$$$

 Pilda despre Franz Kafka

Când scriitorul avea patruzeci de ani, se plimba printr-un parc din Berlin și a întâlnit o fetiță care plângea, fiindcă își pierduse păpușa cea iubită. Împreună cu Kafka au căutat-o zadarnic.

Kafka i-a spus să-l aștepte acolo a doua zi și că vor reveni să continue căutarea.

Au căutat din nou, dar fără izbândă, iar atunci scriitorul i-a dăruit fetiței o scrisoare „scrisă” de păpușă:

„Te rog, nu plânge. Am plecat într-o călătorie să văd lumea. Îți voi povesti despre aventurile mele.”

Astfel a început o istorie care a durat până la sfârșitul vieții lui Kafka.

La fiecare întâlnire, el îi citea noi scrisori ale păpușii, pline de aventuri și de „vorbe jucăușe”, pe care copila le asculta cu încântare.

În cele din urmă, Kafka i-a adus înapoi o păpușă (pe care o cumpărase).

„Dar aceasta nu seamănă deloc cu păpușa mea”, a spus fetița.

Scriitorul i-a întins o altă scrisoare, în care păpușa mărturisea: „Călătoriile m-au schimbat.”

Fetița a strâns la piept noua păpușă și, fericită, a dus-o acasă.

Un an mai târziu, Kafka s-a stins din viață.

După mulți ani, devenită adultă, fetița a descoperit înăuntrul păpușii o scrisoare ascunsă. În biletul firav, semnat de Kafka, stătea scris:

„Tot ceea ce iubești va fi, mai devreme sau mai târziu, pierdut, dar în cele din urmă iubirea se va întoarce la tine sub o altă înfățișare.”