Bun găsit, dragilor! Începând de
astăzi, vă prezentăm o serie de guest-post-uri realizate de bloggeri
parteneri, foști participanți în edițiile anterioare ale competiției, cu
speranța că rândurile, gândurile și sfaturile lor vă vor fi de folos.
Astăzi – Andra Dan alias Melya, autoarea blogului Marchizadestih.ro.
„Pe
o aripă tehuie de toamnă, când toate gândurile poeților se răstălmăcesc
printre stihuri și stări, am descoperit o perspectivă nouă de a trece
prin ploi și frunze foșnitoare – o provocare, o oportunitate de a trece
la nivelul următor în ceea ce privește scrisul – Super Blog.
Nu am știut și nu am
înțeles tare bine din reguli și din abundența de materiale despre ce e
vorba exact. De fapt, m-am bagat în concurs așa cum face orice zodie de
foc – cu capul înainte, și cu inima deschisă. Să vă spun sincer, eu sunt
genul de persoana foarte neumblată, foarte stată în casă lângă laptop
și pian. Sunt muzician și scriitoare, iar scrisul l-am transformat în
marketing artistic, ca să nu moară în poezii și dezâmblânziri
metaforice. Nu am știut că există o comunitate întreagă de bloggeri care
abia așteaptă să se întâlnească, să își pună mintea la contribuție, și
să dea totul din ei într-o manieră bine organizată, pentru a duce
bloggingul românesc pe culmi care…credeam că sunt doar pe afară.
Am intrat repede în horă
și am savurat fiecare probă ca pe o cupă mare de înghețată de
ciocolată. Uneori de lămâie. Alteori de ghimbir. Din când în când,
înghețata mi-a dat dureri de gât și alteori m-a îndulcit neprețios de
mult. Nu am câștigat nici un premiu, dar am adorat toată Calea. Mi-am
dorit nespus să fiu Finalistă, să mă văd cu Oamenii, să simt pulsul
acestei comunități de oameni creativi și fermecători prin unicitatea lor
atât de savuros exprimată. Am făcut-o. Am fost umplută de Frumos ca o
căldare de lut proaspăt uscată, gata pentru a potoli setea de vară a
celorlalți. Am fost Recunoscătoare. Încă sunt. Mai ales că mi s-a dat
oportunitatea strălucitoare de a deveni Blogger-Partener. Marchiza de
Stih este înnobilată și face o plecăciune tuturor celor care au decis
acest fapt.
Sfaturile și ideile mele
pentru următorii concurenți Super Blog sunt mărunte. Însă, din
greșelile mele, mi-am dat seama că unele lucruri mi-ar fi plăcut să le
știu de la început. Iată un mănunchi din ele:
- Scrie-te pe tine & fii onest 100%. Deși ai acces la ce scriu ceilalți (un lucru foarte educativ și bine gândit, de altfel), încearcă să citești doar după ce tu deja ai trimis articolul tău. O să fie self-doubt și o să crezi că puteai mai bine. Fii onest și asumă-ți scriitura, întotdeauna originală.
- Unii sponsori se așteaptă să scrii articole advertoriale și alții apreciază o poveste scrisă frumos, poate chiar niște versuri. Indiferent ce alegi, învață să faci puțin SEO înainte. Caută tutoriale online pentru asta, chiar dacă sunt la nivel începător.
- Încearcă să îți planifici articolele ținând cont de deadline. Avem cu toții o viață plină și agitată, însă e important să fii în finală. Crede-mă, o să prețuiești mult acel Împreună ce are loc doar de 2 ori pe an. Dupa o ediție de Super Blog, vei deveni garantat mai organizat decât erai înainte. Acceptă provocarea!
- Caută ceva personal, conținut creativ, poze făcute de tine special pentru probă, sau poate chiar video-uri, ceva care să arate că te-ai implicat pe bune, nu doar ca să bifezi prezența. E păcat. Poți mai mult. Autodepășire e cuvântul zilei la Super Blog!
- Nu fugi după premii, dar ține-le în vizor.
- Distrează-te! Pe grup se întâmplă multe lucruri amuzante, se oferă sfaturi gratuite și are lo munca de echipă. Intră să socializezi sau măcar să te bucuri de ceilalți – scopul e să fim o Echipă, pentru binele căreia fiecare luptă individual.
Mulțumiri cotropitoare
organizatorilor (Claudia și Albert), și sper să pot fi de folos ca
partener, indiferent ce provocări vor veni către mine din partea
voastra. Peace!”
Noi mulțumim, Andra! Să ne citim cu bine!
Nu stiu cand a fost prima data cand m-am intrebat cine sunt, cine as vrea sa devin, cine as putea deveni in viata. Sigur ca a fost foarte devreme cand s-a conturat un asemenea gand in mintea mea, chiar daca voarte vag si la nivelul mintii mele de atunci.
In 
Ca tot veni vorba de barbati!!! Sunt singura... Burlac convins... Nu ca nu as vrea pe cineva alaturi, dar de ce sa ma complic? Vorba ceea: "Nu e nevoie sa cumperi un porc intreg daca ai pofta doar de o bucata de carnat traditional"... Fara comentarii si aluzii rautacioase!!!
De mica am primit o educatie cam de "moda veche". Sa am mereu bun simt, sa fiu corecta, constiincioasa... Si asa mai departe. Chiar daca mi s-au spus multe lucruri mai mult sau mai putin direct sau pur si simplu le-am preluat si le-am asimilat imitand comportamentul celor din jurul meu, asa cum il intelegeam la varsta respectiva, am devenit la randul meu posesoarea unor obiceiuri si principii proprii care mi-au prins bine. Pana la un punct si, intr-un fel, dincolo de acel punct. Numai ca mai devreme sau mai tarziu am constatat ca ceva nu se potrivea. Poate ca ceva nu era tocmai corect... sau mai bine spus ceea ce era in mintea mea nu era de ajuns.
M-am nascut intr-o zi de duminica. Acum am "schimbat prefixul" tot intr-o zi de duminica. Nu conteaza suma de trandafiri adunati in decursul vietii... sau orice flori v-ar placea sa fie. E un numar oarecare, suma relativ rotunda.
Asa incat, tinand cont ca am visuri si dorinte, totul cred ca se poate rezuma la faptul ca imi doresc de acum sa imi fac o viata ca o poveste frumoasa. Stiu ca pare extrem de greu, dar ar trebui sa am experienta suficienta si intelepciunea varstei, atuuri de care ma voi stradui sa ma folosesc cat de mult posibil. Cred ca fiecare dintre noi merita sa aiba parte de ceva in viata si are parte tocmai de acea viata pe care si-o cladeste si o merita.
De acum drumul vietii continua ca si pana acum. Frumos, curat, plin de lumina. Sa fim optimisti si sa credem din tot sufletul in puterile pe care le avem...
Oficial am implinit jumatate de veac de existenta. Desi nu pot spune ca ma simt batrana, uneori spun in gluma ca sunt "o baba"... Vorba vine... Poate ar fi mai corect sa spun si sa ma simt in puterea deplinei maturitati...In fine...
Nu pot spune ca s-ar merita sa ma dau iar tanara si frumoasa. As fi pur si simplu deplasata sa ma comport ca si cum as avea jumatate din varsta pe care o am... Nici pe departe.. Desi sincer vorbind as vrea sa spun timpului sase opreasca macar putin..
Am realizat cate ceva in viata mea de pana acum. Pe plan personal si profesional.. Desi as fi vrut sa realizez cu mult mai multe. Din pacate, la un moment dat am fortat ritmul de activitate mai mult, mult prea mult pe alaturi, si nu intotdeauna in directia in care trebuia. Iar organismul a protestat si si-a cerut dreptul la odihna si dreptul de a fi protejat de toate agresiunile impuse din interior sau exterior. Asa ca a trebuit sa incetinesc ritmul de activitate suficient de mult ca sa pot supravietui. Altfel ma sinucideam voit si cu buna stiinta... Din pacate acest lucru a adus si o ramanere in urma a realizarilor pe care mi le-as fi dorit. Am respins initial voit, premeditat si cu buna stiinta unele oportunitati. Stiam ca pot aparea alte oportunitati in momentul in care imi voi fi recapatat fortele sau dimpotriva, totul putea fi pierdut sub anumite aspecte. Dar asta nu m-a determinat sa ma consider o ratata..
Am incercat sa fiu cat mai deschisa pentru ceilalti. Desigur in limitele decentei si ale bunului simt. Desigur ca nu puteam sa satisfac pe toti cei din jurul meu. Dar cei nesatisfacuti aveau de ales: sa se adapteze situatiei sau sa plece cat mai departe.
Am incercat pe cat posibil sa imi satisfac toate poftele... legate de hobby-uri. Citesc mult si ascult muzica. Imi astern gandurile prin scris... si ascult muzica. Urmaresc filme si completez careuri de rebus. In cantitati industriale... De multe ori fc cate doua lucrui deodata, atat cat pot face fata... Asta doar pentru a ma mentine activa si in forma cat mai mult timp...
Predominante sunt doar 2-3 activitati... In primul rand cititul. Si rebusul.... Si muzica... Acestea imi ocupa mai mult de jumatate din timpul destinat activitatilor din cursul zilei... si serii... Uneori si noaptea... Trebuie sa o fac... Pentru ca imi place sa o fac. Si pentru ca daca as intrerupe aceste activitati sau as scadea ritmul lor mi-as pierde anumite abilitati. Si ar fi cumplit. Este ca un fel de antrenament in cazul sportivilor de performanta: te mentii in forma atat cat mentii un ritm constant de activitate.
Si nu in ultimul rand incerc sa imi mentin un nivel bun al moralului. Incerc sa nu domin si sa nu fiu dominata. Incerc sa nu ma plang si sa nu ii fac pe altii sa planga din cauza mea. Incerc sa ma mentin in echilibru cu mine si cu cei din jur. Si asta pentru ca viata incepand cu 50 de ani ar trebui sa fie dominata si caracterizata de echilibru...
