi cu frunze încolțite. Este probabil ca inspirația pentru această imagine să provină din Talmud , în special din Midrash Numbers Rabbah XVI, în care existau, de asemenea, doi stâlpi, dar nu se spunea nimic despre numărul de persoane care îi purtau. 

Zelul lui Fineas (Fol. 127v și 128r)

Miniatura de pe folio 127V îl înfățișează pe Fineas în afara cortului unui cuplu păcătos angajat în acte licențioase. Apoi își ia sulița (despre care se spune că aparținea lui Moise ) și lovește cuplul în timp ce sunt împreună, asigurându-se că îi străpunge în țeapă pentru ca aceștia să rămână uniți. În acest fel, nu putea exista nicio îndoială cu privire la păcatul lor. Cuplul în cauză este Zimri, un bărbat din Israel, și o femeie madianită pe nume Cozbi. 

A doua imagine de pe folio 128r îl înfățișează pe Fineas ridicând cuplul cu puterea dată de îngeri (una dintre cele nouă minuni) pentru a arăta cuplului lor păcătos celor care privesc. Cuplul moare doar atunci când Fineas își scoate lancea de pe ei. După moartea lor, ciuma pe care Dumnezeu o crease din cauza păcatului lor s-a oprit. Gândul că cuplul a murit doar după ce lancea a fost scoasă a făcut clar că Fineas era liber de păcat sau de orice altă faptă rea de acest fel. În ambele imagini, sângele curge din cuplu, dar nu pătează hainele lui Fineas (aceasta este o reprezentare a purității sale). Deși există nouă minuni în povestea acestei Biblii, aceasta se schimbă de la Biblie la Biblie, unii spunând că se întâmplă între șase, opt sau chiar doisprezece minuni. Doar în Biblia Alba se spune că sângele a căzut pe pământ în acest caz particular. Din cauza unei interpretări greșite din text, se spune că pe Fineas nu era sânge, deși în multe cazuri s-ar putea interpreta că nu era deloc sânge, acesta fiind unul dintre miracolele cu această ocazie. Dar, deoarece se credea că ilustrațiile fuseseră desenate cu sângele vărsat pe pământ înainte de a fi făcute comentariile Bibliei, este posibil să fi existat ajustări ale poveștii. 

Circumciziile din Biblia Alba (Fol. 37r și Fol. 167v)

Foliul 37r îl înfățișează pe Avraam îngenuncheat între doi copaci mici, rotunzi, și tufișuri, cu piciorul drept întins pe trunchiul copacului. Apoi se circumcidă în timp ce sângele curge din apendice în timp ce trage cuțitul în sus. 

Foliul 167v îl înfățișează pe Iosua circumcizând poporul. Sunt în mare parte bărbați cu barbă, dezbrăcați de la brâu în jos. Unul dintre acești bărbați stă complet gol și cu fața înainte, în timp ce celălalt este întors din profil. Jumătatea inferioară a corpului său sângerează în timp ce este îngrijit de Iosua, care are un halou radiant de lumină festonată. Lângă această miniatură se află o mică movilă de prepuțuri și se menționează că jertfa adunată mirosea atât de dulce încât aducea bucurie Domnului. 

Semnificaţie

Această Biblie a fost realizată într-o perioadă în care existau revolte antisemite din partea majorității creștine împotriva minorității evreiești din Spania. Patronul intenționa să inițieze o conversație, pentru a găsi o cale către o înțelegere, deși acest lucru s-a dovedit a fi prea ambițios.

O altă parte semnificativă a acestei Biblii a fost utilizarea de către rabinul Arragel a limbajului comun, adesea folosind idiomuri și expresii populare în acea vreme. După cum s-a discutat, tipul de limbaj folosit în această Biblie a însemnat că aceasta urma să fie văzută de mai multe persoane și se poate argumenta în favoarea ambiției de a realiza o coexistență între populația evreiască și creștină. Această limbă vernaculară comună conține, de asemenea, o înregistrare istorică a acestor expresii specifice în acea vreme și este un instrument excelent pentru studiul acelei limbi vernaculare.