$$$

 POVEȘTI ADEVARATE

În sudul profund segregat al anilor 1950, în America, doi frați - Carl și Ronald McNair - erau inseparabili. Născuți la zece luni distanță în Lake City, Carolina de Sud, au împărțit totul: jocurile lor, visele lor, tăcerile lor. Dar nimeni nu și-ar fi putut imagina cât de departe le vor duce aceste vise.

Într-o după-amiază a anului 1959, Ronald, în vârstă de nouă ani, a împins ușa bibliotecii publice a orașului. Căuta cărți de știință cu mult peste nivelul său de vârstă și clasa. Ca întotdeauna, Carl îi ținea companie. Înăuntru, privirile albe îngheață. Bibliotecarul le spune, fără ezitare:

“- Această bibliotecă nu este pentru negri.”

Ronald a pus calm cărțile pe tejghea, s-a așezat și a declarat simplu:

“- Totusi voi aștepta! “

A fost chemată poliția. A venit și mama lor. În acea zi, datorită determinării sale - și poate unei licăririri de umanitate în ochii agentului - Ronald a reușit totuși să plece cu cărțile.

Nu s-a oprit niciodată din citit. Nu s-a oprit niciodată din învățat. 

În 1976 a obținut un doctorat în fizică la prestigiosul MIT. Apoi se va integra NASA, sfidând fiecare barieră. Cum spunea fratele său Carl într-o zi:

“- Ron nu s-a lăsat limitat de societate. Barierele erau destinate altora.0

În anul 1984, Ronald McNair a devenit al doilea afro-american care va călătorim în spațiu, la bordul unei navete spațiale Challenger. Își trăia visul: specialist în misiune, deschizător de drumuri, stea printre stele.

Dar pe 28 ianuarie 1986, Challenger s-a dezintegrat la 73 de secunde după decolare. Ronald avea 35.

Nu s-a mai întors pe pământ. 

Dar cumva Ronald McNair ajunsese deja la stele.

MORALA:

Povestea lui ne învață și astăzi: curajul nu așteaptă permisiunea nimănui. Ia loc, se ține bine... şi pleacă.