vineri, 22 august 2025

$$$

 Cum se fabrică anti-occidentalism pe Facebook : rețeta propagandei soft.  

Studiu de caz : 

”Eroi naționali nedreptățiți”


   În ultimii ani, paginile de propagandă soft mai au o temă recurentă, pe lângă povestile despre „eram săraci dar fericiți” și monumente românești grandioase. Poveștile lacrimogene despre „geniul românesc nedreptățit de lume”. La prima vedere par articole istorice de „cultură generală”: Traian Vuia, Nicolae Paulescu, Badea Cârțan. Nu întâmplător nu apar savanți sau cărturari de genul lui Grigore Antipa, Emil Racoviță, Ion Cantacuzino sau Victor Babeș. Sunt aleși doar oameni din care poți extrage propagandă. Mai sunt și alții, dar azi i-am analizat doar pe ăștia trei.


Să vedem...


Dacă le citești cu atenție, constați că toate urmează aceeași rețetă de propagandă. Aceeași „matriță emoțională”. 


Alegerea personajului !

 Important este să fie român și să existe detalii din care să „storci” frustrare și nedreptate, combinată cu mândrie patriotică : Vuia zboară înaintea fraților Wright, Paulescu descoperă insulina înaintea canadienilor, Badea Cârțan merge pe jos până la Roma.


Se pornește mereu cu o formulă șocantă și emoțională prin care cititorul e agățat instant prin uimire și mândrie. Toți eroii sunt descriși ca săraci, umili, dar cu minte strălucită. Traian Vuia, fiu de preot sărac, respins de academii, Nicolae Paulescu, profesor într-un laborator modest ( ! ), Badea Cârțan : cioban autodidact, fiu de iobagi.

Sărăcia devine o dovadă a „purității morale”, în contrast cu „străinii bogați și corupți”.


Momentul magic ! 

Fiecare text are o scenă-cheie ușor de reținut și viralizat : „Vuia ridică primul avion de pe sol prin mijloace proprii.” 

„Paulescu injectează câinele și dovedește existența insulinei.”

„Un dac a coborât de pe Columnă.” 

Este clipa de glorie mitică, transformată în legendă națională.


Întodeauna contraponderea „străinilor”!

Nici un text nu scapă ocazia de a construi „dușmanul”. Fiindcă asta e una mizaele principale ! În cazul lui Vuia vs. frații Wright, americanii au avut bani și PR, noi am avut geniu. Da. La Paulescu, canadienii au furat Nobelul, în timp ce genialul român a fost ignorat. Italia și lumea occidentală ne priveau (pe noi dacii, reprezentați prin Cârțan) cu admirație, dar „marile enciclopedii” ne uită. Se instalează ideea obsesivă că „străinii ne fură gloria”!


Martiriul și finalul tragic ! Poveștile nu se termină niciodată fericit. Vuia moare în 1950, fără recunoaștere (pe bune ?). Paulescu moare în 1931, „știind că i s-a furat descoperirea”. Cârțan moare în 1911, fără să prindă Marea Unire. Eroul român este mereu martirizat, ca să rămână în mintea publicului ca simbol al unei națiuni nedreptățite.


Concluzia e întotdeauna una singură ! Nu există nuanțe sau context istoric. Doar verdict clar, imposibil de uitat.

 „Primul om care a zburat.”, „adevăratul descoperitor al insulinei.”, „cel mai mare patriot român al secolului al XIX-lea”!


Scopul și mesajul subliminal

Aceste texte nu sunt lecții de istorie, ci instrumente emoționale. Scopul lor este să alimenteze patru reflexe psihologice :

1. Frustrare colectivă – „Românii sunt mereu nedreptățiți.”

2. Excepționalism național – „Românii sunt, de fapt, mult mai buni decât alții, deși suntem săraci.” ”Sărăcia e un catalizator al geniului românesc”, ”nu avem nevoie de banii străinilor ca să fim geniali” (sic).

3. Ura față de străinii bogați și ingrați, care ne fură – ”trebuie să ne ținem departe de ei și să rămânem doar noi între noi”, ”doar noi știm să ne apreciem valorile”.

4. Nevoia de revanșă – „Avem nevoie de lideri tari care să ne redea mândria.”


Este propagandă soft : nu ți se cere explicit votul pentru un partid sau ură față de o minoritate, dar pregătește terenul pentru discursuri mai dure, naționaliste și autoritariste.


Tiparul (sau „promptul”)

Promptul-mamă al tuturor acestor texte este întodeauna același. Pe scurt ar suna așa : „Scrie-mi o poveste emoționantă despre un român care a fost primul într-un domeniu important. Scoate în evidență modestia lui, contrastul cu străinii bogați, nedreptatea istoriei și finalul său tragic. Încheie cu o concluzie care arată cât de excepționali sunt românii și cât de nedreaptă e lumea.”


Intenția răuvoitoare

Când vezi un șir întreg de postări identice ca schemă, trebuie să-ți pui întrebarea : de ce ?

– Pentru a educa publicul? Nu – pentru că sunt omise fapte esențiale (antisemitismul lui Paulescu, limitările lui Vuia, mitizarea lui Cârțan).


– Pentru a informa corect ? Nu – pentru că istoria e selectivă și transformată în basm.


– Pentru a manipula emoțional ? Da ! – pentru că patternul duce mereu spre frustrare, excepționalism și predispoziție la discurs naționalist.


Textele de acest tip nu sunt doar „povești frumoase despre români remarcabili”. 

De ce nu avem articole despre Teodor Aman, Dimitrie Bolintineanu, Dimitrie Paciurea, Carol Davila, Spiru Haret, Gheorghe Marinescu, Teclu, Țițeica, Moisil, Vasilescu-Karpen etc. etc.? Fiindcă scopul nu e educația și cunoașterea ! 

Postările acestea sunt micro-doze de propagandă, care se infiltrează în viața digitală sub formă de istorioare patriotice. Fiecare postare pare inocentă, dar puse laolaltă, ele construiesc o imagine colectivă : românii sunt geniali și nedreptățiți, străinii sunt corupți și demni de dispreț, iar soluția e să ne luăm revanșa. 


Oare cine ar avea cel mai mult de profitat de acest discurs ?


— Radu Oltean

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

$$_

 V-ați întrebat vreodată de ce atât de multe femei inteligente și frumoase rămân necăsătorite? Ele nu sunt singure pentru că și-ar supraeval...