$$$

 S-a întâmplat în 17 martie 1976: În această zi, a murit regizorul Luchino Visconti. Luchino Visconti di Modrone, Conte de Lonate Pozzolo (n. 2 noiembrie 1906), a fost un regizor de film, operă și teatru și scenarist italian, cunoscut în întreaga lume datorită filmelor Ghepardul (1963) și Moarte la Veneția (1971). 

Provenit dintr-o familie de clasă superioară, Luchino Visconti a fost un simpatizant al comunismului, dar care a păstrat un stil de viață generos. Familia sa a fost martoră la dispariția de pe scena istoriei a unor mari epoci: feudalitatea, renașterea, bughezia, momente pe care regizorul le-a reflectat în filmele „Ghepardul", „Amurgul zeilor", „Inocentul" - care surprind moartea perioadei numită „la belle epoque". Una dintre producţiile sale orientate spre aristocrație, „Ghepardul” (1963), cu Burt Lancaster în rolul principal, a fost considerat de mulți ca fiind o capodoperă. Printre colaboratorii favoriţi ai cineastului s-au numărat nume mari ale cinematografiei: Anna Magnani, Silvana Mangano, Claudia Cardinale, Marcello Mastroianni, Alain Delon, Dirk Bogarde și Helmut Berger.

A moștenit din familie pasiunea pentru muzică, teatru și literatură, frecventând de copil Teatrul Scala.În copilărie, a studiat violoncelul cu muzicianul Lorenzo de Paolis și a avut ocazia să îi întâlnească pe compozitorul Giacomo Puccini, dirijorul Arturo Toscanini și scriitorul Gabriele D'Annunzio. Înrolat în armată în 1926, ajunge să călătorească des, iar la Paris îi cunoaște pe Kurt Weill, Jean Cocteau și Coco Chanel. Lucrează ca asistent de costume la producția filmului scurt regizat de Jean Renoir, „Partie de campagne'' (1936).

După moartea mamei sale, în 1939, părăsește Milano și pleacă la Roma, unde începe să frecventeze cercurile tinerilor artiști din capitală. În 1941, publică în revista „Cinema'' primul său articol celebru — „Cadaveri'' (Cadavre). Participă la mai multe producții cinematografice, iar între 1941-1942 lucrează la primul său film, „Ossessione'' (Obsesie, 1943), un exemplu de neorealism incipient, cu o poveste ce pleacă de la romanul lui James Mallahan Cain „Poștașul sună întotdeauna de două ori'' (1934).Implicat activ în grupurile de rezistență comuniste, a fost arestat și torturat. După eliberare, alege să se dedice regiei de teatru. În 1947, pleacă în Sicilia pentru realizarea unui documentar despre pescarii din Aci Trezza — „La Terra Trema'' (Pământul se cutremură, 1948), inspirat de lucrarea „'I Malavoglia'', scrisă de Giovanni Verga. În 1948, filmul a fost proiectat fără succes la Veneţia, primind recenzii contradictorii.

Între 1948 și 1951, revine la teatru, dedicându-se unor capodopere precum „Un tramvai numit dorință'', „Oreste'', „Moartea unui comis voiajor'', „Seducătorul'' și începe să lucreze la filmul „Bellissima'' (1952), cu Anna Magnani. În 1954, a fost lansat în cinematografe „Senso'', o capodoperă descrisă drept un tribut adus lui Verdi și o analiză critică a perioadei Risorgimento - „Renașterea'' anilor 1815-1860. Filmul a stârnit numeroase critici, urmate de polemici declanșate în urma ratării marelui premiu Leul de Aur la Festivalul de Film de la Veneția, mai notează sursa citată. În 1954, are loc premiera operei „La Vestale'', în interpretarea Mariei Callas, care a fost urmată de „La Sonnambula'', „La Traviata'', „Anna Bolena'' și „Ifigenia in Tauride'', toate în regia lui Visconti. Colaborarea cu Maria Callas se încadrează între momentele cele mai memorabile și mai geniale pe care regizorul le-a dăruit teatrului liric, evidențiază publicațiile de specialitate.

În cinematografie, Luchino Visconti a continuat cu „Le Notti Bianche'' (Nopți albe, 1957), recompensat cu Leul de Argint, și „Rocco e i suoi fratelli'' (Roco și frații săi, 1960), cu Alain Delon, nominalizat la două categorii ale premiilor BAFTA: cel mai bun film într-o limbă străină și cea mai bună actriță străină — 'Annie Girardot. În 1962, a avut loc premiera filmului „Boccaccio '70'', o colecție de povești la care Visconti a participat cu regia segmentului „Il lavoro''.În 1963, a fost lansat „Il gattopardo'' (Ghepardul), inspirat după romanul cu același nume al lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa (1958). Filmul a fost recompensat cu distincția Palme d'or la Festivalul de Film de la Cannes și nominalizat la premiile Academiei Americane de Film pentru designul costumelor.În 1967, a avut loc premiera filmului „Lo Straniero'' (Străinul), nominalizat la Globurile de Aur la categoria film străin și la Festivalul de Film de la Veneția pentru cea mai importantă distincție — Leul de Aur.

Între 1969 și 1973, a lucrat la proiectul unei trilogii germane, considerată, odată cu trecerea timpului, un testament spiritual al regizorului: „La caduta degli dei'' (Căderea zeilor, 1969), „Morte a Venezia'' (Moarte la Veneţia, 1971) și „Ludwig'' (1972). În perioada realizării filmului „Ludwig'', regizorul a suferit un accident cerebral și a rămas cu un picior și un braț paralizate.A mai realizat „Gruppo di famiglia in un interno'' (Violență și pasiune, 1974) și„ L'innocente'' (Inocentul, 1976), ultimul său film, încadrat în șirul capodoperelor cineastului. A murit la vârsta de 69 de ani, la Roma, la 17 martie 1976. Prin longevitate, prin rafinament şi prin rigoarea cu care a pus în pagină propriile sale obsesii creatoare, Luchino Visconti este una dintre efigiile care ilustrează emanciparea vizionară a cinematografului din secolul trecut.

Surse:

https://biografieonline.it/biografia-luchino-visconti

https://www.cinemagia.ro/actori/luchino-visconti-2301/

https://www.britannica.com/biography/Luchino-Visconti-Italian-director

http://www.luchinovisconti.net/visconti_pg/biography.htm

$$$

 S-a întâmplat în 17 martie 2005: În această zi, a murit Adrian Marino, critic, istoric şi teoretician literar; s-a consacrat hermeneuticii ideilor literare, domeniu în care poate fi socotit un fondator nu numai pe plan naţional; deţinut politic în perioada 1949-1963 (n. 5 septembrie 1921, Iași - d. Cluj-Napoca). După ce a urmat Liceul Militar și apoi Liceul Internat din Iași, a devenit licențiat în 1944 al Facultății de Litere la Iași și București. Între 1944 și 1947 este asistent suplinitor la catedra de Istorie a Literaturii Române, condusă de George Călinescu, cu care nu s-a „împăcat”.

Din aceasta perioadă datează redactarea celor doua volume despre Alexandru Macedonski, Viața lui Alexandru Macedonski și Opera lui Alexandru Macedonski, pe care le va publica abia în 1965. Sunt titluri similare cu volumele lui George Călinescu, Viața lui Mihai Eminescu și Opera lui Mihai Eminescu.A debutat în 1939 la Revista „Jurnalul Literar”, avându-l ca director pe George Călinescu. A obținut titlul de doctor în 1946 cu teza Viața lui Alexandru Macedonski. A fost arestat în 1949 pentru multiplicare și difuzare de texte ale „Școlii de cadre”, din cadrul Tineretului Universitar Național-Țăranist, activități considerate ilegale de guvernul de atunci.

A fost închis până în anul 1957, după care a fost deportat în Bărăgan, în satul Lătești (azi parte a comunei Borduşani, Ialomiţa), alți șase ani (1957 – 1963). Nu va avea drept de semnătură până în 1965, când debutează la 44 de ani cu „Viața lui Alexandru Macedonski”. După alți patru ani, în 1969, a fost reabilitat politic complet și repus în toate drepturile. A fost reabilitat juridic în 1969.A fost premiat de Academia Română și de Uniunea Scriitorilor. Între 1971 și 1972 face o specializare în Elveţia, supervizat de profesorul René Étiemble. A avut , de asemenea, burse în Franța și Germania Federală.

Între 1973 și 1980 întemeiază, redactează și conduce prima revistă de studii literare în limbi străine de largă circulație, Cahiers roumains d’etudes literaires. În 1985 obține Premiul Herder. Publică în țară și străinătate volume de teorie literară și comparatistică. Este primul autor al unei cărți românești și franceze despre Mircea Eliade, Hermeneutica lui Mircea Eliade (1980), versiunea în limba franceză apărând în 1981. Cele șapte volume „Biografia ideii de literatură (1987-2003)” reprezintă prima enciclopedie românească literară completă. Este cel mai tradus critic literar român. Este autorul unui Dicționar de idei literare, rămas neterminat. A fost membru al Senatului Alianţei Civice și al Senatului ASPRO.

În anul 2010, în urma apariției volumului său biografic Viața unui om singur, critic la adresa unor intelectuali activi în viața publică, lui Adrian Marino i s-a înscenat o acuzație de colaborare cu Securitatea. Defăimarea cărturarului a determinat semnarea unui protest colectiv care califica „transformarea acestui demn om de cultură, liberal și anticomunist într-un slujitor al regimului” drept „un act monstruos și inacceptabil”.

Surse: 

https://mnlr.ro/adrian-marino/

https://www.bcucluj.ro/sites/default/files/public/images/doc/biobibliografia-marino.pdf

https://serialreaders.com/3938-biografie-adrian-marino.html

http://suplimentuldecultura.ro/2641/adrian-marino-si-securitatea-trei-documente-noi/

http://www.revistamemoria.ro/adrian-marino/

https://altmarius.ning.com/profiles/blogs/biografia-zilei-adrian-marino-2

$$_

 S-a întâmplat în 17 martie…

- 37: A murit Tiberiu (Tiberius Claudius Nero), împărat roman (14-37); fiu adoptiv şi succesor al lui Augustus; a consolidat administraţia Imperiului Roman; a reprimat cu severitate opoziţia senatorilor (n. 46 î. Hr.) 

– 180: A murit Marcus Aurelius Antoninus Augustus, împărat roman din dinastia Antoninilor, între anii 161 și 180; supranumit „Înţeleptul”, este considerat ca fiind unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai filosofiei stoice (n. 121)

- 1819: S-a născut Alecu Russo, poet, prozator, eseist, memorialist şi critic literar, ideolog al generaţiei de la 1848. Este autorul volumului „Cântarea României”, tipărit anonim; fără a revendica vreodată explicit această operă, a furnizat unul dintre cele mai cunoscute litigii de paternitate literară din istoria literaturii române (m. 1859)

- 1834: S-a născut Gottlieb Daimler, inginer si inventator german. A construit prima motocicletă şi a îmbunătăţit numeroase motoare (d. 06.03.1900)

– 1853: A murit Christian Doppler, fizician şi matematician austriac; în 1842 a descoperit efectul care-i poartă numele şi care se referă la modificarea frecvenţei undelor sonore când sursa se deplasează faţă de observator; a prevăzut că un efect similar are loc şi în cazul luminii („efectul Doppler-Fizeau”) (n. 1803)

- 1856: S-a născut pictorul rus Mihail Vrubel (m. 1910)

- 1862: A murit Jacques Fromental Halevy, compozitor şi pedagog francez (n. 1799) 

- 1877: S-a născut inginerul Dionisie Germani (Ghermani); contribuţii în hidraulică şi mecanica fluidelor, în special în domeniul legilor de similitudine; membru de onoare al Academiei Române din 1945 (m. 1948) 

- 1883: S-a născut Urmuz (Demetru Dem. Demetrescu-Buzău), scriitor avangardist din perioada interbelică (m. 1923)

– 1893: A murit Jules Ferry, jurist şi om politic republican francez; prim-ministru (1880-1881 şi 1883-1885); rol important în expansiunea colonială franceză în Africa şi Indochina (n. 1832)

- 1916: S-a născut compozitoarea Hilda Jerea (m. 1980)

–1917: A murit, la Zürich, filosoful german Franz Brentano; considerat a fi precursorul psihologiei moderne precum şi al fenomenologiei (n. 1838)

- 1919: S-a născut cântăreţul american Nat King Cole (m. 1965)

- 1921: A murit Nikolai Jukovski, specialist rus în aerodinamică şi hidrodinamică; unul dintre fondatorii hidro şi aerodinamicii moderne; considerat „părintele" aviaţiei ruse (n. 1847)

- 1927: S-a născut scriitorul Alecu Popovici, ziarist şi profesor; autor a numeroase piese de teatru pentru copii (m. 1997)

- 1929: S-a născut traducătoarea Micaela Slăvescu; autoare a numeroase traduceri din literatura franceză, a realizat, totodată, versiuni în limba franceză ale unor opere de Lucian Blaga, Marin Preda şi Geo Dumitrescu, precum şi ale unor lucrări cu profil istoric sau de istoria artei şi a civilizaţiei (m. 2009)

- 1932: Premiera tabloului coregrafic într-un act „La piaţă" de Mihail Jora, pe scena Operei Române din Bucureşti 

- 1936: S-a născut graficianul Ion Panaitescu

-1938:S-a născut Rudolf Nureev, balerin si coregraf rus. Din 1961, s-a autoexilat în Franţa. A fost directorul Operei din Paris între anii 1983-1989 (d.06.01.1993)

- 1940: A murit actorul Ion (Iancu) Brezeanu (n. 1868)

- 1947: S-a născut violonistul Andrei Agoston 

- 1948: A fost semnat Tratatul de la Bruxelles, actul de naştere al UEO - Uniunea Europei Occidentale - de către Belgia, Franţa, Luxemburg, Olanda şi Marea Britanie. UEO, singura organizaţie europeană cu componenţa de apărare înfiinţată în perioada războiului rece, a început să funcţioneze din 5 mai 1955

- 1949: S-a născut actorul american de film Patrick Duffy, protagonist al serialului de televiziune „Dallas”

- 1951: S-a născut actorul american de film Kurt Russell

-1954: S-a născut actriţa britanică de film Lesley-Anne Down („Strada Hanovra”).

- 1956: A murit fiziciana şi chimista franceză Irène Joliot-Curie; studii şi cercetări în domeniul fizicii nucleare şi radiochimiei; Premiul Nobel pentru chimie pe 1935 (împreună cu soţul său, fizicianul Frédéric Joliot-Curie); membru de onoare străin al Academiei Române (1948) (n. 1897)

-1959: Dalai Lama, liderul spiritual al tibetanilor, s-a autoexilat în nordul Indiei, ca urmare a revoltei din Tibet pe care a condus-o (revoltă desfăşurată cu câteva zile mai devreme, la 10 martie). „Dalai Lama” este titlul conferit conducătorului spiritual al ordinului monahal budist tibetan Gelugpa. Actualul Dalai Lama, al 14-lea, a fost instalat, la Lhasa, în 1940. Pe numele său adevărat, Tenzin Gyatso (n. 1935), a fost laureat al Premiului Nobel pentru Pace în anul 1989

- 1960: A murit Hans Mattis-Teutsch, pictor şi sculptor român de naţionalitate germană (n. 1884)

- 1970: A murit istoricul francez Jérôme Carcopino, un fervent susţinător al apropierii dintre Franţa şi România; membru de onoare străin al Academiei Române din 1926 (n. 1881)

- 1971: A murit dirijorul italian Piero Coppola (n. 1888)

- 1973: A murit Demostene Botez, scriitor, publicist şi traducător; membru corespondent al Academiei Române din 1963 (n. 1893)

- 1976: A murit regizorul italian de film Luchino Visconti (n. 1906)

- 1983: A murit Haldan Keffer Hartline, medic, fiziolog şi biochimist american; Premiul Nobel pentru medicină pe 1967, împreună cu suedezul Ragnar Granit şi americanul George Wald (pentru descoperirea mecanismului vederii) (n.1903)

- 1994: A murit Liviu Călin, poet, critic şi istoric literar (n. 1930)

- 1996: A murit René Clément, regizor francez de film, scenarist şi actor (n. 1913)

- 2005: A murit Adrian Marino, critic, istoric şi teoretician literar; s-a consacrat hermeneuticii ideilor literare, domeniu în care poate fi socotit un fondator nu numai pe plan naţional; deţinut politic în perioada 1949-1963 (n. 1921)

- 2010: A murit Ştefan Gheorghiu, violonist şi pedagog (n. 1926)

- 2011: A murit Romul Munteanu, critic şi istoric literar, comparatist (n. 1926) 

- 2011: A murit actorul de film britanic Michael Gough (n. 1916)

– 2012: A murit Shenouda al III-lea (născut Nazir Gayed Raphael), Papă şi Patriarh, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Copte din Egipt (din 14 noiembrie 1971) (n. 1923)

– 2016: A murit actriţa Paula Sorescu-Lucian, soţia actorului Ion Lucian (n. 1947)

$$$

 Veritas de sanitate:

Zeelandia - Sub nasul nostru : (inca)

- Cea mai mare fabrică de E-uri din România. Aici totul se transformă în hrană, care mai apoi ajunge în farfuriile noastre

Rafturile gigantice sunt pline cu mâncare. Nu vă frecați la ochi: tot ce se află în saci şi bidoane de plastic nu este nici ciment, nici vopsea lavabilă. Totul se transformă în „hrană”, ajunge în farfuriile dv. şi apoi în stomac. Aşa funcționează industria alimentară . O suta de ieșeni fac zilnic mâncarea praf, la propriu și la figurat. Este cea mai mare fabrică de E-uri din România, locul în care pe o poartă intră compuși chimici şi extracte din plante, iar pe cealaltă ies saci sau bidoane cu prafuri ce reprezintă baza tuturor cremelor şi foietajelor din industria românească de panificaţie şi patiserie.

Este fabrica Zeelandia, investiţia olandeză de la marginea Iaşiului, prin care o echipă EVZ şi 7EST a pătruns în 2012, locul în care se naște aproape tot ce mâncăm.

Fericirea brutarilor

E o hală discretă ce se confundă cu decorul cenușiu de pe marginea drumului european 583. 

Dar ceea ce se produce aici e suficient pentru a umple farfuriile națiunilor câtorva ţări din estul Europei, și e gândită ca un avanpost. „Producţia a fost mutată de la Bucureşti la Iaşi pentru că aici s-a găsit mână de lucru calificată”, a explicat Ovidiu Bocăniciu, directorul fabricii.

Aici se produc creme şi umpluturi de cofetărie precum şi mixuri de panificaţie. Sună pompos – dar, de fapt, sunt nişte saci cu prafuri care se amestecă în brutării cu apă, drojdie şi puţină făină, şi iese ceea ce vrei: pâine crocantă, plăcinte, prăjituri. Le dai orice gust, orice formă şi orice culoare. Sacul vărsat în malaxor înlocuieşte aproape orice ingredient din natură.

Există un prag până la care consumul de E-uri este sigur ?

Totul este secret în Zeelandia, echipa reporterilor a putut intra doar pentru că directorul Bocăniciu s-a gândit că aşa mai poate tempera isteria cu E-urile. În fabrica aceasta se vorbeşte codificat – E282, E300, E170, nişte saci stivuiţi într-o ordine perfectă reprezentând multe sortimente de „mâncare”

„Toate E-urile folosite sunt aprobate de UE. Oamenii este necesar să ştie câte E-uri pot consuma, care e limita maximă.Şi mierea e bună, dar în exces îți face rău”, îşi susţine cauza Ovidiu Bocăniciu. „Consumând separat E-uri de la mai multe produse, cantităţile se însumează şi se ajunge la depăşirea pragului admis”. 

„E un atac lent”, spune în replică dr. Cornelia Stancu, şefa Biroului de Siguranţă a Alimentelor de la DSV Iaşi.

Pentru Iaşi, E-urile sunt bune ! (?)

Naturale sau sintetice, toate E-urile de la Zeelandia se obţin în laborator. 

E160 e beta-carotenul dar nu e obținut din morcov ci prin sinteză. „Se introduce și un extract natural, dar majoritar, cantitatea este înmulţită prin sinteză chimică”, explică dr. Stancu. 

Pentru economia Iaşiului aceste E-uri sunt bune, din moment ce Zeelandia a inclus în afacere şi Institutul „Petru Poni”(!). „Consumatorii sunt neinformaţi. Pe etichete ar fi util să fie trecută şi doza maximă admisă. Oamenii ar şti cât pot consuma fără să fie afectaţi”, e ultimul cuvânt al directorului.

În croissantul Zeelandia, găsit pe scară largă în comerţ, se pun 500 de grame de Korent Europe (?) la 10 kg de făină. Nimeni nu-ţi spune ce se ascunde sub această denumire. Rămâne micul secret al fabricantului.

Cele mai rele E-uri

Sorbitolul e considerat un E periculos: balonează sugarii şi îi face să scadă în greutate. 

Aspartamul e un edulcorant intens, dar foarte hulit pentru ameţelile pe care le produce. Mai sunt coloranţii interzişi copiilor sub 10 ani.

Magie: praful universal devine pâine, frişcă sau gogoşi calde.

Pâine semifabricată. 

Zeelandia te poate face brutar fără să ai habar cum se coace o pâine. Îţi cumperi un malaxor, un cuptor electric şi e suficient un contract cu Zeelandia, care îţi furnizează „mixurile de pâine”.

Premixurile au reţetele gata făcute, nu mai au nevoie să fie modificate. „Rotunda românească, cu cele patru variante de pe piaţă, este un mix produs la noi. E natural, fără conservanţi”, spune Bocăniciu. Pâinea iese mai pufoasă sau mai crocantă, cu seminţe sau neagră; ea vine semipreparată ca într-un număr de magie.

Înlocuitor de frişcă. 

Crema Rosette e un alt produs universal valabil produs de Zeelandia. Are şapte E-uri (E472b, E472e, E322, E460, E466, E340 şi E160a) şi e un înlocuitor de frişcă, folosit aproape fără excepţie în toate laboratoarele de patiserie din România.

Gogoşile berlineze. Zeelandia extrage esenţe şi din fructe naturale, importând vişine, de exemplu. Din fabrică, rulourile pleacă preambalate, numai bune de pus la cuptor. Totul e gândit la scară industrială: cofetarii obţin produsele mult mai uşor din premixuri. 

„Avem 1.000 de parteneri la nivel naţional. Preiau baza de la noi, o prelucrează şi vând prăjiturile în retail”, explică mecanismul directorul Zeelandia. Un exemplu, pe care sigur nu îl ştiaţi: gogoşile berlineze pleacă „prefabricate” din această fabrică din coasta Iaşiului.

Pasca din premixuri.

De Paşte aţi mâncat probabil pască Korent Classic Panettone sau Zela Creme ori Cheesekrem. 

Toate sunt prafuri din Zeelandia. Se adaugă făină, apă, câteva stafide şi, eventual, 5-6% brânză, cât scrie mic pe etichetă. Dar la unele rulade nici nu mai e nevoie să adaugi nimic. Doar cu „tratare termică” şi din prafuri iese aproape orice produs de panificaţie vrei.

Ca valoare, Zeelandia este a treia investiție străină în județul Iași, după Delphi și Mittal. Cifra de afaceri a fabricii în 2010 a fost de 8,5 milioane de euro cu un profit de 250.000 de euro. Investiţia iniţială: 4 milioane de euro.

Cei mai afectaţi de produsele fabricate de Zeelandia sunt copiii.

Cele mai periculoase E-uri :

Unul dintre cei mai periculoşi aditivi este E420: sorbitolul. „Este un îndulcitor hipocaloric interzis copiilor şi sugarilor. Poate duce la dureri de stomac, la flatulenţă şi la balonare”, a explicat dr. Cornelia Stancu. 

Sorbitolul este folosit pe post de conservant şi este interzis în preparatele pentru copii şi sugari din cauză că poate provoca diaree şi pierdere în greutate. În plus, este interzis şi celor cu intoleranţă la fructoză.

Un alt aditiv periculos este E951 sau aspartamul. Acesta este unul dintre cei mai contestaţi aditivi alimentari, raportându-se de-a lungul timpului efecte adverse precum oboseală, ameţeli, iritabilitate, dureri de cap. Din aceste motive nu se recomandă consumul frecvent şi nici depăşirea dozei zilnice admise de 40 mg/kg corp. „Aspartamul este restricţionat în unele produse de cofetărie, fiind un edulcorant intens şi potenţiator de aromă”, a adăugat dr. Cornelia Stancu, şef serviciu în cadrul Direcţiei Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (DSVSA) Iaşi.

E300 – acidul ascorbic are proprietăţi antioxidante şi este cunoscut sub numele comun de vitamina C. „Nu este permis în alimentele pe bază de cereale pentru copii”, a spus Cornelia Stancu. Chiar dacă doza zilnică admisă în industria alimentară este nelimitată, acidul ascorbic are acţiune laxativă.

Galbenul Sunset (E110), galbenul de chinolină (E104) şi ponceau (E124) este necesar să fie evitate la copiii de până la 10 ani.

Principalele specii de aditivi din farfurie :

Coloranţi:

- E110 – Galben Sunset (sunset yellow)

- E150 – Caramel. Termenul caramel se referă la produse de o culoare brună mai mult sau mai puţin intensă, care sunt destinate utilizării în caitate de coloranţi. Termenul nu corespunde produsului zaharos aromat obţinut prin încălzirea zaharurilor şi care este folosit pentru aromatizarea alimentelor.

- E 160c – Extract de ardei roşu, capsantină, capsorubină

- E 175 – Aur

Îndulcitori:

- E 420 – Sorbitol

- E 421 – Manitol

- E 950 – Acesulfam-K

- E 951 – Aspartam

- E 952 – Ciclamaţi

Alţi aditivi

- E 249 – Nitrit de potasiu

- E 250 – Nitrit de sodiu

- E 251 – Nitrat de sodiu

- E 252 – Nitrat de potasiu

- E 260 – Acid acetic

- E 330 – Acid citric

- E 943a – Butan

- E 943b – Izobutan

- E 944 – Propan

- E 948 – Oxigen

- E 949 – Hidrogen

Iată o rețetă chiar de pe site-ul Zeelandia - aruncați o privire și la alte rețete care fac sănătatea... praf...

 https://www.zeelandia.ro/retete/fruit-box/chocolate-orange

___$$$

 FISTICUL- este un arbust aparținând genului Pistacia, originar din regiunile muntoase ale Greciei, Siriei, Turciei, Iranului, Kîrgîzstanului, Turkmenistanului, Pakistan și Afganistan. 

  Fisticul este cultivat pentru fructele sale care poartă același nume ca și copăcelul.

 Cele mai importante beneficii ale fisticului:

       -Deși pe rafturile supermarketurilor putem găsi o mulțime de produse, fisticul este considerat de foarte multă lume drept „gustarea perfectă”. Putând fi cumpărat și preparat într-o mulțime de feluri, fisticul are un gust inconfundabil și un conținut sănătos de proteine, fitochimicale, vitamine și minerale. Pe lângă acestea, fibrele și grăsimile sănătoase ajută la controlul greutății, chiar dacă fisticul nu are puține calorii. 

  Așadar, să vedem care sunt cele mai importante beneficii ale fisticului:

1. Este încărcat cu substanțe nutritive

 Fisticul este foarte nutritiv, 50 de grame de fistic crud conținând următoarele:

Calorii: 280

Carbohidrați: 14 g

Fibre: 5 g

Proteine:10 g

Grăsimi: 22 g(din care 90% sunt grăsimi sănătoase)

Potasiu: 8% din DZR

Fosfor: 14% din DZR

Vitamina B6: 24% din DZR

Vitamina B1: 16% din DZR

 De notat este faptul că fisticul este unul dintre alimentele cele mai bogate în vitamina B6. Această vitamină are un aport important la anumite funcții ale corpului, cum ar fi reglarea glicemiei sau formarea hemoglobinei (molecula “responsabilă” de transportul oxigenului în sânge).

 Vitamina B1 (sau tiamină), care mai este supranumită și “vitamina bunei dispoziții” sau “vitamina performanței intelectuale” este indispensabilă pentru activitatea cerebrală, sistemul digestiv, dar și pentru activitatea mușchilor și chiar a inimiii.

 De asemenea, fisticul este bogat și în potasiu. Spre exemplu, 30 de grame de fistic conțin mai mult potasiu decât jumătate dintr-o banană mare.

2. Fisticul este bogat în antioxidanți

 Probabil că deja nu mai este cazul să spunem că antioxidanții sunt vitali sănătății noastre. Aceştia împiedică deteriorarea celulelor și joacă un rol cheie în reducerea riscurilor de boli cum ar fi cancerul.

 Fisticul conține antioxidanți (singurele care au mai mulți antioxidanți sunt nucile și nucile pecan). De asemenea, dintre toate, fisticul are cea mai mare cantitate de luteină și zeaxantină, ambele fiind antioxidanți foarte importanți pentru sănătatea ochilor. Ele protejează ochiul de efectele nocive ale luminii albastre și de degenerarea maculară, o afecțiune legată de vârstă care duce la alterarea calității vizuale centrale.

 Pe lângă toate acestea, doi dintre cei mai numeroși antioxidanți din fistic (polifenoli si tocoferoli) se pare că joacă un rol în prevenirea cancerul și afecțiunilor inimii. Un alt aspect interesant este că, din ce s-a observat până acum, antioxidanții din fistic sunt foarte “prietenoși” cu stomacul, prin urmare sunt absorbiți foarte bine în timpul digestiei.

3. Mai puține calorii, mai multe proteine

 Toată lumea știe deja că nucile sunt printre cele mai sănătoase alimente pe care le putem consuma. Problema este că majoritatea sunt foarte bogate în calorii. Ei bine, fisticul este printre cele mai slab calorice nuci. Spre exemplu, 50 de grame de fistic conțin 280 de calorii, spre deosebire de 327 calorii la nuci sau 360 calorii la nucile pecan.

 Iar cu 20% din conținut format din proteine, fisticul este depășit doar de migdale la capitolul acesta. De asemenea, dintre toate nucile, au cel mai mai mare raport de aminoacizi esențiali, care sunt “piatra de temelie” a proteinelor. Acești aminoacizi sunt considerați esențiali pentru că ei nu pot fi produși de organism, ci pot fi luați doar din alimentație. Pe de altă parte, alți aminoacizi sunt considerați semi-esențiali, ceea ce înseamnă că pot fi esențiali doar în anumite circumstanțe. Care circumstanțe depind de starea de sanatate a fiecăruia dintre noi. Unul dintre acești aminoacizi este Arginina, care reprezintă 2% din toți aminoacizii prezenți în fistic. Acesta este transformat de către organism în oxid nitric, un compus care ajută la dilatarea vaselor de sânge, îmbunătățind circulația.

• Fisticul are mai puține calorii și mai multe proteine decât majoritatea nucilor, având și cel mai mare conținut de aminoacizi esențiali.

4. Fisticul poate ajuta la slăbit

 Nucile sunt printre cele mai bune alimente atunci când vine vorba de slăbit. Asta pentru că, în ciuda caloriilor multe, au un conținut echilibrat de proteine, fibre și grăsimi sănătoase. Deși există foarte puține studii care să arate clar beneficiile fisticului când vine vorba de slăbit, cele care există sunt promițătoare.

 Cum scriam puțin mai devreme, fisticul este bogat în proteine și fibre, ceea ce înseamnă că sunt mai sățioase și elimină senzația de foame pentru mai mult timp. Unul dintre factorii care fac fisticul benefic pentru slăbit pare a fi faptul că organismul nu absoarbe întreg conținutul de grăsimi din fistic. Există multe studii care arată că acest lucru este valabil la majoritatea nucilor, pentru că o parte din conținutul lor de grăsime este “prins” între pereții celulelor, nefiind astfel digerate în intestin.

 Pe lângă toate acestea, mai e un aspect al consumul de fistic la fel de important atunci când e vorba de fistic în coajă. Mâncând fistic în coajă ne e mult mai ușor să mâncăm “cu atenție” (sau “mindful eating” cum ar zice englezii).

Ce înseamnă asta? În primul rând, tot procesul de decojire durează mai mult și reduce cantitatea de fistic pe care o consumăm într-un anumit interval de timp (un film, un episod din serialul preferat sau un meci de fotbal/tenis). Iar “grămăjoara” de coji din farfurie este un indicator foarte bun a cât am mâncat, deci ne poate ajuta să ne oprim mai repede. Chiar există un studiu care a demonstrat că persoanele care au mâncat fistic în coajă au consumat cu 41% mai puține calorii decât cele care au mâncat fistic decojit.

• Consumul de fistic poate ajuta la slăbit, în special fisticul în coajă, care ne permite să fim mai atenți și să controlăm mai bine cât mâncăm.

5. Ajută bacteriile intenstinale

 Fisticul are un conținut ridicat de fibre, o porție de 30 de grame de fistic având 3 grame de fibre. Fibrele trec prin sistemul digestiv fără a fi digerate. Dar anumite fibre sunt digerate de către bacteriile “bune” din intestine, acționând ca prebiotice. Bacteriile fermentează aceste fibre și le transformă în acizi grași cu lanț scurt care se pare aduc mai multe beneficii, cum ar fi reducerea riscului cancerului, bolilor de inimă și a anumitor afecțiuni ale sistemului digestiv.

6. Poate reduce colesterolul și tensiunea arterială

 Se pare că există mai multe moduri prin care fisticul e posibil să reducă riscul unor afecțiuni de inimă. Pe lângă faptul că e bogat în antioxidanți, se pare că fisticul ajută la reducerea colesterolului și a tensiunii arteriale.

Există o mulțime de studii asupra fisticului și efectului acestuia asupra lipidelor din sânge, majoritatea fiind făcute prin înlocuirea anumitor părți din dietă cu fistic. În cadrul unui studiu de patru săptămâni, participanții (toți cu colesterol LDL ridicat) au consumat 10% din aportul zilnic de calorii din fistic. Rezultatul înregistrat a fost o scădere medie de 9% a colesterolului LDL. Iar când cantitatea de fistic a crescut la 20%, scăderea înregistrată a fost de 12%.

 În cadrul unui alt studiu, 32 de bărbați tineri au urmat o dietă mediteraneană timp de 4 săptămâni. După asta, li s-a adăugat fistic în dietă în locul grăsimilor monosaturate pe care le consumau, până la aproximativ 20% din aportul caloric zilnic. După alte patru săptămâni, colesterolul LDL scăzuse cu 23%, colesterolul total cu 21% și trigliceridele cu 14%.

 Pe lângă toate acestea, fisticul este benefic și pentru tensiune. O analiză a 21 de studii a arătat că fisticul coboară limita superioară a tensiunii arteriale cu 1.82 mm/Hg și limita inferioară cu 0.8 mm/Hg.

7. Poate aduce beneficii vaselor de sânge

 Endoteliul este un țesut epitelial care căptușește vasele de sânge din corpul nostru. Este important ca el să funcționeze corect, altfel riscurile de afecțiuni cardiace cresc. Vasodilatatia reprezintă lărgirea sau dilatarea vaselor de sânge. Afecțiunile endoteliului duc, în primul rând, la reducerea vasodilatatiei, împiedicând astfel circulația sângelui. Iar unul dintre compușii care are un rol vital în vasodilatație este oxidul nitric, care „semnalizează” celulelor netede din endoteliu să se relaxeze. Fisticul este un aliment foarte bogat în aminoacidul Arginină, care este transformat în oxid nitric de către organism.

Este inutil să menționăm cât de importantă este circulația pentru o stare bună a organismului. Pe lângă multiplele beneficii, o circulație bună ajută și în cazul bărbaților cu disfuncții erectile. În urma unui studiu, bărbații care au consumat 100 de grame de fistic pe zi timp de 3 săptămâni au observat o îmbunătățire de 50% a funcției erectile. De notat că 100 de grame reprezintă o porție destul de mare de fistic, având 560 de calorii.

8. Poate contribui la scăderea glicemiei

 În ciuda faptului că are un conținut mai ridicat de carbohidrați decât majoritatea nucilor, fisticul are un indice glicemic mic, ceea ce înseamnă că nu produce creșteri bruște ale glicemiei. Și probabil că nu e surprinzător deloc faptul că o mulțime de studii au arătat că fisticul are numai efecte benefice asupra glicemiei.

Unul dintre aceste studii a arătat că atunci când sunt adăugate 50 de grame de fistic într-o dietă bogată în carbohidrați, atunci răspunsul glicemic după fiecare masă a fost redus cu 20-30%. În cadrul unui alt studiu, bolnavi de diabet de tip 2 au înregistrat o scădere cu 9% a glicemiei după ce au mâncat 25 de grame de fistic de două ori pe zi timp de 12 săptămâni.

• Pe lângă faptul că este bogat în fibre și în grăsimi sănătoase, fisticul este bogat și în antioxidanți, magneziu, carotenoide și compuși fenolici, toate acestea având un efect benefic asupra glicemiei.

9. Este delicios și poate fi consumat în multe feluri

  Fisticul poate fi savurat în foarte multe feluri. Poate fi mâncat ca gustare, pus în salate, ca topping de pizza sau chiar și atunci când coacem ceva la cuptor, adăugând o nuanță frumoasă verde sau mov atunci când este folosit la deserturi sau diferite tipuri de mâncare.

  Printre deserturile cu fistic care ne lasă gura apă numai când ne gândim la ele se numără înghețata de fistic sau cheesecake-ul cu fistic. De asemenea, ca majoritatea nucilor, fisticul poate fi folosit la sosul pesto sau poate fi transformat în unt de fistic sau cremă de fistic. Fisticul mărunțit poate fi presărat peste o porție de pește înainte de a-l pune la cuptor, poate fi adăugat dimineața în granola sau poate fi folosit la o crustă delicioasă pentru desertul preferat.

  Și nu în ultimul rând, fisticul poate fi savurat fără a fi preparat în vreun fel. Crud, prăjit cu sare, prăjit fără sare, în coajă, fără coajă. Îl puteți găsi într-o mulțime de varietăți, fiecare putând fi o gustare delicioasă și sănătoasă.

 

        Contraindicații:

-Nu se recomandă utilizarea lor în cantități mari, deoarece fisticul este un alergen puternic.

-În cantități mari, fisticul provoacă tuse și strănut, erupții de piele, probleme digestive.

Web

$$$

 ❤️IUBIREA CARE NU PLEACĂ NICIODATĂ....

    -La 27 martie 1977, DIANA HYLAND a murit în brațele lui JOHN TRAVOLTA.... Avea doar 41 de ani. În acea noapte, el a strâns-o la piept și i-a șoptit că o iubește, sperând că încă îl poate auzi, iar odată cu ea s-a stins și o parte din el, chiar în momentul în care lumea începea să-l aclame.

    -Se cunoscuseră cu doar un an înainte, pe platoul filmului "THE BOY IN THE PLASTIC BUBBLE". El era o promisiune tânără, cu energia celor 22 de ani; ea, o actriță matură, cu o carieră solidă și o privire care înțelegea viața. Îi despărțeau 18 ani, dar nu și emoțiile. DIANA glumea adesea pe seama entuziasmului lui de copil, iar din glume s-a născut o legătură profundă. TRAVOLTA a găsit în ea nu doar iubire, ci sprijin, înțelegere și liniște într-un timp în care faima începea să apese.

     -Vorbeau deja despre căsătorie. Se atașase de fiul DIANEI, micul ZACHARY, pe atunci de patru ani, pe care îl iubea ca un tată, construind o familie mică, dar esențială pentru el. Însă DIANA lupta în tăcere cu un cancer de sân. După o mastectomie în 1975, boala a revenit. TRAVOLTA i-a fost alături până la ultima respirație.

    -Avea doar 23 de ani când a pierdut-o.... Și exact atunci când SATURDAY NIGHT FEVER îl transforma într-o stea mondială, în interior era în bucăți. În spatele fiecărui zâmbet, al fiecărei apariții publice, era un tânăr care plângea în tăcere, ascunzând lacrimile în spatele ochelarilor de soare. DIANA visase pentru el, dar nu mai era acolo să-l vadă strălucind.

    -Când a primit premiul EMMY postum în numele ei, vocea i-a tremurat, iar cuvintele au devenit un omagiu dureros pentru femeia care crezuse în el înaintea tuturor. Acea pierdere i-a lăsat o amprentă definitivă. A învățat devreme că succesul nu vindecă durerea.

   -😢Iar viața nu a fost mai blândă. În 2009, și-a pierdut fiul, JETT. În 2020, soția sa, KELLY PRESTON, a murit din aceeași boală care o luase pe DIANA. Astăzi, TRAVOLTA s-a retras din lumina reflectoarelor și își dedică viața copiilor săi, ELLA BLEU și BENJAMIN, cu o iubire tăcută și puternică, învățată de la cei care nu mai sunt.

   -În ochii lor regăsește fiecare iubire pierdută. În fiecare reușită și în fiecare zâmbet, există o urmă a celor care l-au iubit cu adevărat. JOHN TRAVOLTA nu a fugit de durere; a transformat-o în forță, empatie și recunoștință.

    -Povestea lui ne amintește că cei care ne iubesc cu adevărat nu pleacă niciodată. Rămân cu noi, în gesturi mărunte, în momentele grele, șoptindu-ne că putem merge mai departe. Și ne lasă o lecție simplă și profundă: adevărata putere nu este să nu suferi, ci să continui să iubești, chiar și după ce ai suferit.❤️

       ✍️ Asmarandi Alexandra

&&&

 🇷🇴⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️🇷🇴

50 de ani de când NADIA COMĂNECI,"ZEIȚA DE LA MONTREAL",a scris istorie!

          MONTREAL, 18 Iulie 1976, ziua în care NADIA COMANECI a obținut primul 10 din istoria JOCURILOR OLIMPICE. 

       Zborul perfecțiunii......Exercițiul la paralele care a schimbat paradigma gimnasticii, surclasând chiar și tehnologia, incapabilă să afișeze prima notă olimpică de 10. 

       Tabela electronică a afișat 1.0 pentru că nu era programat pentru note mai mari de 9. Clipa de grație care a transformat o performanță sportivă într-o emoție colectivă ce continuă să pulseze în viețile noastre.

    -La aproape 50 de ani de la performanța istorică a NADIEI COMĂNECI de la Jocurile Olimpice de la MONTREAL, excelența românească este celebrată chiar în inima EUROPEI – la PARLAMENTUL EUROPEAN.

    -Evenimentul, aduce în prim-plan nu doar amintirea primului „10 perfect” din istoria gimnasticii, ci și moștenirea care continuă să inspire generații.

    -Alături de NADIA COMĂNECI, la BRUXELLES sunt prezente legende ale sportului românesc:

🏅 CONSTANTINA DIȚĂ 

🏅 CĂTĂLINA PONOR 

🏅 ANDREEA RĂDUCAN 

🏅 SIMONA AMÂNAR TABĂRA 

🏅 BADEA LAURA 

🏅 MARIAN DRAGULESCU 

🏅 MARIUS URZICA  

🏅 ANA-MARIA BRÂNZA 

   .. NADIA COMĂNECI, în centrul EUROPEI 

  ..„ZÂNA de la MONTREAL ” rămâne simbolul absolut al perfecțiunii.

    Președinta Parlamentului European, ROBERTA METSOLA, a primit delegația ROMÂNIEI și și-a exprimat admirația pentru NADIA, într-un moment încărcat de emoție și respect.

    -Agenția Națională pentru Sport a donat o carte cu autograful Nadiei Comăneci – primul obiect aparținând unui sportiv care intră în colecția muzeului, reprezentând un moment istoric la Casa Istoriei Europene.

Această participare reafirmă angajamentul României pentru:

✔️ promovarea sportului ca instrument de incluziune

✔️ consolidarea valorilor europene

✔️ susținerea excelenței și performanței

    50 de ani de la nota 10… și povestea continuă

   Astăzi, „10 perfect” nu mai este doar o notă. Este un simbol al excelenței, al ambiției și al identității românești.

      ADMIRAȚIE, CONSIDERAȚIE, RESPECT!