$$_

 Părinții mei sunt oameni incredibili. S-au despărțit când aveam mai puțin de un an și totuși, niciodată nu am simțit că am crescut într-un „cămin rupt”. Tatăl meu a fost mereu acolo, crescându-mă alături de mama mea. Poate pentru că sunt hippie de când se știe — de 50 de ani.

Nu-mi amintesc să fi încercat vreodată să mă „disciplineze” în sensul tradițional. Fără forță, fără presiune — doar sfaturi și ajutor când aveam nevoie.

Am decis că vreau să devin actor pe la vârsta de cinci ani. Părinții mei m-au dus răbdători la audiții, cursuri de teatru, castinguri repetate, reorganizându-și programul în jurul meu. Mama mea îmi repeta mereu: „Nu datorezi nimic nimănui. Poți să te oprești când vrei.” Iar tatăl meu? Era mângâierea mea după inevitabilele refuzuri.

Odată, după un alt „nu”, am izbucnit în lacrimi. M-a privit drept în ochi și mi-a spus, cu o certitudine absolută:

💬 „Într-o zi, vei obține rolul. Nu am niciun dubiu.”

Adevărul este că nu eram cel mai bun elev la școală — eram mai mic decât toți ceilalți, mereu în conflicte sau făcând glume, și nu dădeam impresia unui „copil star”. Școala semăna mai mult cu un safari fără ghid și fără plasă de siguranță.

Dar părinții mei? Ei credeau în mine — total. Bunica mea mi-a spus că la trei ani, tatăl meu mă prezenta deja ca actor, chiar dacă nu făceam niciun fel de carieră. De ce? Pentru că îl împiedicam să se uite la televizor — mă puneam în fața ecranului și re-cream ce se întâmpla… se pare că destul de precis.

Da, am avut noroc. Sunt încă hippie — tatăl meu are în continuare barba și părul lung — și chiar și azi cred că sunt cele mai înțelepte persoane pe care le cunosc. Sincer, nu accept niciun rol fără părerea lui. Gara lui este plină de scenarii pe care oamenii mi le trimit. Le citește pe toate, face selecția și îmi transmite pe cele care merită luate în considerare.

Unii oameni moștenesc bani. Eu am moștenit credința. Și asta mi-a schimbat totul. ❤️

— Leonardo DiCaprio