$$$

 Edith Piaf și Marcel Cerdan s-au găsit în 1946. Ea era iubita tânărului Yves Montand, tocmai lansase ”La vie en rose”. El, căsătorit, doi copii, al treilea pe drum, unul dintre cei mai mari boxeri născuți vreodată. S-au iubit nebunește, dar cine suntem noi să judecăm zeii? Momone, cea mai bună prietenă, nu voia să audă de nebunia asta, le punea piedici.

Ea cumpăra, la Bois de Boulogne, o căsuță, un cuibușor, dotată cu sală de sport. După nopțile fierbinți de amor, Marcel avea nevoie de antrenamente.

Dacă lumea știa? Da, știa! Dacă jurnaliștii închideau ochii? Da, îi închideau!

Ea se găsea în turneu, la New York. El nu iubea avioanele dar, când i-a auzit vocea l-a telefon, picioarele i s-au tăiat. ”Viu, iubirea mea, viu, acum, spre tine!”. N-a mai găsit loc în pasărea de foc, însă impresarul lui, Joe Longman, un tip uns cu 10 alifii în același timp, a ”gresat” un cuplu de proaspăt căsătoriți, iar aceștia au fost de acord să schimbe biletele.

Pe 28 octombrie 1949, avionul ”Lockheed Constellation” s-a lovit de vârful Muntelui Redondo, undeva în Azore. N-au existat supraviețuitori. ”Bombardierul marocan” avea 33 de ani.

Edith Piaf nu și-a mai revenit niciodată. Ea, aruncată de părinți pe stradă, ea, crescută din mila curvelor unui bordel, ea, mama unei fetițe moarte la 23 de luni, ea, amanta tuturor artiștilor din Paris, ea, cea care tocmai își găsise dragostea vieții, tocmai ea fusese cea care-l condamnase la moarte? 

A trecut prin perioada crunte de alcoolism, s-a împrietenit cu morfina, adormea numai cu somnifere. A mai trăit 14 ani, dacă doar ”a respira” înseamnă ”a trăi”.

O singură dată a mai dat semne de viață. Atunci când "Hymne à l'amour" a răsunat în lumea largă. Omagiul ei pentru Marcellin...