duminică, 14 aprilie 2024

***

 Cine a scris, de fapt, jurământul lui Hipocrate? Enigma părintelui medicinei

Orice tânăr care își începe cariera în medicină trebuie să depună „jurământul lui Hipocrate”. Hipocrate este considerat părintele medicinei, inamicul superstiției, pionierul raționalismului și o valoroasă sursă de înțelepciune.

Statuile și desenele îl înfățișează ca pe un bătrân serios, cu fruntea ridată, care pare că se gândește constant la noi metode de vindecare a pacienților. Jurământul lui Hipocrate este unul dintre cele mai faimoase texte medicale din Grecia Antică și prima expresie a standardelor de etică din medicină.

Însă, de fapt, jurământul lui Hipocrate îi este doar atribuit celebrului savant din Antichitate, pentru că autorul textului nu este cunoscut cu certitudine, potrivit The Conversation.

Adevărul este că nu doar jurământul, ci și celelalte 60 de tratate pe care le numim Corpus Hippocraticum sunt anonime. Au fost scrise de-a lungul secolelor, în multe dialecte grecești.

Textele conțin idei diferite despre trup și despre vindecare. De aceea, savanții de astăzi declară fără echivoc că nu ar fi putut fi scrise de un singur om. Filosoful Platon ne-a lăsat singura relatare privitoare la Hipocrate, relatare aproape contemporană cu acesta.

De la Platon știm că Hipocrate provenea de pe insula Cos, situată în apropierea coastei Turciei de azi, și că preda medicina contra unei taxe. Însă nu se știe cu siguranță care erau ideile sale despre vindecare.

Orice alte detalii pe care le-ai putea citi despre Hipocrate sunt rodul imaginației, deoarece nu există fapte consemnate despre existența sa. Referirile lui Platon îl plasează pe Hipocrate în jurul anului 430 î.e.n., însă nu cunoaștem data exactă a nașterii și morții sale.

Nu se știe cui aparține cu adevărat jurământul lui Hipocrate

Hipocrate este un exemplu extrem al dorinței oamenilor de a spune povești și de a stabili fondatori. Diferite părți ale tratatelor de medicină din Grecia Antică au fost compilate pentru a crea personalitatea lui Hipocrate și, mai târziu, o întreagă biografie.

Oamenii i-au alcătuit arbori genealogici și au speculat despre educația și caracterul său, fără vreo dovadă. Așa că ni-l imaginăm pe Hipocrate ca fiind o persoană grijulie și atentă, numai fiindcă niște tratate din Grecia Antică recomandă observarea atentă a pacienților.

Tratatul „Despre boala sacră” spune că crizele de epilepsie nu vin de la zei, ci de la dezechilibrul flegmei din corp. Așa că ne gândim la Hipocrate ca la un om care respingea toate superstițiile.

Și cum unul dintre tratatele care au supraviețuit este jurământul, lui Hipocrate i se arogă și niște standarde morale foarte înalte.

Cea mai mare parte din jurământul lui Hipocrate nu se referă deloc la tratarea pacienților. În schimb, precizează că medicii ar trebui să-i instruiască pe fiii colegilor lor fără plată și să aibă grijă de profesorii lor ajunși la bătrânețe.

Oricărei comunități de medici antici i-ar aparține documentul, este clar că preocuparea sa de căpătâi a fost identitatea medicilor ca grup. Chiar și rândurile celebre despre interzicerea eutanasiei și a avortului sunt mult mai vagi decât am crede.

De fapt, jurământul lui Hipocrate nu interzice eutanasia așa cum o înțelegem acum, adică opțiunea unei persoane care suferă de o boală incurabilă de a muri.

Cuvântul este grecesc și înseamnă „moarte bună”, însă, pentru un grec antic, o moarte bună era cea a unui tânăr care murea pe câmpul de luptă.

Alăturarea acestor documente antice foarte diferite și atribuirea lor lui Hipocrate a avut loc la câteva secole după moartea savantului grec. Poate că ne este mai ușor să ne imaginăm la originile medicinei și ale eticii medicale o singură persoană, și nu un comitet anonim.

Hipocrate a devenit o figură idealizată, medicul perfect. În istoria medicinei, am imaginat personajul Hipocrate pentru a se potrivi cu ceea ce noi credem că doctorii sau medicina însăși ar trebui să fie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

***

 Sfasietoarea poveste a Iuliei Hasdeu, nascuta pe 14 noiembrie 1869 “Je suis heureuse; je t’aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire”...