$__$$3

 Memorie culturală...

 ✨✨✨STEFAN MIHĂILESCU BRĂILA 

(3.02.1925-19.09.1996)

   

   A fost un copil din flori, crescut de o mamă singură și săracă ,dar de mic îndrăgostit de teatru și film.

Ştefan Mihăilescu-Brăila a fost marcat pe viaţă pentru că a fost copil din flori şi n-a putut să-şi ierte mama niciodată. A suferit îngrozitor, mai târziu, a mărturisit că, la rândul său, nu a putut iubi: " N-am fost învăţat", spunea Ştefan Mihăilescu-Brăila.

Marele actor s-a născut la Brăila, în casa bunicilor din partea mamei. 

A venit pe lume dintr-o relație de o noapte cu un medic care locuia în cartierul Lacul Dulce.

Nu a avut o copilărie fericită. 

Mama lui era rece, se purta rău cu el. Unchiul lui îi spunea mereu că e foarte urât, îl băteau cu lingura în

cap. A suferit toată viața, panicat de sărăcie. Era posesiv cu lucrurile lui, dar era şi în stare să dăruiască foarte mult.

A studiat actoria pe cont propriu, iar când a citit sistemul lui Stanislavski şi-a răspuns frământărilor sale. 

Milita pentru simplitate și sinceritate în joc: "sunt pentru o simplitate colorată şi strălucitoare. Și asta e un proces chinuitor.

Adică actorul să caute, să scormonească, să-și verifice posibilitățile mereu".

A fost căsătorit cu Georgeta Rahtopol, actriță la teatrul de păpuși și au avut împreună un băiat.

„Aveam 8 cereri în căsătorie şi l-am ales pe el. Când m-a cerut în căsătorie mi-a spus: să nu cumva să ai zestre. Asta mi-a stârnit interesul. Eram o mireasă fără zestre, deşi aparențele erau altele. Mama mea era croitoreasă, îmi făcea rochii apretate și cochete. Au urmat 46 de ani de căsnicie.

Avea respect pentru familie. El era copil din flori și vroia să avem 11 copii... 

I-au plăcut femeile uşoare. Nu s-a arătat în fața mea. Avea în Piaţa Amzei o casă unde se ducea și dormea pe acolo...", mărturisea Georgeta Rahtopol, în volumul „O carte atipică despre un actor atipic - Ştefan Mihăilescu Brăila", scris de marea actriță Rodica Mandache.

Sora soției sale, Chira Dragomir, și ea actriță, chiar fostă parteneră de teatru, îi face lui Ştefan Mihăilescu-Brăila un portret mai monden.

"Cum era? Era urât. Avea un nas enorm, a fost chel de tânăr, cel puțin eu aşa mi-l amintesc.

Avea o gură cu buze subțiri și cea de jos era puţin mai scoasă afară și mai decolorată. Doi ochi mici, foarte apropiaţi, negri, strălucitori. Şi nasul acela era aşa de proeminent încât făcea impresia că trage și ochii după el.

Era un bărbat de 1,62 m, maximum 1,65 m, ceea ce era foarte greu de acceptat pentru un bărbat. Lat în umeri, cu alură sportivă, foarte agil, cu gesturi spontane. Mergea cu gâtul întins, aşa, ca să pară mai înalt. Ei, a suferit mult că era scund. 

Mergea foarte repede, era sprinten, îi plăcea să meargă pe jos, să-l vadă lumea. Şi era când cu capul învârtit la dreapta, când la stânga să vadă dacă este observat, dacă îl recunoaște cineva.

Îi plăcea să cânte și să danseze. 

Îi plăcea să fie în centrul atenției, era leneş, foarte. Decât să bată un cui într-un scaun, mai bine și-l bătea în mână. Era foarte ciudat. Nu era modest. Își cunoştea bine valoarea.

Mâncarea și amorul îl făceau fericit, dar banii erau pentru el suprema importanță. Fiind sărac în copilărie devenise zgârcit. Circula cu clasa a II-a la tramvai, cumpăra Sportul Popular, îl citea şi-l revindea", povestea Chira Dragomir.

A murit uitat de lume și în sărăcie. 

În plus, a trecut prin clipe groaznice atunci când în urma unor atacuri cerebrale, trei, ultimul fiindu-i fatal, a fost nevoit să reînvețe alfabetul, să

fatal, a fost nevoit să reînvețe alfabetul, să reînvețe să meargă și să citească.

Când n-a mai putut învăța textul și boala se agravase, după ce memoria I-a lăsat, Ştefan Mihăilescu-Brăila îi spunea actorului Constantin Cojocaru: "Tâcă, m-a pedepsit Dumnezeu că am părăsit teatrul. M-a pedepsit că am fost lacom și am ieşit la pensie. M-a pedepsit și mi-a luat cuvântul".

text preluat de la..

... AmandaDean333 Tiktok

A fost unul dintre cei mai buni actori ai generației sale .... 

RESPECT și ADMIRAȚIE 💜❤️