$$_

 Pentru construirea Transfăgărășanului au fost folosite 6 milioane de kg de dinamită, fiind cel mai "explodat" drum din lume în raport cu lungimea.

Când Ceaușescu a decis în 1970 să construiască un drum care să traverseze Carpații prin mijlocul unor munți considerați de netrecut, nimeni nu și-a imaginat că proiectul va deveni cel mai spectaculos exercițiu de demolare controlată din istoria României. Pentru a deschide 90 de kilometri de șosea prin stâncile Făgărașilor, armata română a folosit o cantitate de explozivi care ar fi putut arunca în aer un oraș întreg: 6 milioane de kilograme de dinamită.

Cifra pare ieșită din domeniul science-fiction, dar este realitatea brutală a celui mai complex proiect de construcție rutieră din istoria țării. În medie, pentru fiecare metru de drum au fost folosiți peste 65 de kilograme de explozivi. Soldații specialiști în demolări lucrau în schimburi de câte 12 ore, aruncând în aer tone de rocă granitică care apoi trebuiau mărunțite, încărcate și transportate cu camioanele pe serpentinele înguste. Zgomotul exploziilor se auzea de la zeci de kilometri distanță, iar localnicii din zonă spun că pământul se cutremura zilnic timp de patru ani.

Aspectul cel mai impresionant este că această cantitate monumentală de dinamită a fost folosită cu o precizie chirurgicală. Stâncile trebuiau aruncate în aer fără a distruge versanții de deasupra, fără a provoca alunecări de teren și fără a afecta echilibrul hidrologic al zonei. Specialiștii militari au dezvoltat tehnici unice de demolarie controlată, plasând încărcăturile în modele geometrice complexe pentru a dirija bucățile de rocă exact unde trebuiau să cadă.

Prețul uman al acestei obsesii cu dinamita a fost devastator. Peste 40 de soldați și muncitori au murit în timpul construcției, majoritatea în accidente legate de explozii premature sau prăbușiri de stânci. Mulți alții au suferit leziuni auditive permanente din cauza zgomotului constant al deflagrațiilor. Veteranii proiectului povestesc că după luni întregi de lucru cu dinamita, nu mai puteau dormi fără zgomotul exploziilor - și-au petrecut atât de mult timp în infernul sonor al demolărilor încât liniștea le părea anormală.

Astăzi, când conduci pe Transfăgărășan și admiri peisajele spectaculoase, fiecare curbă, fiecare tunel și fiecare parapet de siguranță există pentru că cineva a calculat exact unde să plaseze dinamita. Drumul este, în esență, un monument dedicat artei distrugerii controlate - cea mai frumoasă șosea din România a fost sculptată cu explozivi, kilometru cu kilometru, explozie cu explozie.

   Sursa: Simple Cuvinte ( blog personal)