&&&

 S-a întâmplat în 6 septembrie1940: La această dată, sub presiunea generalului Ion Antonescu, a Mişcării legionare, a Germaniei şi a conducătorilor PNŢ şi PNL, regele Carol al II-lea „transmite prerogativele regale” fiului său, Mihai; începe cea de-a doua domnie a lui Mihai I (1940-1947). Desigur, fostul suveran omite deliberat termenul de „abdicare”, în speranţa unei eventuale reveniri la tron, dacă împrejurările o vor permite. Nu s-a întâmplat asta, așa cum știm azi.

Carol al II-lea (1893-1953) a fost cel mai controversat rege al României. După o tinereţe aventuroasă, în 1925, el s-a despărţit de soţia sa Elena, a renunţat la drepturile de moştenitor al coroanei României şi s-a stabit la Paris, împreună cu Elena Lupescu. „Eroticul ăsta e o primejdie şi pentru ţară şi pentru noi; să mulţumim Providenţei că putem scăpa de el”, i-a spus Ion I.C. Brătianu lui Gh. Tătărescu, puţin înainte de reuniunea de Consiliu de Coroană care lua act de renunţarea lui Carol. Regele Ferdinand l-a îndepărtat din familia regală şi l-a desemnat ca moştenitor pe tânărul său nepot, Mihai. Astfel, prima domnie a lui Mihai I a început în 1927, după moartea bunicului său, Ferdinand I. Regele-copil a fost tutelat de o Regenţă. 

După negocieri cu Iuliu Maniu, Carol s-a întors în ţară pe 6 iunie 1930 şi a fost proclamat rege după două zile. Deşi promisese că renunţă la relaţia cu Elena Lupescu, zisă și „Duduia”, a exilat-o pe regina-mamă Elena şi şi-a adus iubita la Bucureşti. Anii săi de domnie, 1930-1940, au fost marcaţi, pe de-o parte, de o creştere economică şi de o dezvoltare culturală, dar, pe de altă parte, de o destrămare evidentă a democraţiei. A influenţat cursul vieţii politice prin manipularea partidelor politice şi, în final, prin suprimarea lor.

Una dintre forţele ostile lui Carol a fost Mişcarea legionară condusă de Corneliu Zelea Codreanu, mişcare ce înregistra tot mai multă popularitate, prin formele sale neobişnuite de manifestare: sprijin dat ţărănimii în gospodărie, tabere de muncă în construcţii și alte inițiative care păreau populare. Dar actele de violenţă, atacurile antisemite şi criticile acerbe aduse partidelor, au determinat luarea de măsuri împotriva legionarilor. Războiul făţiş dintre rege şi Codreanu s-a accentuat odată cu succesul electoral din 1937 al legionarilor care ajunseseră a treia forţă în ţară. O forţă pe care Carol avea să o decapiteze în noaptea de 29/30 noiembrie 1938, atunci când a ordonat execuţia lui Codreanu, aflat deja sub arest la închisoarea Jilava. Motivul este, cel mai probabil, cel invocat de Armand Călinescu în însemnările sale: regele dorea să rămână singurul interlocutor posibil al lui Hitler, în eventualitatea orientării politicii româneşti spre Germania.

În 1938, regele Carol al II-lea a dizolvat partidele politice, a abolit constituţia şi a instaurat un regim de autoritate monarhică. Pe acest fond, treptat, regimul său îşi pierde sprijinul de care se bucurase instituţia monarhică în România până atunci, astfel că, în zece ani, situaţia devine foarte grea. În acest context, a apărut în prim plan figura generalului Ion Antonescu. Deşi era un cunoscut adversar al şefului statului, Antonescu era considerat de Carol singura persoană capabilă să restabilească ordinea în ţară la acel moment. Generalul se bucura de autoritate în cadrul armatei, avea încrederea Gărzii de Fier, iar Iuliu Maniu şi Dinu Brătianu nu manifestau o opoziţie vehementă faţă de persoana acestuia. Pe 4 septembrie 1940, regele îl numeşte pe Antonescu în funcţia de preşedinte a Consiliului de Miniştri. 

În seara imediată numirii în funcţie, generalul i-a cerut lui Carol să-l investească cu puteri depline. Deşi iniţial a refuzat, pe la orele șase din dimineaţa zilei de 5 septembrie, regele a semnat decretul prin care Ion Antonescu, prim-ministrul României, era învestit cu puteri depline în stat.Totodată, este abrogată Constituţia din 27 februarie 1938 şi sunt dizolvate Corpurile legiuitoare. Pe fondul continuării manifestaţiilor publice, pe la orele 21:30, Antonescu îi cere lui Carol să abdice, avertizându-l că în cazul unui refuz el nu mai răspundea de securitatea persoanei şi anturajului regal.

Într-o atmosferă extrem de tensionată, în dimineaţa zilei de 6 septembrie 1940, Carol al II-lea a a semnat un manifest în care aprecia: „Azi, zile de vitregie nespusă îndurerează ţara, care se găseşte în faţa unor mari primejdii. Aceste primejdii vreau, din marea mea dragoste pentru acest pământ în care am fost născut şi crescut, să le înlătur trecând astăzi fiului meu, pe care ştiu cât de mult îl iubiţi, grelele sarcini ale domniei”. Generalul Antonescu a semnat imediat un decret-lege în care se afirma că: „Având în vedere actul de abdicare a M.S. regelui Carol al II-lea”, succesiunea la tron revenea Marelui Voievod Mihai. În consecinţă, acesta a fost invitat să depună jurământul. Când a sunat aghiotantul, Mihai încă dormea, iar când a pus mâna pe receptor i s-a comunicat: „Majestatea Voastră este chemată la orele zece în Sala Tronului, pentru a depune jurământul de încoronare”. Spre după amiază, Mihai a depus jurământul prin care devenea din nou rege al României.

Generalul Antonescu i-a promis lui Carol al II-lea protecţie împotriva legionarilor despre care toată lumea ştia că juraseră răzbunarea lui Codreanu. Astfel, în dimineaţa zilei de 7 septembrie 1940, Carol al II-lea a plecat din ţară însoţit de Elena Lupescu şi Ernest Urdăreanu, cu un tren special alcătuit din 12 vagoane, încărcate cu obiecte din patrimoniul Coroanei, tablouri de mari maeştri, ca Tizian, Rubens şi Rembrandt, sute de goblenuri, bijuterii, armuri ce decorau pereţii palatelor regale de la Pelişor şi Peleş. În drumul său prin țară, un grup de legionari a tras focuri de armă asupra trenului regal dar nu au reuşit să-l oprească.

Valoarea obiectelor scoase de Carol din țară nu a putut fi estimată. Este cunoscută însă suma imensă cerută guvernului român de compania spaniolă care administra porțiunea de cale ferată Madrid – Zaragoza, pentru transportarea lui Carol, a suitei care îl însoțea și a bunurilor sale. Compania spaniolă a cerut 17.946 de pesetas, echivalentul a 480.497 de lei, la valoarea de la vremea respectivă, reprezentând costul a 18 bilete de tren, clasa I, vagon de dormit, transportul a 3.460 kilograme de bagaje, patru câini, trei automobile. Pentru a nu tensiona relațiile cu Spania, Ion Antonescu a aprobat plata sumei respective. Faptul că regele Carol a plecat în exil cu anumite bunuri de valoare a fost confirmat chiar de regele Mihai, care l-a însoțit la gara Băneasa. „Tatăl meu și-a luat cu el colecția de timbre, tablouri și un mare număr de bibelouri. Apoi l-am însoțit la gară. Ne-am îmbrățișat. N-am prea vorbit, eram amândoi prea tulburați“, povestea peste ani regele Mihai, citat de T. Milcoveanu, în cartea „Cele două domnii ale regelui Mihai I, în Regii României – o istorie adevărată”.

Carol al II-lea şi Elena Lupescu au locuit în Statele Unite ale Americii, Brazilia şi Portugalia. El a murit la 4 aprilie 1953, fiind înmormântat în capela Regilor Portugaliei din Estoril. Din 2003, rămăşiţele pământeşti ale regelui Carol al II-lea au fost aduse la Curtea de Arges, acolo unde sunt înmormântaţi şi predecesorii săi.

Surse:

Neagoe, Stelian - Oameni politici români, Editura Machiavelli, Bucureşti, 2007

Nicolescu, Nicolae C. - Şefii de stat şi de guvern ai României (1859 - 2003), Editura Meronia, Bucureşti, 2003

Ciucă, Marcel Dumitru - Carol al II-lea. Între datorie şi pasiune. Însemnări zilnice, vol. I (1904-1939), Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2004 

Scurtu, Ioan - Carol al II-lea, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1991 

Scurtu, Ioan - Istoria României în anii 1918-1940. Evoluţia regimului politic de la democraţie la dictatură, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995 

https://familiaregala.ro

https://www.rfi.ro/politica-89344-accent-pe-istorie-abdicarea-lui-carol-al-ii-lea-subtilitati-si-gloante

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/carol-al-ii-lea-si-mihai-i-cum-au-plecat-in-exil-ultimi i-regi-ai-romaniei

$$$

 S-a întâmplat în 6 septembrie…

- 1456: Tratat încheiat de Vlad Ţepeş, domn al Ţării Româneşti, cu negustorii din Braşov şi Ţara Bârsei. Se stabilea ca, în cazul în care ar fi nevoit să-şi părăsească ţara din cauza năvălirii turcilor, sau a altor duşmani, să fie primit de braşoveni. În schimb, se angaja să le dea negustorilor ajutorul împotriva turcilor 

- 1566: A murit Soliman Magnificul, sultan al Imperiului Otoman .Soliman I (turcă: Süleyman; n. 6 noiembrie 1494 - d. 5/6 septembrie 1566) a fost al zecelea sultan al Imperiului otoman. Acesta a domnit între anii 1520-1566, este cunoscut sub numele de Soliman Magnificul sau Legislatorul (în turcă: Kanuni) datorită implicării sale în finalizarea sistemului de legi al Imperiului Otoman. Soliman a fost cel mai puternic şi cunoscut conducător din Europa secolului al XVI-lea. El coordona politica şi economia Imperiului, dar era în acelasi timp si conducătorul armatei. Fiind în fruntea acesteia, el cucerește, pe rând, Belgradul, Rhodosul, și după victoria de la Mohacs din 1526 reuşeşte să pună stăpânire pe o mare parte din teritoriul Regatului Ungar. În lupta sa pentru cucerirea unor noi teritorii precum Persia, Africa de Nord sau Algeria se uneste cu armata Orientului Mijlociu. Controlează traficul maritim din mări precum Marea Mediterană, Marea Roşie şi Golful Persic. Fiind conducătorul Imperiului Otoman, acesta instituia şi promulga legi in domeniile economic, social, financiar şi juridic. Aceste legi dure au dăinuit si după moartea sa o lungă perioadă de timp. În perioada domniei sale cultura otomană se dezvoltă mai ales în domeniile artelor, literaturii si arhitecturii. Încălcând traditiile otomane privind căsătoria, acesta se căsătoreste cu o supusă din haremul său pe nume Roxelana. Căsătoria sultanului cu aceasta îl face pe acesta să câştige mai multă notorietate. După 46 de ani de domnie Soliman moare, fiul său, mostenitorul tronului, Selim al II-lea preia conducerea.

-1620: Corabia Mayflower părăsește portul Plymouth, Anglia, cu primii pelerini, pentru a începe o nouă viată în „Lumea Nouă”.Mayflower  a fost corabia care i-a transportat pe asa-zişii „părinţii pelerinajului" (Pilgrim fathers) din centrul Angliei în America de Nord pentru a începe o nouă viaţă pe aceste meleaguri. Nava a părăsit pe 6 septembrie 1620 portul Plymouth şi a atins Capul Cod la 21 noiembrie 1620. La bordul navei Mayflower se aflau 102 pasageri şi echipajul de 30 de persoane. Căpitanul vasului era Christopher Jones.La întemeierea coloniei britanice Massachusetts, a fost alcătuit un gen de „constituţie", intitulată Mayflower Compact. Mulţi americani, îndeosebi familiile cu un nivel social ridicat din Noua Anglie consideră că sunt urmaşii pasagerilor vasului Mayflower. În 1897 a fost întemeiat în Plymouth „The General Society of Mayflower Descendants".

- 1683: A murit Jean Baptiste Colbert, om politic francez (n. 1619). A deţinut mai multe funcţii în timpul regelui Ludovic al XIV-lea, printre care şi aceea de controlor general al finanţelor; datorită politicii fiscale aplicate, a reuşit să consolideze puterea economică a Franţei, astfel încât, datorită lui, regele a devenit unul dintre cei mai puternici monarhi (n.29.08.1619). El a fost descris de Madame de Sévigné ca „Le Nord" (Nordul), pentru severitatea şi răceala acestuia.

- 1757: S-a născut Marie-Joseph-Paul-Yves-Roch-Gilbert du Motier, marchiz francez de La Fayette, om politic şi militar de carieră, participant la războiul pentru Independenţa Coloniilor Engleze din America de Nord (1757-1834) (d.20.05.1834) 

- 1776: S-a născut John Dalton, fizician şi chimist englez; a descoperit legea proporţiilor multiple, care stă la baza teoriei atomice; a studiat defectul vederii de care suferea el însuşi, cunoscut de atunci sub numele de daltonism (m. 1844). 

- 1808: S-a născut Abd el-Kader, învăţat arab, lider al luptei algeriene de eliberare natională. Abd el-Kader (d. 26 mai 1883) a fost un conducător al luptei de eliberare naţională din prima jumătate a sec. al XIX-lea a poporului algerian. Ales emir în 1832, a condus o luptă dârză, adesea victorioasă, împotriva armatei franceze, dar în 1847 a fost luat prizonier şi reţinut în Franta până în 1853. A murit în la Damasc. 

- 1817, 6/18: S-a născut Mihail Kogălniceanu, om politic, istoric, scriitor şi publicist; prim-ministru al României între anii 1863 şi 1865 (perioadă în care s-au pus, prin reformele înfăptuite, bazele României moderne); ministru de externe în 1876 şi între anii 1877 şi 1879; şi-a legat numele de unirea Principatelor Române (1859) şi de actul proclamării independenţei naţionale de la 1877; membru al Societăţii Academice Române, preşedinte al Academiei Române (1887-1890) (m. 1891, la Paris). 

- 1819: S-a născut scriitorul Nicolae Filimon, unul dintre fondatorii romanului românesc; primul critic muzical român; cronicar teatral (m. 1865).Nicolae Filimon (n. Bucuresti — d. 19 martie 1865) a fost un prozator român, faimos pentru că l-a creat pe Dinu Păturică, eroul primului nostru roman realist românesc, un arivist din stirpea lui Julien Sorel. De asemenea, autor de nuvele romantice şi realist-satirice şi primul critic muzical român. A scris un jurnal de călătorii pe Dunăre, şi prin Occident, în Ungaria, Austria şi Italia. Cea mai importantă operă a sa este romanul Ciocoii vechi şi noi sau Ce naşte din pisică şoareci mănâncă, apărută în 1863. Romanul este o frescă a societăţii româneşti la începutul secolului XIX.

- 1819: Inventatorul american Thomas Blanchard patentează un strung de prelucrare a profilelor lemnoase, înlocuind munca a 13 oameni.

- 1837: S-a născut fiziologul francez Charles Jacques Bouchard; de numele său se leagă descoperirea cauzei insuficienţei musculaturii stomacului („boala lui Bouchard"); în 1870 a elaborat o nouă metodă de dozare a globulelor în sânge, iar în 1884 a introdus tratamentul antiseptic al maladiilor infecţioase; membru de onoare străin al Academiei Române din 1911 (m. 1915) 

- 1848: Demonstratie populară la Bucureşti. Mulţimea a ars textul „Regulamentului Organic'' şi „Arhondologia'' (Condica rangurilor boieresti), demonstrându-şi ataşamentul faţă de ideile revoluţiei (6.09/18.09.1848) 

- 1857: A murit Johann (Salamo Cristoph) Schweigger, chimist şi fizician german, inventatorul galvanometrului (1820) (n. 1799) 

- 1863: A intrat în funcţiune, la Londra, primul metrou din lume, de-a lungul sectorului Victoria Street, cu o lungime de 6,3 km; tracţiunea era realizată cu o maşină cu aburi

- 1863: S-a născut Constantin Miculescu, fizician român. Constantin I. Miculescu (n. Crevenicu, judeţul Teleorman; d. 29 decembrie 1937, Bucureşti) a fost un fizician român a avut rezultate notabile în termodinamică şi optică. Principala sa contribuţie la domeniul fizicii poate fi regăsită chiar în lucrarea sa de doctorat, unde a prezentat o determinare precisă a echivalentului mecanic al caloriei.

- 1865: A fost deschis cursul de la secția a II-a a clasei I de la Școala de la Trei Ierarhi din Iasi, clasa încredinţtată lui Ion Creangă 

- 1892: John Froelich, american, construieste primul tractor

- 1892: S-a născut Sir Edward Victor Appleton, fizician britanic; cercetări în domeniul atmosferei înalte, al radarului şi al undelor radio; Premiul Nobel pentru Fizică pe 1947 (m. 1965). A făcut studii asupra fizicii ionosferei si a primit Premiul Nobel pentru Fizică (1947). Încă din 1926 acesta descoperise stratul din atmosferă numit de atunci·„stratul Appleton"  care reflectă  undele  scurte,   permitând  realizarea radiocomunicatiilor la mare distantă.  

- 1900: S-a născut (la Paris) Julien Green, romancier, dramaturg şi ziarist american de limbă franceză; prima persoană de origine americană membru al Academiei Franceze (m. 1998). A publicat romane ale tragismului existenţial (Adrienne Mesurat, 1927; Leviathan, 1929) şi un Jurnal, pagini autobiografice, 1928/1967. 

- 1902: S-a născut Alcide Dessalines d'Orbigny, naturalist francez. Alcide Charles Victor Marie Dessalines d'Orbigny (n. Couëron, Loire-Atlantique - d. 30 iunie 1857 în Pierrefitte-sur-Seine, lângă Paris ) a fost un naturalist francez. Are contributii importante în domeniul zoologiei, paleontologiei, geologiei, arheologiei si antropologiei. El este considerat ca întemeietorul micropaleontologiei, studiind deja din tinerete fauna marină microscopică de la La Rochelle.Printre operele sale se numără „Tableau méthodique de la classe des Céphalopodes” în care introduce clasa foraminiferelor.Prin anii 1826 face cercetări în America de Sud, în Brazilia, Argentina, Paraguay, Chile, Peru si Bolivia. Descoperirile din această călătorie sunt descrise în „Voyage dans l'Amérique Méridionale” (9 vol, 1835-47).În perioada următoare se ocupă cu stratigrafia si clasificarea fosilelor (nevertebrate) din perioada jurasică si cretacică, clasificări care sunt folosite si azi.În 1840 începe descrierea sistematică a fosilelor din Franta, cercetări care vor fi publicate în „La Paléontologie Française” (8 vol. 1840-60).În anul 1849 publica „Paléontologie Stratigraphique Universelle” [...] (3 vol. 1849-52) în care descrie 18 000 de specii diferite.Devine profesor de paleontologie în anul 1853 la „Muséum national d'histoire naturelle”.In 1849 a editat „Dictionnaire Universel d'Histoire Naturelle", în 3 volume, lucrare considerata una dintre cele mai bune enciclopedii  ilustrate de istorie naturală.

- 1906: S-a născut compozitorul Nicolae Buicliu (m. 1974)

- 1906: S-a născut (la Paris, din părinţi argentinieni) biochimistul argentinian Luis Leloir; a stabilit mecanismul sintezei multor oligozaharide şi polizaharide; a studiat şi sinteza glicogenului; Premiul Nobel pentru Chimie pe 1970 (m. 1987) 

- 1907: A murit Sully Prudhomme, scriitor francez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură. 

- 1910: S-a născut Dumitru Corbea, poet, prozator şi traducător (m. 2002) 

- 1915: A fost testat cu succes primul prototip de tanc (poreclit „Micul Willie"), de către armata britanică.

- 1921: S-a născut scriitoarea spaniolă Carmen Laforet (m. 2004)

- 1923: S-a născut Petru al II-lea, rege al Iugoslaviei. Petru al II-lea cunoscut şi sub numele de Petru al II-lea Karađorđević (n. 6 septembrie 1923, Belgrad — d. 3 noiembrie 1970, Denver, Colorado) a fost ultimul rege al Iugoslaviei, părinţii săi fiind Alexandru I şi Prinţesa Maria de România (în familie era numită Mignon spre a fi deosebită de mama sa.). Devine rege la vârsta de 11 ani, după asasinarea tatălui său la Marsilia pe 9 octombrie 1934.

- 1928: S-a născut dirijorul rus Evgheni Svetlanov (m. 2002)

- 1932: S-a născut interpretul de muzică uşoară Ionel Miron (m. 2004)

- 1932: S-a născut dirijorul japonez Hiroyuki Iwaki (m. 2006) 

- 1937: A murit poetul Alexandru Călinescu (n. 1907) 

- 1939:S-a născut geneticianul japonez Susumu Tonegawa; a descoperit fenomenul reorganizării genelor anticorpilor; Premiul Nobel pentru Medicină pe 1987

- 1939: România se declară neutră în urma declanşării, la 1.IX.1939, a celei de-a doua conflagraţii mondiale şi-şi dă acordul de principiu pentru trecerea pe teritoriul său a materialului de război destinat ajutării Poloniei

-1940: Sub presiunea generalului Ion Antonescu, a Mişcării legionare, a Germaniei şi a conducătorilor PNŢ şi PNL, regele Carol al II-lea transmite prerogativele regale fiului său, Mihai; începe cea de-a doua domnie a lui Mihai I (1940-1947); fostul suveran omite deliberat termenul de abdicare, în speranţa unei reveniri la tron, dacă împrejurările o vor permite

-1940: S-a născut Vasile Craioveanu, pictor, iniţiatorul Saloanelor Internaţionale de Icoane ce au loc anual, cu ocazia Sărbătorilor de Paşte şi de Crăciun

- 1941: Naziştii le-au impus evreilor cu vârsta mai mare de 6 ani să poarte câte o insignă galbenă cu Steaua lui David

- 1943: S-a născut biologul britanic Richard J. Roberts; Premiul Nobel pentru Medicină pe 1993, împreună cu americanul Philip A. Sharp, pentru descoperirea „genelor cu structură discontinuă"

- 1944: Lansarea primelor rachete germane V-2. Racheta V-2 (în germană, Vergeltungswaffe 2 - armă de represalii, a 2- variantă) a fost prima rachetă balistică si primul obiect construit de om care a efectuat un zbor suborbital, strămosul tuturor rachetelor moderne inclusiv a rachetei lunare Saturn V.

- 1944: S-a născut Roger Waters, membru al grupului Pink Floyd. George Roger Waters (n. Great Bookham, Surrey) este un muzician rock englez. Este cel mai cunoscut ca fiind basistul dar şi unul dintre principalii compozitori ai trupei engleze Pink Floyd în perioada 1964 - 1985. După despărţirea de Pink Floyd din 1985, Waters a început o carieră solo de succes. 

- 1944: S-a născut Cornel Popescu, actor al Teatrului Naţional din Târgu-Mureş (m. 2011)

- 1945: Prima traversare a Canalului Mânecii cu elicopterul 

-1946: George Enescu şi soţia sa, Maria Cantacuzino, părăsesc definitiv România, fiind ajutaţi de Yehudi Menuhin

- 1950: Marea Adunare Naţională adoptă Legea noii împărţiri administrativ-economice a României în regiuni şi raioane, precum şi Legea privind înfiinţarea sfaturilor populare ca organe locale ale puterii de stat; Legile copiază modelul sovietic, având drept scop depersonalizarea vechilor centre vitale administrative din teritoriu 

- 1950: S-a născut Eugen Sârbu, violonist şi dirijor de origine română stabilit la Londra 

- 1956: A murit (la Tel Aviv) A L Zissu, prozator şi eseist; în timpul regimului legionar şi antonescian (1937-1944) este interzis ca publicist şi scriitor şi este închis, o vreme, la Târgu Jiu, de unde va fi eliberat în 1944; reînfiinţează Partidul Evreiesc, al cărui preşedinte de onoare fusese înainte de război; reactivează secţia din România a Congresului Mondial Evreiesc şi conduce Executiva Sionistă din ţară; în 1950, pentru activitatea sionistă, este condamnat la închisoare pe viaţă şi eliberat după şase ani, beneficiind de graţierile ce au avut loc după moartea lui Stalin; emigrează, în 1956, în Israel, unde va muri câteva luni mai târziu (n. 1888)

- 1957: S-a născut regizorul de teatru Victor Ioan Frunză; a montat şi spectacole de operă şi de televiziune, atât în ţară, cât şi în străinătate 

-1957: A murit medicul neurolog Ion T. Niculescu; cercetări în domeniul histologiei sistemului nervos; contribuţii la studiul substratului anatomic al bolii Parkinson; membru corespondent al Academiei Române din 1955 (n. 1895) 

- 1959: S-a născut actorul Marius Bodochi

-1962: A murit compozitorul german Hanns Eisler; muzică de avangardă, muzică de film; colaborator al scriitorului Bertolt Brecht (n. 1898) 

- 1966: S-a născut Emil Boc, om politic

- 1970: A murit Arthur William Sidney Herrington, inginer american, inventator de autovehicole militare. Cel mai cunoscut vehicol inventat de acesta este celebrul Jeep 

- 1984: A murit inginerul agronom Vasile Velican; intensă activitate didactică la Cluj; cercetarea ştiinţifică s-a îndreptat spre optimizarea metodelor de cultivare a unor plante şi de creare de noi soiuri (porumb, grâu şi orz de toamnă, cartofi); membru corespondent al Academiei Române (n. 1904)

- 1991: Uniunea Sovietică recunoaşte independenţa statelor baltice: Estonia, Letonia şi Lituania

- 1996: A murit Ion Dumitrescu, compozitor şi pedagog (n. 1913)

- 1996: A murit Gavril Scridon, critic şi istoric literar; autor al unei „Istorii a literaturii maghiare din România (1918-1989)"; profesor în învăţământul superior clujean (n. 1922) 

- 1997: Deschiderea şi sfinţirea „Memorialului Gherla", în penitenciarul cu acelaşi nume; închisoarea din acest oraş a fost una dintre cele mai dure din timpul regimului comunist 

- 1998: A murit Akira Kurosawa, regizor japonez. Akira Kurosawa (Kurosawa Akira) (n. 23 martie 1910) a fost un important regizor, producător şi scenarist japonez, considerat unul dintre cei mai de valoare artişti din ţara sa, şi printre numele mari ale cinematografiei universale.Primul său film, datând din 1943, este „Sugata Sanshiro" iar ultimul, din 1993, la distanţă de exact o jumătate de secol, este „Madadayo" (Încă nu!). După moartea lui, Takashi Koizumi a realizat filmul „Ame agaru" (După ploaie) în care scenariul şi dialogurile erau scrise de Kurosawa.Printre multele premii care i-au fost acordate se numără Leul de Aur (la Expoziţia Internaţională de Artă cinematografică de la Veneţia în 1951 pentru Rashômon), Legion d'Honneur şi un Oscar for Lifetime Achievement.

- 2006: A murit istoricul Paul Cernovodeanu; cercetări privind relaţiile Ţărilor Române cu Anglia şi SUA în secolele XVI-XIX; editor de izvoare externe (colecţia „Călători străini despre Ţările Române"); membru de onoare al Academiei Române din 1999 (n. 1927) 

- 2007: A murit Luciano Pavarotti, celebru tenor italian..Luciano Pavarotti (n. 12 octombrie 1935, Modena - d. Modena) a fost un celebru tenor al secolului XX. Legendă a muzicii de operă, Pavarotti a fost singurul cântareţ de operă care a vândut mai mult de 100 de milioane de înregistrări.S-a născut la Modena, în nordul Italiei, pe 12 octombrie 1935. A murit tot la Modena, în urma unui cancer la pancreas, pe 6 septembrie 2007. În copilarie a făcut mult sport, fiind şi la o vârstă înaintată pasionat de fotbal, tenis şi călărie.A debutat pe scena sălii de operă din Reggio Emilia, pe 29 aprilie 1961, cu aria lui Rodolfo din „La Boema” de Puccini. Pavarotti a avut patru fete, trei din prima căsătorie cu Adua şi o fată împreună cu a doua soţie, Nicoletta Mantovani.Pe 11 august 1999, Luciano Pavarotti a susţinut un concert extraordinar în aer liber, pe o scenă ridicată în Piaţa Constituţiei (Palatul Parlamentului) din Bucureşti, având în program canţonete şi arii din opere.

- 2010: A murit regizorul britanic Clive (Stanley) Donner (n. 1926) 

2011: A fost inaugurat cel mai mare şi mai modern stadion din ţară, Arena Naţională din Bucureşti, cu ocazia partidei dintre echipa naţională a României cu reprezentativa Franţei, din preliminariile Campionatului European de Fotbal 2012; este primul stadion de elită UEFA din România; aici s-a desfăşurat, în mai 2012, Finala UEFA Europa League, aceasta fiind prima finală europeană găzduită de România .Stadionul are o suprafaţă de 108.000 m² şi o înălţime de şase etaje. Construcţia include un garaj subteran cu 200 de locuri de parcare,40 de loje a câte 12 locuri, săli de conferinţe şi restaurante.Capacitatea este de 55.600 de spectatori, din care 20.000 la tribuna I şi 364 pentru presă, cu pupitre individuale.De asemenea stadionul are 94 de căi de acces, ceea ce permite ca evacuarea spectatorilor să se poată realiza în 20 de minute. Arena mai este dotată şi cu un cub video, situat deasup ra centrului terenului, echipat cu 4 ecrane de 30 m² fiecare.

&&&

 S-a întâmplat în 6 septembrie 2007...In memoriam...

Sublocotenentul (post-mortem) Aurel Marcu din Batalionul 33 Vânători de Munte „Posada” al Brigăzii 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa”, căzut la datorie la 6 septembrie 2007. 

Sublocotenentul (post-mortem) Aurel Marcu a căzut la datorie în teatrul de operaţii din Afganistan, pe când executa o misiune de patrulare, transportorul amfibiu blindat în care se afla trecând peste un dispozitiv explozibil improvizat. A fost decorat cu Ordinul Național „Steaua României" în grad de Cavaler pentru militari, cu însemn de război.

Odihneşte-te în pace, Aure le!

&&&

 *S-a întâmplat în 5 septembrie1946: S-a născut, în Zanzibar, cântăreţul Freddie Mercury, stabilit în Anglia, component al formaţiei „Queen". 

Freddie Mercury (născut Farrokh Bulsara, Gujarati, 5 septembrie 1946; d. 24 noiembrie 1991) a fost un muzician, compozitor şi textier britanic, cunoscut ca lider al formaţiei britanice de muzică rock Queen. Mercury a fost recunoscut pentru calităţile vocale remarcabile de tenor şi pentru prestaţiile live. În calitate de compozitor, a compus multe hituri internaţionale, printre care Killer Queen, Bohemian Rhapsody, Somebody to Love, We Are the Champions şi Little Thing Called Love. Mercury a murit în urma unor complicaţii ale sistemului imunitar cauzate de infectarea cu virusul care cauzează SIDA.

Deşi formaţia Queen nu a fost foarte apreciată de criticii de muzică rock, ca dovadă indirectă fiind nominalizarea sa foarte târzie în Rock and Roll Hall of Fame (doar în anul 2001), formaţia a fost şi continuă să fie extrem de iubită şi apreciată în întreaga lume. „Marca” Queen a reuşit să vândă până în prezent aproape o jumătate de miliard de albume. Formaţia a petrecut mai multe săptămâni în UK Album Chart decât oricine altcineva în istoria muzicii, mai mult decât chiar The Beatles. Două dintre cântecele lui Freddie — We Are the Champions şi Bohemian Rhapsody — au fost recunoscute drept cele mai bune cântece din toate timpurile de asociaţii importante precum Sony Ericsson şi Guinness World Records. În 2006, Time Asia l-a clasificat pe Mercury drept unul din cele mai importante personalităţi ale ultimilor 60 de ani.

După mai multe estimări, vânzările mondiale ale trupei sunt de aproximativ jumătate de miliard de copii. Două dintre melodiile lui Mercury, „We Are the Champions” și „Bohemian Rhapsody”, au fost votate ca fiind cele mai bune melodii din toate timpurile în diverse sondaje importante susținute de Sony Ericsson și Guinness World Records.Primul a fost pentru a determina melodia preferată la nivel mondial, iar al doilea sondaj pentru cea mai populară melodie în Regatul Unit. Cauza creșterii popularității formației Queen după moartea lui Mercury este necunoscută. În Statele Unite, unde popularitatea celor de la Queen scăzuse în anii 1980, din motive prezentate, vânzările albumelor au crescut fabulos în 1992, în următorul an de la moartea lui Mercury.În 1992, un critic a spus că faptul că formația Queen și-a pierdut un membru și astfel a devenit „fost star” a crescut popularitatea grupului în SUA. În aceeași perioadă, a fost lansat filmul Wayne's World, care includea melodia „Bohemian Rhapsody”, în timp ce toate albumele Queen erau refăcute pentru CD-uri în Statele Unite.

Moartea lui Freddie Mercury a reprezentat un moment important în istoria SIDA. În primăvara anului 1992, membrii rămași în viață din formația Queen au fondat The Mercury Phoenix Trust și au organizat Concertul tribut Freddie Mercury pentru prevenirea SIDA. Concertul, care a avut loc pe Wembley Stadium în fața a 72.000 de oameni, a inclus nume mari din lumea muzicii, precum: Robert Plant, Extreme, Elton John, Metallica, David Bowie, Annie Lennox, Tony Iommi, Guns N' Roses, Elizabeth Taylor, George Michael, Def Leppard și Liza Minnelli. Concertul a fost transmis în 76 de țări și a înregistrat o audiență de peste 1 miliard de telespectatori. *...

(de Nicolae Uszkai). LOVE! RESPECT! RIP! FR EDDY!!

&&&

 IN MEMORIAM!...

Giorgio Armani (91 ani)

(1934-2025)

Giorgio Armani (n. 11 iulie 1934, Piacenza, Emilia-Romagna) este un designer vestimentar italian. Compania lui s-a format în 1974, iar în 2001 a fost aclamat ca cel mai de succes designer italian.

Este medic, dar a făcut pasiune pentru arta fotografică, apoi a lucrat la departamentul de reviste „Le Rinascente”, la camera de rochii.

Din 1961 până în 1970, a fost designerul casei de modă Nino Cerruti devenind mâna dreaptă a casei de modă. În 1974, partenerul său Sergio Galiotti l-a îndrumat către o linie de modă pentru femei și bărbați.

În afară de modă, el mai are ca hobby sportul. Este președintele echipei de baschet Milan, este fan al echipei de fotbal Inter Milano și creează echipamente pentru echipa națională de fotbal a Angliei. Mai este responsabil și cu echipamentul echipei Chelsea FC august 2007, SSC Napoli noiembrie 2022.

Povestea din spatele designerului Giorgio Armani

La începutul anilor ’70, Giorgio Armani era un bărbat de vârstă mijlocie, un fost student la Medicină, care abandonase facultatea şi n-avea nicio carieră cu care să se mândrească. „Eram OK, vă spun că eram OK“, încearcă să ne convingă într-unul dintre rarele interviuri oferite presei. OK la 40 de ani şi fără niciun serviciu stabil, hm… Locuia în Milano şi de-abia se angajase ca decorator de vitrine la magazinul La Rinascente, un job potrivit unui tânăr la început de drum, nicidecum cuiva trecut deja de prima tinereţe. Dar nici că i-a păsat de aparenţe! Şi-a făcut treaba conştiincios, de fapt etalând chiar talent, care i-a şi facilitat promovarea. A început să facă achiziţii pentru colecţiile masculine ale buticului, după care a fost desemnat designerul casei Nino Cerruti. Dar primul pas în antreprenoriat l-a făcut abia în iulie 1975, când iubitul lui, Sergio Galeotti, a reuşit să-l convingă să-şi înfiinţeze propria companie. „Sergio a crezut în mine, el mi-a deschis ochii!“, a mărturisit designerul italian. Ca să-şi pună în practică planul de a deschide un atelier cu minimum doi angajaţi, a fost nevoit să-şi vândă maşina, un Volkswagen Beetle. Dar, chiar şi cu asemenea sacrificiu, n-ar fi reuşit să scoată pe piaţă colecţia visurilor lui dacă nu dădea dovadă de ingeniozitate. Constatând că nu-şi permite un material cu imprimeu, Giorgio s-a apucat, plin de resurse şi entuziasm, să deseneze el bulinele de pe primele lui creaţii. Astfel, a reuşit să-şi lanseze, în 1975, prima colecţie masculină şi, un an mai târziu, o linie vestimentară feminină, care-au fost catalogate revoluţionare pentru acea perioadă. „Viziunea mea a fost să elimin elementele artificiale şi să optez pentru culori neutre“, a dezvăluit designerul. Geniul creativ al noului brand - secondat de Galeotti, care preluase contabilitatea şi restul aspectelor financiare ale business-ului -, Armani a devenit un nume cunoscut în Europa înainte de-a lua cu asalt America.

Giorgio şi-a promovat brandul cum nu se putea mai eficient, îmbrăcându-l, din cap până-n picioare pe idolul femeilor de-atunci, Richard Gere, în filmul American Gigolo (1980). De asemenea, a asigurat cea mai mare parte a costumelor pentru serialul Miami Vice (1984-1989), Don Johnson (foto jos) - actorul principal al producţiei TV de succes şi un alt sex simbol al vremii - devenind astfel ambasadorul lui Armani. După asemenea expunere, brandul italian şi-a făcut, pe nesimţite, debutul pe covorul roşu de la Hollywood, dar şi în garderoba celor mai mari staruri din lume. În anii ’80, Giorgio şi Sergio păreau de neoprit! Cei doi parteneri de afaceri şi de viaţă şi-au extins afacerea nesperat de repede, Armani devenind sinonimul excelenţei în rândul oamenilor de afaceri, care apreciau tot mai mult calitatea costumelor italieneşti. 

Succesul, încasările, promovarea, totul era la superlativ în momentul în care designerul a primit lovitura vieţii lui. Galeotti s-a stins din viaţă după o luptă nemiloasă cu SIDA, iar pierderea celui mai bun prieten şi-a pus amprenta pe Armani pentru totdeauna: „Cel mai mare eşec din cariera mea a fost incapacitatea mea de a-l ţine în viaţă pe partenerul meu.“ Nu puţini au fost cei care au pus la îndoială viitorul brandului italian după dispariţia directorului său financiar, însă Giorgio a reuşit să-şi dovedească atât talentul artistic, cât şi calităţile de manager. Spre surprinderea unora, n-a tras obloanele magazinelor, ci şi-a extins şi mai mult afacerea. În 1989, şi-a deschis primul restaurant, după care a investit în domenii aparent aleatorii, precum editarea de cărţi şi piaţa de bunuri casnice. Până în 1990, s-au înregistrat nu mai puţin de 200 de shop-uri Armani, cu vânzări anuale de vreo 2 miliarde de dolari, iar, în 2005, designerul a semnat prima sa colecţie haute couture: „E atât de satisfăcător să creez o singură rochie pentru un singur client!“. În 2010, şi-a inaugurat primul hotel în Dubai, apoi altele în Milano şi restul metropolelor lumii. „Îmi place că am construit un imperiu, dar eu tot ca pe un băiat din grajd mă percep“, a mărturisit primul designer care a interzis modelele de măsură 0 în prezentările lui. 

Modestia care-l caracterizează şi-n ziua de azi provine, cel mai probabil, din dificultăţile întâmpinate în primii lui ani de viaţă. Fiul unui simplu lucrător în port, Giorgio s-a născut într-un orăşel de pe lângă Milano, Piacenza, unde s-au simţit din plin urmele celui de-al Doilea Război Mondial. „Eram săraci şi viaţa era cruntă!“, recunoaşte acesta. Bombardamentele îi uciseseră mai mulţi prieteni şi-i distruseseră aproape complet casa când, într-o zi, el şi câţiva vecini au găsit o geantă plină cu praf de puşcă, pe care n-au rezistat să n-o deschidă. Armani n-avea mai mult de 9 ani când a fost grav rănit de explozia iscată. Băiatul a petrecut şase săptămâni în spital, timp în care era cât pe ce să-şi piardă complet vederea. A scăpat ca printr-o minune şi s-a refugiat, în anii care-au urmat, în jocul cu păpuşile – pe care le îmbrăca cu haine făcute chiar de el din zdrenţe – şi în filme: „Cinematograful din Milano era ca un palat al viselor! M-am îndrăgostit pe loc de frumuseţea vedetelor de la Hollywood!“. Din joaca cu păpuşile s-a născut interesul lui pentru anatomie, care l-a determinat ulterior să dea la Medicină. Iar, după doi ani de facultate, s-a înrolat în armată pentru a-şi face stagiul militar. „Primisem o permisie de 20 de zile, în Milano“, povesteşte cel care a profitat de zilele libere pentru a se angaja la buticul vestimentar unde şi-a petrecut 7 ani şi a învăţat tot ce se putea despre fashion. Iar restul e istorie!

Cu peste cinci decenii de carieră la activ, Armani a fost desemnat Cel mai bun designer italian şi este adesea comparat cu revoluţionarii Coco Chanel şi Yves Saint-Laurent: „Are un aer prezidenţial – înţelept, senin şi atât de confortabil în rolul lui de lider al modei din Milano“, scria The New York Times despre el. Şi, dacă totul i-a fost posibil pe plan profesional, deţinătorul unei averi de peste 9 miliarde de dolari iese pe minus în viaţa sa privată. „Sunt dezamăgit că am fost nevoit, de multe ori, să renunţ la idilele mele în favoarea profesiei“, spune cel care mai are un regret major – că n-a devenit niciodată tată. „În copilărie, mama nu mă îmbrăţişa aproape deloc, iar eu nu pot trăi fără iubire. Am nevoie să depind de cineva. Nu în pat. Un companion. Cu toţii avem nevoie de contact fizic, mai ales de îmbrăţişări…“, dezvăluie designerul care nu şi-a mai găsit niciodată jumătatea după pierderea mult iubitului Galeotti. A fost adesea văzut în compania unor tineri arătoşi, dar cu siguranţă că n-au însemnat nimic mai mult decât o aventură binevenită pe moment. Şi-atât.*...

https://okmagazine.ro/amp/vedete/news/povestea-lui-giorgio-armani-cel-m ai-de-succes-526348.html

&&&

 Povestea Zilei - Mari Romani: GRIGORE ANTIPA

"ALINA,  LA MOARTEA LUI, EA A DECIS SĂ NU-I SUPRAVIEȚUIASCĂ."...

Fiu al avocatului VASILE ANTIPA şi al ZOIŢEI NICOLAU, GRIGORE ANTIPA (1867-1944) s-a născut într-o mahala cosmopolită din BOTOŞANI. La numai 7 ani, rămâne orfan de ambii părinţi, fiind crescut şi educat în continuare, împreună cu fratele său NICOLAE, de un unchi din partea mamei.

A urmat învăţământul primar în oraşul natal, iar între anii 1878-1885 a studiat la Institutul Academic (Institutele Unite) din IAŞI, unde a fost coleg cu EMIL RACOVIȚĂ, apoi s-a înscris la secţia de Ştiinţe Naturale a Facultăţii de Ştiinţe şi Medicină a Universităţii din IAŞI. A obținut o bursă regală şi a plecat să studieze în GERMANIA. Acolo l-a întâlnit pe principele ALBERT I de MONACO supranumit „principele savant” sau „principele navigator”, fondator al unor institute de cercetări și muzee oceanografice în FRANȚA și MONACO, care l-a îndemnat să se dedice studiului faunei și ihtiologiei MĂRII NEGRE. Finalul anilor ’80 este perioada vieţii în care „micuţul şi îndesatul ANTIPA, un băiat extrem de înzestrat şi de drăguţ” – după cum îl descria renumitul profesor german ERNST HAECKEL – îşi găseşte cu adevărat calea în lumea ştiinţelor naturale.

Astfel, copilul vitregit de soartă din mahalaua armenilor, evreilor şi românilor de la BOTOŞANI, ajunge un adevărat pionier pentru ştiinţa românească. Naturalist, biolog, zoolog, ihtiolog, ecolog, oceanolog, bioeconomist, profesor universitar de talie mondială, GRIGORE ANTIPA este considerat unul dintre fondatorii a diferite ramuri ştiinţifice în ROMÂNIA.

Ceea ce nu prea cunoaște marele public este povestea neobișnuită de viață a lui ANTIPA, aflat într-o legătură atât de puternică cu soția sa, ALINA, încât la moartea lui, ea a decis să nu-i supravieţuiască.

ALINA şi GRIGORE formau o pereche pe care toată lumea o privea curios, dar admirativ, DATORITĂ relației lor, descrisă de ZOE Cămărășescu.

”A trecut Antipchen prin toate domniile, acelaşi om drăguţ, simplu, foarte preţuit în ţară ca şi în străinătate, pentru ştiinţa lui. Toată lumea îl iubea şi o iubea şi pe soţia sa, o femeie frumoasă, elegantă, mult mai înaltă ca el, care se lăsa răsfăţată de GRIGORE ca un copil. 

Primitori, veseli mergeau peste tot împreună. Ea, cochetă, se ocupa mult de toalete, întârzia în faţa oglinzii şi prin prăvălii. Îl întâlneai pe Antipchen, aşteptând în capul scării sau în faţa unui magazin. «Ce faci, domnule ANTIPA?» – «O aştept pe ALINA ». 

ALINA ANTIPA a fost consilierul principal al soţului ei în aranjarea vitrinelor, mai ales în ceea ce priveşte aspectul estetic al acestora. Împreună, ei au clădit de-a lungul anilor „un Muzeu de Istorie Naturală demn de capitala țării”, aşa cum şi-a dorit GRIGORE ANTIPA. Ca semn de recunoştinţă pentru activitatea sa, începând cu anul 1933, Muzeul de Istorie Naturală îi poartă numele.

GRIGORE ANTIPA a murit pe 9 martie 1944, la vârsta de 77 de ani, în urma unui atac de cord. Deşi pe urne au acelaşi an de deces, cei doi soţi nu au murit împreună. ALINA ANTIPA s-a sinucis la o zi după ce a aflat vestea morţii soţului ei, de care o lega o prietenie şi o căsnicie de peste 44 de ani.*...  Ma inclin!

&&&

 Pe 5 septembrie 1946, se năştea o legendă ce avea să schimbe pentru totdeauna destinul muzicii pământene: Freddie Mercury!

Numele său la naştere a fost Farrokh Bulsara şi a văzut lumina zilei  pe insula africană Zanzibar, la acea vreme colonie britanică, acum parte a Tanzaniei. Părinții săi, Bomi Bulsara și Jer Bulsara erau perși din India care practicau religia antică zoroastriana.

Mercury avea o soră mai mică, pe nume Kashmira.

De la vârsta de 7 ani   merge la Boys School Școala de băieți Saint Peter, din Panchgani lângă Bombay, India, unde se dovedeşte a fi un elev strălucit care a excelat la sport și a învățat să cânte la pian. La școală a format o formație, denumită The Hectics, unde el cânta la pian. Tot la St. Peter’s a început să-și spună „Freddie”. Mercury a rămas în India în copilărie, locuind cu bunica și mătușa lui. Și-a completat educația în India la St. Mary’s (ISC) High School în Mazagon.

La vârsta de 17 ani, Mercury și familia sa au fost forțați să plece  în Anglia ca rezultat a Revoluției din Zanzibar. Familia s-a mutat într-o casă mică la periferia orașului Feltham în afara Londrei. Mercury s-a înscris la Isleworth Polytechnic în Vestul Londrei unde a studiat arta. În cele din urmă, a obținut o diplomă în artă și design grafic la Ealing Art College, folosind ulterior aceste abilități pentru a construi emblema trupei Queen. Mercury a rămas cetățean britanic până la sfârșitul vieții.

Pe vremea când era copil, Mercury asculta multă muzică indiană, și una din primele lui influențe a fost Lata Mangeshkar, pe care a avut oportunitatea de a o vedea live în India.Conform revistei Record Collector, după mutarea în Anglia, Mercury a devenit fan al lui Jimi Hendrix, John Lennon și The Beatles.

În luna aprilie 1970, Mercury s-a alăturat chitaristului Brian May și bateristului Roger Taylor, care fuseseră în formația Smile. În ciuda protestelor colegilor săi, Mercury a ales numele „Queen” pentru noua formație.

Tot în această vreme și-a schimbat și numele de familie din Bulsara în Mercury. Este considerat ca fiind unul din cei mai buni căntăreți din toate timpurile.Freddie Mercury avea o voce deosebită și distinctivă, incluzând un ambitus de 4 octave.Deși vorbea pe tonalități de bariton, el cânta majoritatea melodiilor ca tenor.

Chiar dacă formația Queen nu a fost foarte apreciată de criticii de muzică rock, ca dovadă clară, deși indirectă, fiind nominalizarea sa foarte târzie în Rock and Roll Hall of Fame ,abia în anul 2001, aceasta a fost și continuă să fie extrem de iubită și apreciată în întreaga lume. „Marca” Queen a reușit să vândă până în prezent aproape o jumătate de miliard de albume.

Deși și-a cultivat o personalitate de scenă extravagantă, Mercury era timid și retras, mai ales în preajma persoanelor pe care nu le cunoştea bine.El a dat foarte puţine interviuri. Afirma despre el însuși: „când cânt, sunt extrovertit, dar pe dinăuntru sunt cu totul alt om.Cred că melodiile mele sunt superioare versurilor mele”.

Singura sa prietenă adevărată şi cea pe care a considerat-o întreaga sa viaţă “soţia legitimă” a fost  Mary Austin.

Ei i-a dedicat cântecul “Love of My Life” şi  i-a lăsat moştenire casa sa din Anglia, după moarte. Despre ea, Mercury spunea într-un interviu din anul 1985: “Toţi iubiţii mei m-au întrebat de ce Mary este imposibil de înlocuit. Singurul prieten pe care îl am este Mary şi nu am nevoie de altcineva. Pentru mine, ea era soţia mea în sensul acceptat de societate. Pentru mine, era o căsnicie. Credeam unul în celălalt şi asta era suficient”. Mercury îşi iubea la nebunie pisicile, atât de mult încât atunci când era în turnee le suna acasă ca să vorbească cu ele. Mary Austin era cea care le ridica la receptor ca să îl audă pe cântăreţ vorbind.

Final de poveste

„Întotdeauna am ştiut că sunt un star şi acum restul lumii pare să fie de acord cu mine”

Cu câteva zile înainte de a muri, 24 noiembrie 1991,Freddie a emis un comunicat în care admitea că are SIDA.

„În urma relatărilor din presă din ultimele două săptămâni, doresc să confirm că am fost testat seropozitiv și că am SIDA. Am simțit că este corect să țin această informație doar pentru mine până acum pentru a proteja intimitatea celor din jurul meu. Acum a venit timpul pentru ca prietenii și fanii mei din toată lumea să afle adevărul și sper că toată lumea se va alătura doctorilor mei în lupta acestei boli teribile. Intimitatea a fost mereu specială pentru mine și sunt cunoscut pentru lipsa de interviuri. Vă rog să înțelegeți că această politică va continua.”

Ultimele zile şi le-a petrecut împreună cu  Jim Hutton, în casa sa de la Kensington. A murit a doua zi, 1991, la numai 45 de ani, din cauza sindromului de imuno-deficiență. În momentul în care boala se agravase, încă nu se descoperise tratamentul care le permite pacienților să le fie prelungită viața. A apărut la câteva luni după moartea cântărețului. Brian May regretă enorm această neșansă a prietenului său pentru că dacă ar fi urmat acel tratament, „el ar mai fi fost și azi printre noi, sunt sigur”. Corpul artistului a fost incinerat, iar dorința lui a fost ca numai Mary Austin să știe locul unde va fi depusă cenușa. Mercury și-a împărțit averea între familia sa și Mary Austin.

În primăvara anului 1992, membrii  formației  Queen au fondat The Mercury Phoenix Trust și au organizat Concertul tribut Freddie Mercury pentru prevenirea SIDA. Concertul a avut loc pe Wembley Stadium în fața a 72.000 de oameni și a fost susținut de nume mari din lumea muzicii, precum: Robert Plant, Extreme, Elton John, Metallica, David Bowie, Annie Lennox, Tony Iommi, Guns N’ Roses, Elizabeth Taylor, George Michael, Def Leppard și Liza Minnelli.

Concertul a fost transmis în 76 de țări și a înregistrat o audiență de peste 1 miliard de telespectatori.

În anul 1999 pe timbrele regale ale Regatului Unit a apărut în onoarea lui Mercury timbrul Millennium Stamp, timbru pe care apărea Mercury. La acea vreme, membrii familiei regale erau singurele persoane care apăreau pe timbrele din Regatul Unit, deși acest lucru s-a schimbat de atunci.

Are o statuie de 3 metri in Montreaux, Canada, unde se strang anul fani pentru a-l omagia pe artist.

Viața lui Freddie Mercury se îmbină cu destinul trupei Queen, alături de care a petrecut cele mai frumoase momente din viața sa.

Un destin într–un film

În anul 2018, memoriei regretatului artist i s–a dedicat filmul Bohemian Rhapsody ce este o celebrare a legendarei trupe Queen, a muzicii lor, dar și a liderului extraordinar al formației, Freddie Mercury, care a sfidat stereotipurile și a distrus convențiile, devenind unul dintre cei mai iubiți artiști de pe planetă. Filmul urmărește ascensiunea meteorică a trupei prin melodiile lor iconice și sunetul revoluționar, apropierea de colaps a formației pe măsură ce stilul de viață al lui Mercury scapă de sub control, dar și reuniunea lor triumfătoare în ajunul concertului „Live Aid”, unde Mercury, care se confruntă cu o boală amenințătoare, conduce trupa într-una dintre cele mai puternice performanțe din istoria muzicii rock. Rolurile principale sunt interpretate de actorul american Rami Malek, ca Freddie Mercury, cu suportul unei distribuții mixte de actori britanici și americani. Bohemian Rhapsody a primit numeroase cuvinte de laudă și premii, incluzând patru premii la Gala premiilor Oscar din 2019, premiul pentru Cel mai bun actor (Rami Malek), Cel mai bun montaj vizual, Cel mai bun montaj sonor și Cel mai bun mixaj sonor, fiind de asemenea nominalizat pentru Cel mai bun film.

Filmul a cucerit și alte premii, așa cum sunt premiul pentru Cel mai bun film dramatic la ediția a a 76-a a Premiilor Golden Globe, fiind nominalizat și ca Cel mai bun film al Producers Guild of America și Premiul BAFTA pentru cel mai bun film britanic, în timp ce Malek a câștigat premiul pentru Cel mai bun actor al premiilor Golden Globe, Screen Actors Guild și premiul BAFTA pentru cel mai bun actor. Bohemian Rhapsody a devenit foarte repede un film de mare succes comercial, încasând peste 905 de milioane de dolari americani, comparativ cu un buget de circa 52 de milioane, devenind astfel cel de-al șaselea cel mai de succes film al anului 2018, în termen de încasări. În același timp, realizarea britanico-americană a bătut toate recordurile filmelor biografice, devenind și cel mai vizionat film din genul dramatic din televiziune și cinema.

„Când cânt, sunt extrovertit, dar pe dinăuntru sunt cu totul alt om”

Artistul care a lăsat moștenire hituri precum “We Are the Champions”, “Don’t Stop Me Now” sau “I Want To Break Free” este considerat unul dintre cei mai buni vocaliști din toate timpurile, dar și un entertainer înnăscut.