marți, 6 februarie 2018

Doar... parada?

De mica am primit o educatie cam de "moda veche". Sa am mereu bun simt, sa fiu corecta, constiincioasa... Si asa mai departe. Chiar daca mi s-au spus multe lucruri mai mult sau mai putin direct sau pur si simplu le-am preluat si le-am asimilat imitand comportamentul celor din jurul meu, asa cum il intelegeam la varsta respectiva, am devenit la randul meu posesoarea unor obiceiuri si principii proprii care mi-au prins bine. Pana la un punct si, intr-un fel, dincolo de acel punct. Numai ca mai devreme sau mai tarziu am constatat ca ceva nu se potrivea. Poate ca ceva nu era tocmai corect... sau mai bine spus ceea ce era in mintea mea nu era de ajuns.
O imagine ceva mai clara s-a conturat ceva mai tarziu, dincolo de maturitatea ceva mai timpurie. Adica undeva cam dupa 35-40 de ani. Mi se parea corect sa fiu corecta fata de mine si de cei din jurul meu. Mi se parea corect sa muncesc cat pot mai mult fie si pentru ca trebuia sa arat ca sunt buna cu adevarat. Numai ca acestea si multe altele nu erau recunoscute mereu sau se puteau intoarce chiar impotriva mea daca nu reuseam sa gestionez situatia in mod corect, adecvat.
Sa luam de pilda aspectul urmator: sunt constiincioasa, corecta si muncesc exact ce si cat mi se cere, ba chiar mai mult. Perfect... Numai ca acest aspect ar putea sa imi fie defavorabil atunci cand as fi solicitata sa fac tot mai multa treaba, in ideea ca oricum nu spun nu. Asta in pofida faptului, sau mai ales pentru ca sunt singura sau aproape singura care nu spune NU atunci cand i se solicita sa faca ceva. In timp am ajuns la concluzia ca nu sunt obligata sa indeplinesc anumite sarcini, chiar daca in principiu ar fi foarte usor sa le fac. Pana la un punct... Caci, desi respectiva treaba nu este grea in sine, ea devine foarte greu sau chiar imposibil de efectuat atunci cand organismul este epuizat fizic, psihic, practic lipsit de orice farama de energie.
In timp am invatat ca se poate schimba atitudinea. Intotdeauna imi spun: "Spun ca ei si fac ca mine"... Nu refuz o sarcina, dar nu o realizez imediat ci doar atunci cand se iveste momentul cel mai favorabil. Incerc sa imi dozez eforturile in asa fel incat sa lucrez putin cate putin in fiecare zi si nu mult odata. Incerc sa fac in primul rand ceea ce trebuie sa fac tocmai ca sa imi consolidez pozitia si sa nu am probleme ulterior. Incerc sa imi rezerv timp si pentru a ma odihni si a face si ceea ce imi place sau ceea ce mi-ar aduce un avantaj suplimentar.
Pentru mine nu conteaza acum daca adopt un soi de masca de parada. Totul este sa ma simt bine...

Jurnalul 25 de ani... Poveste: Ce eram acum 25 de ani si ce sunt in prezent

Acum o luna am acceptat urmatoarea provocare de la Jurnalul: sa povestesc despre ce eram acum 25 de ani si ceea ce sunt in prezent. Am accep...