$$_

 Lacul Ursu de la Sovata s-a format dintr-o catastrofă naturală, dar a devenit cel mai căutat loc de tratament din Austro-Ungaria

Pe 27 mai 1875, la ora 11:00 fix, în inima Transilvaniei se întâmpla ceva fără precedent. Doi paznici de mine de sare, Simon András și tovarășul său, adunau fânul pe câmpul din Groapa lui Pálné când a venit o furtună năprasnică.

Ploaia torențială a luat fânul și resturile vegetale, ducându-le direct într-o gaură din muntele de sare, obturând-o perfect. În câteva ore, unde fusese un câmp obișnuit, se formase un lac cu apă sărată care avea să devină cel mai mare lac helioterm din lume.

Lacul Ursu - numit așa pentru că forma sa amintea de o blană de urs întinsă - avea să schimbe pentru totdeauna destinul acestui colț din Depresiunea Praid-Sovata.

Vestea că apa din noul lac tămăduiește diverse boli s-a răspândit rapid prin Transilvania. În 1872, au fost puse bazele primei băi publice din localitate, denumită "Gera", autorizată ca baie terapeutică în 1876.

Fenomenul care făcea lacul cu adevărat special era heliotermia - un proces natural unic prin care apa atinge temperaturi de până la 45°C în mod natural. La suprafața lacului se formează un strat izolator de apă dulce de 10-15 cm care păstrează căldura în apa sărată, funcționând ca o lentilă care focalizează razele soarelui către straturile cu salinitatea crescândă spre adâncime.

În doar zece ani, Sovata ajunsese în rândul celor mai renumite destinații balneare din Transilvania. În 1884, stațiunea a fost recunoscută oficial ca stațiune balneară. În 1905, linia ferată care ajungea până la Sărățeni a fost prelungită până la Praid, legând Sovata de toate colțurile Austro-Ungariei.

Te-ai întrebat vreodată cum era să fii bolnav în secolul al XIX-lea și să descoperi un loc unde apa vindecă miraculos? Pentru că în epoca Austro-Ungariei, Sovata era ceea ce este astăzi Elveția pentru bogați - destinația de vis pentru tratament.

În 1901 a fost deschis sanatoriul de pe Lacul Ursu, o construcție impresionantă care marca începutul unei noi ere. Oamenii veneau din toate colțurile imperiului să se trateze în apele miraculoase. În 1908 s-a introdus apa curentă și canalizarea, iar în 1926 lumina electrică.

Perioada interbelică a fost epoca de aur a Sovatei. Stațiunea devenise cea mai cunoscută destinație cu băi sărate din România, fiind vizitată în repetate rânduri de familia regală română. Vila după vilă se construia de-a lungul lacurilor.

Doar cei care au trăit acele vremuri pot înțelege cu adevărat ce însemna să vezi Transilvania transformându-se în capitala tratamentelor balneare din Europa. Sovata nu era doar o stațiune românească - era o destinație internațională unde se vorbeau toate limbile Austro-Ungariei.

Cercetările științifice au confirmat ceea ce oamenii observaseră empiric. Profesorul doctor Iuliu Hațieganu de la Cluj a fost primul care a explicat științific proprietățile benefice ale apei sărate din Lacul Ursu și ale nămolului de Sovata.

Lacul Ursu deține trei recorduri mondiale uimitoare: este cel mai mare lac helioterm din lume, singurul lac natural căruia i se cunoaște cu exactitate data formării (27 mai 1875, ora 11:00) și singurul lac cu apă sărată înconjurat de o vegetație atât de bogată.

Apa din lac deține cea mai mare concentrație salină de pe planetă - 250 de grame pe litru, de cinci ori mai sărată decât Marea Moartă. Temperatura poate ajunge la 60°C în adâncime vara, iar nămolul are proprietăți terapeutice unice pentru infertilitate feminină, reumatism și afecțiuni dermatologice.

Astăzi, când medicina modernă încă caută modalități de a trata în mod natural diverse afecțiuni, e aproape imposibil să ne imaginăm că acum 150 de ani, într-un colț de Transilvania, o furtună a creat cel mai mare lac terapeutic helioterm din lume. Iar când pacienți din toată Europa vin și astăzi la Sovata să se trateze, Transilvania continuă să fie centrul unei povești medicale unice începute într-o dimineață furtunos de mai din 1875.