Femeia care a refuzat să fie îmblânzită și a devenit o categorie în sine
La 19 mai 1948, în Spanish Town, Jamaica, se năștea Grace Jones, într-o familie sever religioasă, în care tatăl, Robert W. Jones, era predicator apostolic, iar credința rigidă, regulile stricte și disciplina aspră lăsau puțin sau deloc loc pentru imaginație, libertate sau exprimare artistică, chiar dacă, pe linie maternă, bunicul ei, John Williams, fusese muzician și cântase alături de Nat King Cole, o scânteie creativă care avea să ardă mai târziu cu o intensitate imposibil de controlat.
Copilăria ei a fost marcată de rigorile penticostale, cu citiri zilnice din Biblie, rugăciuni constante și norme stricte despre cum trebuie să arate și să se comporte o „femeie cuminte”, iar atunci când părinții au plecat în Statele Unite, Grace și frații ei au fost lăsați în grija unui bunic vitreg autoritar, ale cărui corecții fizice aveau să fie descrise mai târziu de Grace drept abuzuri serioase, nu simple pedepse.
La treisprezece ani ajunge în Syracuse, New York, unde familia se reunește, însă constrângerile nu se diminuează, ba dimpotrivă, tatăl ei fondează Biserica Apostolică a lui Iisus Hristos, iar unul dintre frații ei va deveni ulterior predicator celebru, în timp ce Grace refuză categoric traseul religios impus, simțind că viața ei trebuie să meargă în direcția opusă.
După liceu, se înscrie la Onondaga Community College, unde studiază teatrul, începe să frecventeze cluburi gay, descoperă machiajul, băutura, noaptea și libertatea, iar această ruptură de lumea în care fusese crescută o împinge, aproape inevitabil, să fugă la New York City, locul unde totul părea posibil, dar nimic nu era ușor.
La începutul anilor ’70 intră în modeling, iar prezența ei este imposibil de ignorat, cu aproape 1,80 m înălțime, trăsături tăioase, piele închisă la culoare și o atitudine care nu cerea permisiune, însă industria americană nu știa ce să facă cu ea, considerând-o prea întunecată, prea dură, prea diferită, așa că Grace face ceea ce va face toată viața: pleacă acolo unde diferența este apreciată, nu corectată.
La Paris, moda era pregătită pentru ceva radical, iar designeri ca Yves Saint Laurent și Kenzo o văd exact așa cum este, o apariție care rupe tiparele, devine imaginea revistelor Elle și Vogue și lucrează cu fotografi legendari, dar Grace nu vrea să fie doar un model, ci să-și creeze propria mitologie, un personaj androgin, agresiv, aproape extraterestru, cu tunsori geometrice severe, umeri largi ca de războinic și o privire care nu seduce, ci provoacă.
În 1977 semnează cu Island Records și devine o prezență dominantă la Studio 54, nu ca invitată, ci ca forță centrală, iar când disco-ul începe să apună, Grace înțelege înaintea tuturor că trebuie să se reinventeze, lansând în 1980 albumul Warm Leatherette, un amestec tulburător de reggae, punk, new wave și funk, urmat de Nightclubbing în 1981, un disc care avea să definească o epocă și să o transforme într-o icoană culturală.
Nu se limitează la muzică, ci intră și în cinema, unde joacă roluri memorabile, femei puternice, periculoase, care nu trebuie salvate de nimeni, iar în anii ’80 devine o prezență constantă, dar incomodă, prea stranie pentru succesul comercial deplin, prea influentă pentru a fi ignorată, inspirând generații întregi de artiști, designeri și creatori care aveau să vină după ea.
Ceea ce o face cu adevărat revoluționară nu este doar estetica sau muzica, ci refuzul constant de a se conforma, pentru că i s-a spus să fie mai blândă și a devenit mai dură, să fie mai feminină și a devenit androgină, să zâmbească și a ales să privească drept, să se integreze și a ales să fie de neclasificat, într-o vreme în care autenticitatea nu era un slogan, ci un risc real.
Astăzi, la peste șaptezeci de ani, Grace Jones continuă să fie prezentă, să performeze, să inspire și să nu ceară scuze, fiind dovada vie că uneori cel mai mare act de curaj este să refuzi să te micșorezi pentru confortul celorlalți și să îți creezi propria categorie atunci când lumea insistă să te înghesuie într-una prea strâmtă.
#GraceJones #FemeiIconice #Curaj #Identitate #ArtăFărăCompromis #Androginie #LibertateCreativă
Câți oameni ar fi putut schimba lumea dacă ar fi avut curajul să fie exact cine sunt, fără să ceară voie nimănui?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu