sâmbătă, 3 august 2024

***

 


LA MOARTEA LUI NICU COVACI

* „Nu mai sîntem nici tineri, nici frumoşi, sîntem credibili“

* „Cornel Chiriac ne-a scos în lume“

* o impresionantă mărturie despre Phoenix de la Șerban Foarță: "Amintiri din Phoenicia"


În toamna anului 2012, trupa Phoenix împlinea 50 de ani de activitate. Cu acel prilej, de fapt cu câteva săptămâni înainte, am făcut un interviu cu Nicu Covaci pentru revista "Observator cultural" (nr. 641, din 12 septembrie 2012). 

Nicu Covaci, la un moment dat, îl amintește pe Cornel Chiriac, excepționalul realizator al emisiunii "Metronom" de la Europa Liberă, adus la acel post de radio de Noel Bernard, după ce Cornel Chiriac părăsea România și Radio București. 


Cornel Chiriac îi descoperise. Iata fragmentul din interviu despre cum a ajuns să fie remarcată trupa Phoenix la un festival studențesc de la Iași: 


"Cînd a apărut Cantafabule, la prima ediţie, aţi luat vreun ban?

Da, pe vremea aceea noi am luat bani serioşi de la Uniunea Compozitorilor. Din primul disc, din 1968, în care erau imprimate piesele Canarul şi Vremuri (Hei, tramvai), noi am vîndut 180.000 de bucăţi. Margareta Pîslaru, care vindea la vremea aceea cel mai bine, scotea maximum 80.000 de bucăţi.

 

Aveţi o explicaţie pentru succesul Phoenix?

Avem şi acum un public, de la 7 la 70 de ani, care cîntă silabă cu silabă piesele noastre. Nu mai sîntem nici tineri, nici frumoşi, sîntem credibili. Noi am făcut ceea ce Ceauşescu cerea: „artă cu mesaj“, nu „artă pentru artă“. Nu le-a plăcut mesajul.


A fost un salt extraordinar din 1962 în 1968, cînd aţi scos Canarul.

Noi am început stimulaţi de The Shadows, cu piese instrumentale, pe urmă au apărut Beatles, Rolling Stones, am început să ne gîndim cum să cîntăm pe voci, eu făceam aranjamentele vocale. Noi sîntem bănăţeni şi aveam rude în Germania. Şi primeam instalaţii de sunet, aveam instrumente foarte bune, la un moment dat erau cele mai bune instrumente din toate ţările de Răsărit. Eu cred că, pe de o parte, eram fugăriţi şi interzişi, pe de altă parte, cineva ţinea mîna asupra noastră. De pe urma noastră se încasau bani foarte frumoşi.

 

Cine v-a scos în lume? Cum s-a produs declicul de la o trupă timişoreană la una care „rupea“ pe plan naţional?

Cornel Chiriac, să-i fie ţărîna uşoară! El ne-a descoperit. În 1968, la festivalul naţional studenţesc de la Iaşi, era în juriu, sărea pe masa juriului şi dansa, în timp ce noi cîntam, cu o orchestră simfonică. La acel Festival, noi am luat Marele Premiu, premiul I nu s-a acordat, ca să se vadă distanţa între noi şi ceilalţi, apoi locul al II-lea l-a primit Roşu şi Negru, şi locul al III-lea – Mondial. Cornel Chiriac ne-a dus la Bucureşti, ne-a băgat în studiouri, la radio, la televiziune.

 

Era formidabil ca de la un festival studenţesc să fiţi lansaţi pe plan naţional. Cum erau acele concursuri?

Era un avînt extraordinar, o încredere în viitor, ne încurajam: vom reuşi, vom face. România era împărţită doar în două. Eram Noi şi Ei. Noi ne susţineam, între oamenii de rînd exista o anumită tensiune pozitivă. Astăzi, este un virus, fiecare contra fiecare. În prima componenţă a trupei Phoenix, n-avea nimeni tată, eram cinci băieţi fără tată, iar formaţia era familia noastră. Asta ne-a ţinut, ne-a legat, ceilalţi componenţi ai trupei şi-au dat vieţile în mîna mea, cînd am plecat, toţi au avut încredere în mine că-i voi scoate peste graniţă."


Întregul interviu cu Nicu Covaci - in comentarii. 


Adaug în comentarii și o impresionantă mărturie ce-i aparține lui Șerban Foarță, despre colaborarea cu trupa Phoenix, publicată în "Observator cultural" (nr. 641, din 12 septembrie 2012; apărută, inițial, în "Honorificabilitudinitatibus", Editura Brumar, 2004).


Fotografiile cu Nicu Covaci au fost făcute de Petre Apostol. 

Fotografia cu Cornel Chiriac reprodusă de pe pagina de FB: "Metronom - In amintirea lui Cornel Chiriac"

Aduc din amintirea Internetului și pagina 1 a revistei "Observator cultural", din 2012, cu Nicu Covaci pe copertă.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

***

 Sfasietoarea poveste a Iuliei Hasdeu, nascuta pe 14 noiembrie 1869 “Je suis heureuse; je t’aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire”...