$$$

 DE CE MI-E DOR DE TINE MAMĂ?

Ce mult îmi doresc, mămico, pe cap să mă netezeşti

Cu mâinile tale moi şi viaţă-ndelungată să-mi doreşti,

Şi să-mi ierţi toate greşelile, ce le făcusem eu cândva,

Poate mi-o fi mai uşor pe suflet, să nu mă necăjesc aşa.

Vrei pe frunte s-au pe faţă, netezeşte-mă măcar prin vis,

Întoarce-mi liniştea pierdută şi acel lipsit, dorit cuprins,

Şi temele de toate zilele cu ale tale întrebări eu aş vrea,

Să mă întrebi: „Ce faci tu, fiică, de ce inimioara ţi-i rea?”

Aş vrea să te întreb şi eu pe tine, dacă, mamă, tu doreşti,

De te mai supără durerea şi dacă de noi îţi aminteşti?

N-ai dovedit să ne pui aripioare şi frumos să ne priveşti,

Ne-am despărţit prea devreme, n-ai mai putut să ne creşti.

Eu cred că şi azi te îngrijorezi pentru noi, scumpă măicuţă,

Nu-ţi face griji, la noi totu-i bine, demult eşti străbunicuţă,

Toţi unsprezece suntem vii şi ai o mare gloată de nepoţi,

Oh, de-ai putea să-i vezi, mămico, şi să-i mângâi tu pe toţi!

Mă frământă o întrebare: Cât de repede vama ai trecut?

Mă nelinişteşte acest lucru, din an în an, cu mult mai mult,

Mă întreb, ca niciodată, de-oi putea vameşului răspunde,

De toate păcatele mele, ce le făcusem cine ştie pe unde...

Cu mare drag-Sofia Roșca.

  (Cernăuți-Ucraina)