$$$

 DE CE AU DIPĂRUT VRĂBIILE ?! 

Odată, vrăbiile erau pretutindeni. Pe cablurile electrice, la streșinile caselor, pe gardurile școlilor și prin piețele unde oamenii lăsau firimituri. Diminețile începeau cu trilurile lor haotice și vesele – un cor neoficial al orașelor românești. Astăzi însă, în tot mai multe locuri, acel cântec s-a stins.

Fenomenul nu e doar o impresie, ci o realitate dureroasă, observată în toată Europa, iar România nu face excepție. Vrăbiile dispar încet, aproape pe nesimțite, iar tăcerea lor spune mai mult decât o mie de statistici.

Urbanizarea excesivă este una dintre principalele cauze. Orașele și-au pierdut grădinile, tufele și gardurile vii care ofereau adăpost și hrană. În locul lor au apărut ziduri, parcări și trotuare perfecte, dar sterile. Fiecare bloc renovat, fiecare acoperiș modern înseamnă un cuib mai puțin.

La fel de gravă este și dispariția surselor de hrană. Vrăbiile trăiesc din semințe, insecte și firimituri, însă pesticidele și întreținerea artificială a spațiilor verzi au redus drastic aceste resurse. Iar acolo unde mai cresc câteva fire de iarbă printre dale, omul grăbit le smulge sau le stropește „pentru curățenie”.

Poluarea – sonoră și atmosferică – le afectează profund. Zgomotul constant al traficului le bruiază comunicarea, iar aerul greu le slăbește sistemul respirator. În plus, competiția cu alte specii mai mari și mai adaptabile, precum porumbeii și ciorile, le alungă din zonele urbane.

Dispariția vrăbiilor nu este doar o pierdere sentimentală. Este un semnal de alarmă ecologic. Aceste păsări aparent banale au un rol esențial: controlează populațiile de insecte, răspândesc semințe și mențin echilibrul lanțului trofic. Fără ele, orașele devin mai sărace, mai tăcute și mai vulnerabile.

Poate că absența lor ar trebui să ne pună pe gânduri. Să ne amintim că nu suntem singurii locuitori ai orașului și că betonul nu ține loc de viață.

Câteva spații verzi reale, mai puține chimicale și mai mult respect pentru natură ar putea aduce înapoi nu doar vrăbiile, ci și o parte din liniștea și bucuria de altădată.

Când vom auzi din nou dimineața un ciripit vioi sub fereastră, vom ști că ceva s-a vindecat în lume.