$$$

 „Sunt zile în care îmi este dor de toți, chiar și de cei pe care i-am alungat. Sunt zile în care mă simt singură, rătăcită. 

Ar fi frumos dacă o casieriță m-ar lua de mână, m-ar duce la casă, mi-ar spune la microfon numele și prenumele și l-ar ruga pe cel care m-a pierdut să vină să mă ia. Vocea s-ar auzi prin difuzoare. 

Ar fi frumos dacă ar apărea cineva care nu mai este și m-ar îmbrățișa: „Aici erai! Să nu mai faci asta, să dispari așa... mi-a stat inima”, cam așa dojenesc persoanele înspăimântate, cu ochii înlăcrimați de ușurare. 

„Nu este vina mea”, m-aș justifica eu, „m-am dus după persoana greșită, se mai întâmplă să greșești, nu am fost atentă”. Și aș plânge de bucurie.

Dar nu sunt un mare fan al supermarketurilor. 

Când eram mică, mergeam cu mama la cumpărături și, pe neașteptate, mă lăsa la coadă și dădea fuga să ia ceva ce uitase, zahăr, sare sau detergent, iar eu eram îngrozită de gândul că o să-mi vină rândul înainte ca ea să se întoarcă; nu aș fi știut ce să zic, cu ce să plătesc.

Așadar, excluzând supermarketurile, ar trebui să stabilim un loc de întâlnire cu persoanele pe care le iubim, pentru cazul nefericit în care viața ne-ar da planurile peste cap.

Cum ar fi băncuța din fața bisericii de pe colină, unde găsești și un binoclu dacă vrei să admiri panorama, care funcționează cu monede de 10 cenți, iar cine ajunge primul îl poate vedea pe celălalt sosind. 

Sau barul acela cu perete de sticlă care dă spre stradă, unde m-aș așeza pe un scaun înalt, mi-aș lua un suc și aș începe să desenez o schiță în creion înainte să ajungă și celălalt.

Ar fi frumos, dar nu se poate, nu funcționează așa, pe vreme de pace facem promisiuni pe care războiul le risipește.”

– fragment din „Zâmbetele nu fac zgomot” de 𝐄𝐧𝐫𝐢𝐜𝐚 𝐓𝐞𝐬𝐢𝐨 (roman apărut la Corola)

✌ Încă o poveste de Crăciun... Sau poate că nu. 😁 Un roman care o să vă surprindă. 

O poveste dulce-amară despre viață, despre noi înșine, despre părinți și copii, despre Crăciun și despre vremurile grăbite pe care le trăim, în care emoțiile, gândurile și sentimentele sunt trăite pe fugă.

Toni este mama suprasolicitată a unei fiice de opt ani și o femeie de succes, foarte ocupată, care și-a pierdut de curând mama. 

Toni traversează o perioadă grea din viața ei, dar nu se dă bătută. În fiecare dimineață se trezește și înfruntă provocările cu care vine fiecare zi, provocări care sunt cu atât mai numeroase acum, în preajma Crăciunului. 

„Zâmbetele nu fac zgomot” poate fi citită atât în timpul sărbătorilor de iarnă, cât și în miezul verii, pentru că aceasta nu este o carte doar despre Crăciun, chiar dacă se petrece în preajma lui. 

📌 Cumpărați acum: https://www.actsipoliton.ro/enrica -tesio-zambetele-nu-fac-zgomot-carte