***

 

George Cosbuc moare pe 9 mai 1918. A fost un poet care a apărut din umbră, după cum afirmă şi Liviu Rebreanu, “a răsărit deodată, fără să-l ştie nimeni”. Dar, prin tocmai absenţa sa, a rămas consacrat în literatura română.

Cateva curiozităţi despre George Coşbuc:

 - A fost al optulea copil dintre cei 14 copii ai preotului greco-catolic Sebastian Coşbuc.

 - La doar cinci ani George Coşbuc a învăţat să citească.

 - Despre debutul său literar George Coşbuc mărturiseşte: “Cea dintâi poezie am publicat-o la vârsta de 15 ani într-o foaie pedagogică din Ardeal. N-o mai şi nici nu ştiu ce era, însă îmi amintesc că a fost o poezie de dragoste. Am publicat apoi fel de fel de încercări prin toate foile ardeleneşti.”

 - A publicat sub pseudonimul C. Boşcu (anagrama numelui Coşbuc)

  - În Sibiu, scrie pentru ziarul Tribuna. Ioan Slavici fiind colaborator, afirmă cu entuziasm: “De vreo două săptămâni avem aici pe Coşbuc, un admirabil băiat de vreo 21 de ani, unul dintre cele mai distinse capete.”

 - În 1889, I. Slavici solicită printr-o scrisoare, sprijinul lui Titu Maiorescu să-l poată trimite la Bucureşti pe George Coşbuc ” Eu sunt sigur că e destul să-l vedeţi ca să fiţi de acord cu mine că trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă ca talentul acesta să ajungă la deplina lui desfăşurare.”

 - În 1895 se căsătoreşte cu Elena, sora unui editor. În acelaşi an se naşte unicul său fiu.

 - La numai 20 de ani, fiul său Alexandru, moare într-un accident de automobil.

 - În 1916 este ales ca membru activ al Academiei Române.

 - Este publicată ultima poezie a lui George Coşbuc în 24 februarie 1918, intitulată Vulturul. 

În 9 mai 1918 poetul moare la Bucureşti. La scurt timp Liviu Rebreanu scrie întru-un articol: “Coşbuc e primul poet pe care-l dă Ardealul literaturii româneşti. Ardelean a rămas toată viaţa.  A răsărit deodată, fără să-l ştie nimeni, fără să facă ucenicia cafenelelor şi bisericuţelor bucureştene. Şi a biruit împotriva tuturor celor scufundaţi în inimaţii şi neputinţi. A adus lumină, sănătate, voioşie. Scrisul lui Coşbuc trăieşte şi va trăi cât va trăi neamul românesc.”