$$$

 TINCA VARTIC – femeia care i-a fost sprijin lui Ion Creangă în anii cei mai grei

După ce viața l-a încercat cu sărăcie, boală și abandon, Ion Creangă avea să-și găsească liniștea târzie alături de o femeie simplă, discretă și devotată, Ecaterina, numită Tinca Vartic, cea care i-a fost alături aproape două decenii, fără acte, fără recunoaștere publică, dar cu o loialitate care i-a ținut loc de familie, de sprijin și de adăpost sufletesc până la moartea sa, în ultima zi a anului 1889.

Provenit dintr-o familie numeroasă și săracă din Humuleștii Neamțului, Ion Creangă nu a cunoscut niciodată confortul unei vieți lipsite de griji, iar căsătoria cu Elena Grigoriu, fiica unui preot din Iași, nu i-a adus stabilitatea sperată, ci, dimpotrivă, în anul 1867 aceasta l-a părăsit pentru un călugăr de la Mănăstirea Golia, lăsându-l singur cu fiul lor, Constantin, în vârstă de doar șapte ani, și cu o povară sufletească pe care avea s-o ducă ani la rând.

Între 1867 și 1872, Creangă a trăit singur, apăsat de lipsuri și de boală, suferind de epilepsie, probleme cardiace și o stare generală de sănătate precară, până când, în ianuarie 1872, o întâlnire pe care el însuși o va numi „un plăcut accident” i-a schimbat cursul vieții: apariția tinerei Ecaterina Tinca Vartic, o armeancă de 19 ani, fiica lui Andrei, chiriaș al celebrei Bojdeuci din Țicău.

Tinca era mică de statură, ageră, subțire, cu o inteligență nativă și un dar al povestirii remarcat de contemporani, chiar dacă nu avusese parte de multă școală, iar între ea și Creangă s-a legat o relație neobișnuită pentru vremea aceea, privită cu suspiciune de lume, dar trăită de scriitor cu un amestec de recunoștință, afecțiune și umor, așa cum o descria el însuși, fără menajamente, dar cu o sinceritate dezarmantă.

În bojdeuca din Țicău, trecută în 1879 pe numele Tincăi, după ce Creangă a cumpărat casa, s-a trăit o viață modestă, dar plină de căldură, unde Tinca i-a fost îngrijitoare, gospodină, sprijin în boală și confident, primindu-l adesea pe Mihai Eminescu cu bucate simple, dar pregătite cu grijă, devenind o prezență tăcută, dar esențială în universul cotidian al scriitorului.

Deși nu a fost niciodată soție în acte, Tinca Vartic a fost, în fapt, femeia care i-a oferit lui Ion Creangă stabilitatea pe care nu o cunoscuse niciodată, rămânând alături de el până la moartea sa, petrecută pe 31 decembrie 1889, într-o tutungerie din Iași, iar după dispariția lui, viața ei a continuat discret până în 1912, când s-a stins, lăsând în urmă o poveste de devotament rar, adesea uitată sau marginalizată.

Poate că nu toate marile iubiri se scriu cu acte și ceremonii, dar câte dintre ele rezistă, tăcute și statornice, atunci când boala, sărăcia și judecata lumii apasă cel mai greu?

#TincaVartic #IonCreangă #IubiriTăcute #IstorieLiterară #BojdeucaDinȚicău #FemeiUitate #Devotament