Dor de scris!

Recunosc! Am cateva pasiuni feroce!... Cititul in primul rand (citesc dinainte de a fi implinit cinci ani)...Dupa inca vreo cinci ani (pe la vreo 9-10 ani) am mai adaugat in palmaresul hobby-urilor si deprinderilor inca vreo cateva: broderia si rebusul... De lucru manual (broderie, crosetat, tricotat) m-am cam lasat de mult, din lipsa de timp si mai ales de rabdare, desi recunosc ca mi-ar surade si mi-ar prinde bine sa ma reapuc. Dar inca nu am facut pasul decisiv.
De un lucru insa nu m-am apucat in mod serios, desi mi-as fi dorit: de scris... Sincer vorbind, citind foarte mult, visam uneori ca as fi putut scrie si eu volume intregi. Si visam cu atat mai mult cu cat, in timp, mi-am dezvoltat pasiunea pentru filme, teatru si muzica.
In fond si la urma urmei, toate aceste indeletniciri iti tin mintea ocupata si agera. Recunosc, am citit rafturi... dulapuri intregi de carti... Le-am citit si recitit... Si in mod sigur vor urma si alte carti de citit, recitit, rascitit... Pasiunea este cel putin la fel de mare ca un drog. Filme? Cel putin unul pe zim daca se poate... Uneori chiar doua sau trei la rand... Muzica? Imi canta in ureche cand citesc sau scriu sau completez careuri de rebus... Mintea mea lucreaza puternic chiar si in somn.
Sa nu mint... Nu sunt chiar straina de scris... Nu ma refer doa la scrisul mai anost ca o corvoada de la servici: registre, fise, formulare diverse, ca doar birocratia este in floare... Am scris texte scurte, in joaca, inca din copilarie...
De ceva ani buni am descoperit ca se poate scrie pe bloguri. Am inceput tot dintr-o joaca: vroiam sa vad daca pot face si eu ce fac si altii cu mult spor. La inceput nu visam sa ajung prea departe... Postam texte scurte si poze, doar ca sa ma obisnuiesc, tehnic vorbind, cu postarile. Textele ma interesau mai putin, ma refer la continutul lor. Curand am descoperit ca se poate castiga din texte. Nu ma gandeam atat de departe incat sa pun romane, volume intregi de versuri sau proza pe bloguri. Am inceput cu texte mai simple tip advertorial. Am incercat sa trec dincolo de cerintele tehnice si sa le invesmantez in haina unei povestiri mai scurte sau mai lungi, dupa caz, credibila si agreabila. Asa credeam ca pot castiga destul de mult. Pentru mine... Daca era vorba sa ma inscriu intr-o competitie, incercam sa fac competitie cu mine insami: sa vad daca pot mai mult decat pana in momentul respectiv, din ce in ce mai mult si mai... altfel...
Uneori visez, intr-adevar, sa postez pe blog romane, versuri si povestiri in adevaratul sens al cuvantului. Asa ca intr-un serial, ca intr-un foileton, in asa fel incat sa atraga cititorii si sa ii determine sa astepte cu nerabdare continuarea postarilor. Caci doar asa apare satisfactia si farmecul scrisului...

Se cauta un campion!

Imi place competitia. Si imi place sa concurez de dragul competitiei.
Nu neg ca nu mi-ar placea sa castig si ceva palpabil. De dragul premiilor. Recunosc ca ar fi un motiv in plus sa dau tot ceea ce e mai bun in mine. Dar recunosc deopotriva ca imi place sa concurez cu mine. Pentru a vedea ce pot face, ce pot oferi, tocmai pentru ca apoi sa ma autodepasesc. Si nu sa ii depasesc pe cei cu care concurez, umar la umar.
E greu sa depasesti un competitor care concureaza pentru un loc mai sus in clasament impreuna cu tine. De ce? Tocmai pentru ca exista o jurizare facuta de 1-2-3 oameni. Subliniez: OAMENI. Oameni care, oricat de obiectivi si-ar dori sa fie, nu pot scapa de o doza minima de subiectivitate. Si aici conteaza orice: aspectul grafic a paginilor citite (in cazul cartilor, presei scrise, blogurilor), stilul de relatare a subiectului abordat... etc, etc, etc...
Pornind de la dorinta de competitie, ma inscriu iarasi, pentru a nu stiu cata oara (nu si ultima) la concursul pentru cel mai bun blogger. Aceeasi dorinta de a scrie, de a impartasi idei si (de ce nu?) de a concura. Am schimbat insa putin strategia. Mai bine zis... blogul cu ajutorul caruia concurez. Vreau sa fac un mic experiment de ... impact: vreau sa vad daca intr-adevar, schimband blogul, implicit aspectul paginii, aprecierea va fi (usor!) diferita. Poate ca da, poate ca nu... Dar scopul este si altul: promovarea si altui tip de blog. Mai personal... Sau cel putin asa vreau sa fie.
Sper sa am cel putin aceeasi inspiratie intr-ale scrisului. Poate chiar mai buna. Sper ca experienta dobandita in atatea editii sa isi spuna cuvantul.
Ce sa doresc mai mult? Spor la scris si succes tuturor, concurenti si organizatori!

Toamna!!!...

"Miroase" a toamna... Din ce in ce mai mult... E adevarat, verdele nu a virat spre ruginiu sau galben, viata inca mai pulseaza in aer, dar caldura nu mai este atat de torida ca acum cateva saptamani, cel putin...
Nu!!! Inca nu ma pregatesc de hibernare; desi a fost vacanta pana acum, parca inca nu ma simt avand bateriile suficient de incarcate. E drept ca toate circuitele din organism incep sa functioneze mai bine, e drept ca rugina din unele puncte ale corpului a inceput sa se curete si lucrurile merg putintel mai spre bine. Si asta ma bucura. Dar tare mi-ar prinde bine o pauza nitelus prelungita. Din pacate nu pot prelungi starea de leneveala, asa ca trebuie sa imi reajustez din mers ritmul de activitate, astfel incat bateriile sa se mentina incarcate cat mai mult timp...
Am incercat sa imi aduc la zi toate obligatiile profesionale. Si zic ca am reusit... Cu brio... Am incercat sa imi ordonez prioritatile in viata. Si cred ca pana acum am reusit sa indrept unele lucruri spre bine, desi inca mai este mult de lucru. Dar macar cred ca stiu cum sa procedez ca totul sa mearga spre bine.
Trebuie sa invat sa ma relaxez. Si sa muncesc relaxata, suficient de relaxata incat randamentul sa fie suficient de bun. Cred ca se poate, totul e sa incerc...
"Miroase" a toamna... Acum se culeg roadele si se numara bobocii. Dar se si pune in pamant o parte din samanta roadelor ce se vor culege mai tarziu...

Rezultatele concursului de definiţii REBUSMANIA ediţia a V-a

Rezultatele concursului de definiţii REBUSMANIA ediţia a V-a

Lunga vara fierbinte

Gata!!! Am intrat intr-o perioada a anului in care, cel putin teoretic vorbind, as avea ceva mai mult timp liber pentru mine. Nu mai sunt legata (vorba vine!) de un program fix de munca, asa ca incerc sa rezolv niste probleme mai pe repede inainte.
Desigur ca ma voi stradui sa imi incarc din plin bateriile cu cat de multa energie se poate acumula in cele 2-3 luni ceva mai lejere. Desigur ca imi voi ocupa timpul cu hobby-urile pe care tot le neglijez de cativa ani buni incoace; aproape ca am uitat cum e sa citesti lejer o carte buna, asa ca voi incerca sa recitesc cartile deja citite candva in viata si sa incerc sa citesc cat mai multe dintre cartile pe care as fi dorit sau le voi dori sa le citesc de-a lungul timpului. Incerc sa mai trag tare sa imi satisfac pofta de rebusistica, atat ca dezlegator cat si compunator de definitii. Am deja un teanc mare de reviste si almanaguri inca necompletate, peste care se vor aseza si altele noi, asa ca daca auziti cumva ca in orasul meu se aduna mai multa maculatura la centrele de colectare, sa stiti ca o parte din aceasta este reprezentata de revistele completate si aruncate la cosul cu maculatura de la coltul strazii. E un exercitiu extrem de bun ce forteaza mintea sa gandeasca si altfel decat de obicei. Trag tare sa citesc si materiale de specialitate si literatura beletristica sau materiale stiintifice din alte domenii ; asta ca sa nu simt ca mintea mi se afunda in intuneric. Dar si pentru completarea unui portofoliu ce imi poate folosi oricand in viata.
Blogurile!!!... Se cer incarcate si dezvoltate. Cine stie? Poate imi vor aduce un castig candva. Desigur si din bannerele publicitare ce se gasesc pe marginile lor, dar si din advertoriale. Desigur ca nu ma astept sa castig mare lucru in viitorul imediat, dar macar ma pricopsesc cu ceva dexteritate intr-ale scrisului.
Ma veti gasi probabil refugiata in zonele cu aer racoros si curat, cu ceva in maini si sub priviri, cu o ceasca de ceai sau un pahar de apa alaturi. Va voi privi discret in ochi sau dincolo de voi... Ma veti recunoaste cu sigurante, fie si folosindu-va de un al saselea simt... Si ma veti simti alaturi de voi...

Cum mi-a schimbat internetul viata?

Pana spre 35 de ani nici nu-mi imaginam ce inseamna internetul. Pana si lumea calculatoarelor, fie ele si neconectate printr-o retea universala, constituiau o enigma aproape de nedezlegat pentru mine. In facultate (am urmat medicina!) mi s-au predat cateva notiuni despre calculatoare: notiuni simple cum ar fi redactarea unui text, gestionarea unei baze de date, totul la un nivel simplu si general. Asta in primul an de facultate... In anul doi, cand mi s-a lasat libertatea de a alege intre a continua studiul informaticii sau a limbilor straine, mi-am spus ca neam de neamul meu nu a avut de-a face cu calculatoarele si am virat spre studiul limbilor straine. Din pacate doar pentru un an; desi mai puteam studia una sau mai multe limbi straine la facultate inca doi ani, pe gratis si prin amabilitatea profesorilor, am lasat-o balta, caci aveam senzatia ca mi-ar fi ocupat totusi destul de mult din timpul de cae dispuneam.
Am terminat facultatea si am inceput sa lucrez. Totusi mi-am dat seama ca trebuie sa continui cu studiul si cu informarea pe linie profesionala. O vreme am continuat studiul "clasic", citind carti si reviste si participand la cursuri si simpozioane. Curand am simtit ca aceasta modalitate ma depasea ca si costuri financiare si ca resurse de timp si energie. In timpul acesta internetul se dezvolta tot mai mult si incepea sa patrunda si intr-un oras mic de provincie ca acela in care traiam. Mi-am dat seama brusc ca as fi putut rezolva mare parte din probleme mult mai usor, mai rapid si chiar mai ieftin daca as fi folosit (cu cap!) resursele de internet. Am facut un efort si am cumparat un calculator pe care l-am conectat la reteaua de internet. In cateva saptamani mi-am rezolvat problemele care se cereau rezolvate rapid si cu disperare, asta in ceea ce priveste cursurile de specialitate. Era cu mult mai simplu sa studiezi un material online sau in format digital si sa dai tot felul de teste online. Si resursele, desi destul de modeste pana la un anumit nivel, erau mai mult decat suficiente pana la un anumit nivel.
Curand am inceput sa descopar ca puteam face shopping online. Avantaj eu, cel putin in ceea ce priveste cartile, caci orice librarie virtuala (si au aparut, in timp, destule astfel de librarii si anticariate virtuale) este ceva mai bine aprovizionata decat orice librarie reala dintr-un oras de provincie sau dintr-un cartier marginas al unui oras mai mare. Iar cartile comandate le puteai primi rapid si la preturi comparabile cu cele dintr-o librarie clasica, iar cheltuielile de transport erau ca si inexistente la o comanda mai mare.
Si sa nu mai vorbim despre posibilitatile de comunicare... Atat cu oameni "pe persoana fizica" cat si cu institutii. Nelimitate.. Asa ca aproape fara sa imi dau seama am devenit practic dependenta de "retea"...
Nu a trecut mult si am descoperit ca puteam obtine si castiguri de pe urma folosirii internetului, sau, mai bine spus, a produselor acestuia. E foarte simplu, de pilda, sa ai un blog si sa scrii advertoriale. In plus, daca pe blog mai pui si bannere publicitare, castigurile se pot aduna in progresie geometrica.
Se poate spune ca in cativa ani internetul mi-a schimbat viata radical. Informatiile sunt primite/schimbate in mod nelimitat. Se pot obtine produse si servicii extrem de usor si fara costuri mari. Se pot castiga venituri mai mici sau mai mari in functie de abilitatile fiecaruia dintre noi si de disponibilitatea fiecaruia. Se poate comunica usor si rapid... Totul este sa o faci cu cap si cu decenta...
Tocmai de aceea acum m-ar tenta sa invat mai multe despre cum s-ar putea castiga ceva banuti prin intermediul internetului. Ar fi un mod destul de bun sa imi rotunjesc veniturile si sa castig bani, produse sau servicii care mi-ar putea folosi in viata de zi cu zi, atat pe plan personal cat si profesional. Desti nu sunt specialist in marketing, mi-ar folosi sa stiu cum functioneaza marketingul online atata timp cat pot sa imi "vand marfa", atat a mea cat si a altora, castigand ceva de pe urma acestui proces.

Vine vacanta!!!...

Vine vara cu pasi repezi. Inca e racoare dimineata, dar peste zi se incalzeste. "Miroase" a vacanta si au inceput pregatirile pentru perioada mult asteptata.
Mai mult ca sigur nu plec din oras. In primul rand trebuie sa imi "remediez" conditia fizica. Nu cred ca pot pleca la drum lung fara sa fiu sigura de rezistenta organismului meu la efort. In al doilea rand... Cred ca si in oras se poate petrece mare parte din timp fara sa te plictisesti prea mult. Ce poate fi mai odihnitor uneori decat sa lenevesti pe o banca, in mijlocul unui parc, citind o carte, completand un rebus sau facand fotografii. Sau ce poate fi mai odihnitor decat sa asculti muzica preferata. Asta o poti face fara sa pleci prea departe de casa.
Asa ca, dragi prieteni, cred ca ma veti vedea de cateva ori in vara aceasta pe la strand. Nu pentru a face plaja, nu ca nu as vrea, dar cred ca nu imi mai face asa de bine statul prelungit in bataia soarelui. Ci pentru ca este nevoie si de cineva prin zona pentru a da primul ajutor la nevoie. Dar cum prefer sa cred ca lumea merge in zona piscinelor din strand pentru a se distra si a se simti bine si nu pentru a se accidenta, cred ca ar trebui sa imi procur din timp o rezerva considerabila de carti si rebus pentru a avea ce face in orele petrecute pe acolo.
Probabil ca voi transmite din cand in cand niste poze de pe acolo. Doar asa ca sa va faceti o idee despre strandul bine modernizat al unui oras micut. Sper sa fie suficient de plin de oameni in asemenea mod incat sa nu ma simt singura si inutila.
Pana atunci ma antrenez din plin cu lectura, rebusul si muzica....