$$$

 S-a întâmplat în 8 martie1896: În această zi, s-a născut Zavaidoc, cel mai cunoscut lăutar român al perioadei interbelice (d. 1945). Marin Teodorescu, pe numele său real, s-a născut la Pitești, fiind fiul vestitului lăutar Tănase Teodorescu și al Constandinei.Toţi copiii au moştenit talentul muzical din familie, atât Marin, cât şi fratele său Vasile, dar şi cele două surori ale lor, Maria şi Zoe. Ziarele vremii scriau că Tănase „cânta la ţambal de plângeau şi surzii şi alinta cu vioara urechile obişnuiţilor de prin cârciumi”.

Când Zavaidoc a împlinit 14 ani, el şi fraţii săi au rămas orfani de tată, şi, cu toate că era cel mai mic dintre copii, s-a văzut în postura de a asigura resurse financiare pentru familia sa. Marin, împreună cu Vasile și Zoe, pleacă la București și încheagă un taraf, în care Marin cânta la chitară, Vasile la vioară, iar Zoe la acordeon, formaţie care avea să capete ulterior numele „Frații Zavaidoc”. La 3 octombrie 1916, Marin pleacă în armată, iar peste doi ani se înrolează voluntar, împreună cu fratele său Vasile, în Regimentul 44 Infanterie, care participă la Primul Război Mondial. În această perioadă, îi încântă cu muzica sa lăutărească pe ofiţerii din serviciul militar, generalul Traian Moșoiu – un mare iubitor al muzicii populare româneşti – botezîndu-l pe Marin cu supranumele de „Zavaidoc”, de la vechiul regionalism „zavaidoacă”, care se dorea echivalentul unui om vesel şi pus pe şotii, zurbagiu, năbădăios.

Apoi cutreieră spitalele, alături de George Enescu şi cântăreaţa de operă Elena Zamora, aducând răniţilor din război puţină alinare. În anul 1919, Zavaidoc făcea parte din trupele române care au ocupat Budapesta. După război, el se stabilește definitiv la București unde primește lecții de canto, mai întâi de la profesorul Dimitrie Cutavas, apoi de la tenorul Operei Române Dumitru Mihăilescu-Toscani și, ulterior, bucurându-se chiar de îndrumarea baritonului Petre Ștefănescu-Goangă.Taraful Zavaidoc şi-a reluat activitatea artistică, lor alăturându-li-se mai târziu şi soţul Zoiei, grecul Tănase Perlidius, care cânta la clarinet.La scurtă vreme, muzica tarafului a ajuns renumită în toată ţara, dar şi peste hotare. În anii 1925-1926, Zavaidoc a semnat primul contract, cu Casa de discuri Columbia, imprimând apoi peste 30 de discuri vinil, albume în care erau interpretate melodii precum vestitul „Cântec al lui Zavaidoc”, care i-au adus câștiguri de milioane de lei, apoi „De când m-a aflat mulțimea”, „Dragostea e ca o râie”, „oaie verde spic de grâu”, „Mărie și Mărioară”, sau „Pe deal, pe la Cornățel”.

Zavaidoc avea o pasiune pentru muzica lăutărească interpretată în localurile bucureştene, în care era mai aproape parcă de inimile publicului, iar aceştia erau extrem de impresionaţi de modalitatea divină de interpretare a acestuia.În cârciumile „Vişoiu”, la „Kiseleff”, „Carpaţi”, sau „La cotitură”, în grădinile de vară sau „La Mariţa Borţoasa”, Zavaidoc aducea fericire în sufletele clienţilor, rupea inimile admiratoarelor şi atenta la finanţele patronilor.Bucureştiul acelor ani intrase în febra muzicii magnifice al lui Zavaidoc.Se spune că localul „Cireșica” de lângă Grădina Cișmigiu, celebru pentru protipendada vremii, ajunsese să fie atât de cunoscut datorită muzicii lui Zavaidoc, încât călătorii cu tramvaiul denumeau staţia după supranumele celebrului muzicant. Cariera lui Zavaidoc nu s-a limitat la spaţiul românesc, el fiind adus, cu onorarii generoase, să cânte pentru clienţii multor restaurante din Ungaria, Bulgaria, Franţa şi Cehoslovacia.

Apogeul carierei sale artistice a fost participarea, alături de orchestra lui Grigoraș Dinicu, în delegaţia României la Expoziţia Universală de la Paris, din anul 1937, care reunea „crema” artistică a întregii planete.Trebuie spus că celebritatea sa în domeniul muzicii populare şi lăutăreşti a avut un preţ. Se spune că era atât de talentat, încât a refuzat din start oferta lui Dumitru Mihăilescu Toscani, celebrul tenor al Operei Române, de a i se alătura în cariera lirică. Zavaidoc a preferat să cânte pentru lumea restaurantelor, a cârciumilor nu întotdeauna cu „ştaif”. Aici câştiga onorarii incredibile, fiind curtat de mai toţi proprietarii stabilimentelor, fiindcă umplea restaurantele cu clienţi care rămâneau la mese până dimineaţa numai pentru a-i asculta cântecele. Şi pe cât de bogat ajunsese să fie, celebrul lăutar era pe măsură de mărinimos: cu toate că avea la Bucureşti trei maşini, fiecare cu şoferul ei, aceştia, în timp ce îşi aşteptau şeful, puteau să mănânce pe gratis orice le poftea inima. 

Se spune că atunci când gunoierul trecea pe stradă, Zavaidoc îl invita în casa sa, de unde acesta îşi putea alege orice costum îşi dorea. Zavaidoc era extrem de generos şi cu nepoatele sale, dar şi cu tinere studente talentate de la Conservator, pe care le sprijinea în cariera artistică. E de înţeles că, fiind chipeş şi extrem de bogat, el era curtat de numeroase admiratoare. Poate de aceea Zavaidoc avea să se căsătorească abia când a împlinit 43 de ani, aleasa inimii sale fiind Constanţa, o fată mai tânără decât el cu 15 ani, care avea să-i dăruiască două fete, Constanţa (născută la 9 noiembrie 1940) şi Niculina (născută la 26 noiembrie 1944), şi un băiat botezat tot Zavaidoc (născut la 26 ianuarie 1942). Cheia căsniciei a fost condiţia pusă de Zavaidoc, ca „jumătatea” sa să încerce să nu fie geloasă, în condiţiile în care artistul se întâlnea la fiecare pas cu numeroase „tentaţii”.

Se spune că la naşterea primului său copil, Zavaidoc a câtat o noapte întreagă cu fetiţa în braţe, de fericire, iar la naşterea băiatului, lăutarul a fost fericit peste măsură, aşa încât a mers pe străzile Piteştiului într-o sanie ticsită cu sticle de şampanie, dând de băut tuturor celor pe care i-a întânit în cale. În 1943, a primit ordin de concentrare la o unitate din Târgovişte, unde s-a îndrăgostit lulea de o tânără frumoasă, pe nume Tuca, pentru care artistul era să îşi vadă familia destrămată. Zavaidoc pleacă apoi la Tighina, unde cântă pentru armata română şi unde militarii au transformat în șlagăr melodia sa „Soldățelul lui tăticu”. Însă vine ziua de 4 aprilie 1944, în care bombardamentele distrug casa lui Zavaidoc din apropierea Gării de Nord, şi o omoară pe sora sa, Zoe, lăsându-l în grijă cu cei cinci copii ai acesteia, aceasta după ce în anul 1940 rămăsese şi fără fratele său Vasile. Zavaidoc se refugiază la Caracal, unde cânta noaptea prin localuri, apoi este angajat la restaurantul Viscol din Vișoi, Câmpulung-Muscel, şi la un restaurant din Roşiorii de Vede unde un patron de restaurant angajase special pentru el o orchestră de 20 de oameni.

Onorariile încasate nu puteau acoperi nevoile familiei sale, soţia plus trei copii, şi ale celor cinci nepoţi care i-au rămas în grijă. Zavaidoc se îmbolnăveşte grav, și, la 31 decembrie 1944, el este internat la Spitalul Filantropia din București, diagnosticul pus de medici fiind „nefrită galopantă”. Deprimat, fără casă şi fără bani, foarte afectat de moartea surorii sale Zoia, Zavaidoc a şi orbit, după ce tensiunea i-a ajuns la 28. La 13 ianuarie 1945, el a trecut la cele veşnice, fiind înmormântat la Mănăstirea Cernica. Zavaidoc a rămas, alături de Barbu Lăutarul, Cristache Ciolac, Nicolae Buică, Grigoraş Dinicu, Fănică Luca, Sava Pădureanu, Nicu Stănescu, Petrică Moţoi, Fărâmiţă Lambru şi Ionel Budişteanu, în galeria celor mai mari şi mai vestiţi lăutari ai ţării noastre din toate timpurile.

Surse:

Cosma, Viorel: București. Citadela seculară a lăutarilor români, Editura Fundației Culturale Gheorghe Marin Speteanu, București, 2009

Zamfirescu, Carmen: Maestrul Zavaidoc. Cântec și Destin, Editura Grafix, Craiova, 2015

https://centrul-cultural-pitesti.ro/?option=com_content&task=view&id=216&Itemid=112

https://adevarul.ro/locale/alexandria/drama-marelui-lautar-zavaidoc-murit-muzicianul-sarac-orb-cunoscut-cele-mai-inalte-culmi-gloriei-1_5677fc1b37115986c6abb62d/index.html

https://radioromaniacultural.ro/portret-zavaidoc-povestea-dramatica-de-viata-a-celui-mai-cunoscut-lautar-al-romaniei-interbelice/

$$$

 S-a întâmplat în 8 martie1936: În această zi, s-a născut actriţa Gina Patrichi. Gina Patrichi s-a născut la 8 martie 1936, în București. A urmat cursurile Institutului de Teatru „I.L. Caragiale'' din București, la clasa Aurei Buzescu, timp de trei ani, începând din 1952, fiind admisă cu toate că nu își încheiase încă studiile liceale. A fost angajată la nou înființatul teatru din Galați, unde a debutat în spectacolul „Nota zero la purtare'' de Octavian Sava și Virgil Stoenescu, regizat de Valeriu Moisescu, în 21 octombrie 1956. A jucat pe această scenă până în 1964, când a fost invitată să se alăture colectivului Teatrului Bulandra din București, condus de regizorul, actorul și scenograful Liviu Ciulei.

Aici și-a făcut debutul în 29 ianuarie 1964, în piesa „Jocul de-a vacanța'' de Mihail Sebastian, sub îndrumarea aceluiași Valeriu Moisescu. Marile roluri le-a creat în principal pe scena Teatrului Bulandra (cu o excepție notabilă: rolul reginei în spectacolul „Antoniu și Cleopatra'' de William Shakespeare, în regia lui Mihai Măniuțiu, montat la Teatrul Național din Cluj, 1988), pe care a slujit-o până aproape de sfârșit — ultima stagiune: 1992-1993; ultima premieră: „Teatrul comic'' de Carlo Goldoni, în regia lui Silviu Purcărete (22 noiembrie 1992).Printre piesele în care a interpretat roluri de neuitat pe scena Teatrului Bulandra se regăsesc: „D-ale Carnavalului'' de I.L. Caragiale (1966), „Iulius Cezar'' de Shakespeare (1968), „Acești nebuni fățarnici'' de Teodor Mazilu (1970), „Elisabeta I'' de Paul Foster (1974), „Azilul de noapte'' de Maxim Gorki (1975), „Hedda Gabler'' de Ibsen (1975), „Interviu'' de Ecaterina Oproiu (1976), „Amintiri'' de Alexei Arbuzov (1982), „Romeo și Julieta la sfârșit de noiembrie'' de Jan Otcenasek (1984).

Ea a colaborat cu mari regizori, care au pus în scenă piese din repertoriul național și universal la Teatrul Național de Televiziune: Petre Sava Băleanu, Letiția Popa, Petre Bokor, Corel Todea, Sorana Coroamă-Stanca, Cornel Popa, Dan Necșulea și mulți alții („Stâlpii societății'' de Ibsen, „Egmont'' de Goethe, „Livada cu vișini'' de Cehov, „Cadavrul viu'' de Tolstoi, „Pescărușul'' de Cehov, „'Cavalerul tristei figuri'', după Cervantes, „Diavolul și bunul Dumnezeu'' de J.P. Sartre, „Surorile Boga'' de Horia Lovinescu, „Troienele'' după Euripide și J.P. Sartre ș.a.). A interpretat cu aceeași pasiune roluri pentru teatru radiofonic, participând, de asemenea, la spectacole de muzică și poezie. Potențială mare tragediană, datorită forței de interpretare, vocii ei cu un timbru de neuitat, și inteligenței de dincolo de aspectul de femeie frumoasă, nu și-a aflat decât rareori roluri pe măsură, în acest registru.

Din filmografia sa merită amintite: „Procesul alb'' (1965), „Neînfricații'' — serial TV (1970), „Felix și Otilia'' (1971), în regia lui Iulian Mihu, „Bariera'' (1972, r. Mircea Mureșan), „Dincolo de nisipuri'' (1973, r. Radu Gabrea), „Trecătoarele iubiri'' (1973, r. Malvina Urșianu), „Nemuritorii'' (1974, r. Sergiu Nicolaescu), serialul TV „Lumini și umbre'' (1979-1982, r. Andrei Blaier, Mihai Constantinescu, Mircea Mureșan), „Probă de microfon'' (1980, Mircea Daneliuc), „Liniștea din adâncuri'' (1981, r. Malvina Urșianu), „Figuranții'' (1987, r. Malvina Urșianu).După 1990, când Teatrul Bulandra a putut face turnee în străinătate, spectacolul „Hamlet'', montat de Alexandru Tocilescu, avându-l pe Ion Caramitru în rolul principal, a rămas fără regina Gertrude. Gina Patrichi a înlocuit-o pe Ileana Predescu și a jucat la Royal National Theatre (Londra), apoi la Dublin și Paris.Acest rol, interpretat impecabil, a fost printre ultimele ale actriței.

Povestea dintre actriță și soțul ei a început la Galați, într-o seară de septembrie, când tânăra frumoasă se afla la un soi de bâlci improvizat, cu o tiribombă cu lanțuri și o roată uriașă. Actrița s-a urcat în roată și în vârtejul amețitor i-a zburat un pantof.... care a căzut chiar lângă tânărul avocat Victor Anagnoste. Actorul Ștefan Bănică, fost coleg de facultate al Ginei și coleg de teatru, a vrut să-i recupereze pantoful, dar Victor Anagnoste a spus că vrea să i-l înapoieze personal și s-o cunoască pe „Cenușăreasa'' acelei seri. Actrița i-a prezentat scuze pentru incident și l-a invitat pe avocat la teatru.Cum a început iubirea lor? Cu o poveste pe care Gina Patrichi i-a spus-o celui care avea să-i devină soț: „Cunosc o poveste despre flori. Într-o dimineață, un boboc de trandafir răsări lângă un boboc de trandafiriță. S-au uitat îndelung unul la celălalt. Soarele puternic le-a desfăcut petalele, transformându-i în două flori minunate.Trandafirul i-a spus: „Viața noastră este scurtă. Te privesc și sunt vrăjit de frumusețea și parfumul tău. Dă-mi o șansă să te iubesc!'. 'Bine — consimți trandafirița — să chemăm o albină'''.

Cei doi au continuat povestea și s-au căsătorit, iar în 1966 s-a născut fiica lor, Oana. Locuiau în centrul Bucureștiului, pe o stradă situată între Piața Victoriei și Piața Romană. În unele dimineți, când Oana se mărise și pleca spre liceu pe role, mama o conducea o bucată de drum....tot pe role. O actriță nonconformistă, care se simțea bine în mijlocul oamenilor, care era la fel de frumoasă și de firească indiferent dacă era pe scenă, îmbrăcată în rochie de regină, sau în Piața Amzei, la cumpărături, îmbrăcată în jeansi și tricou. A fost o femeie iubită de familie, de colegii de breaslă, de publicul său, dar a plecat prea repede dintre ei. A murit la doar 58 de ani, la 18 martie 1994, în București.

Premii:

—Premiul ACIN pentru rolul Zaza din filmul ''Pe malul stâng al Dunării albastre'', regia Malvina Urșianu, 1983 

—Premiul ATM pentru rol principal feminin în spectacolul ''Antoniu și Cleopatra'' de William Shakespeare, regia Mihai Măniuțiu, 1988 

—Premiul de excelență acordat de UNITER la 31 ianuarie 1994 

—Premiul de excelență (post mortem), la Gala UNITER, în aprilie 1994

Surse:

https://www.cinemagia.ro/actori/gina-patrichi-2713/

https://www.avantaje.ro/articol/gina-patrichi-actrita-cu-un-destin-aparte-nascuta-pe-8-martie

https://cultural.bzi.ro/gina-patrichi-poveste-de-dragoste-ca-in-povesti-si-a-cunoscut-sotul-dupa-ce-a-pierdut-un-pantof-66450

http://revistateatrala.radioromaniacultural.ro/oana-anagnoste-gina-patrichi-o-flacara-un-fluture-o-adiere/

###

 S-a întâmplat în 8 martie1945: În această zi, guvernul român a adresat guvernului sovietic o telegramă în care solicita reintegrarea nordului Transilvaniei la România, teritoriul fiind oficial parte a Ungariei, ca urmare a Dictatului de la Viena din 1940. În telegrama de răspuns, din 9 martie 1945, I.V. Stalin consimte la reinstalarea administraţiei româneşti în N-E Transilvaniei. La 13 martie 1945, la Cluj, a avut loc proclamarea oficială a reinstalării administraţiei româneşti în această parte a ţării.

Convenţia de armistiţiu dintre Naţiunile Unite şi Ungaria, semnată în ianuarie 1945, stabilea, printre altele, că statul maghiar evacuează toate trupele şi autorităţile oficiale maghiare de pe teritoriile Cehoslovaciei, Iugoslaviei şi României în interiorul frontierelor maghiare existente la 31 decembrie 1937. Acelaşi act consfinţea că Ungaria se obligă să anuleze toate dispoziţiile legislative şi administrative referitoare la anexarea sau încorporarea acestor teritorii. Însă, în ciuda convenţiei, administraţia românească în Ardealul de Nord va reveni abia în 1945. Diplomaţii din Occident au protestat, în toamna lui 1944, legat de nerespectarea respectivei convenţii şi au criticat atitudinea Ungariei, dar atât. 

Scoţând Transilvania de nord-est de sub autoritatea administraţiei româneşti, stimulând discret competiţia româno-maghiară, amăgindu-i pe maghiari, a căror soartă era deja pecetluită şi, în acelaşi timp, şantajându-i pe români, Stalin a obţinut atât instalarea unui guvern comunist la Bucureşti, teritoriul basarabean şi bucovinean şi participarea trupelor române la războiul din Vest, cât şi o atitudine supusă şi lipsită de combativitate din partea Budapestei. În fapt, sovieticii au fost aceia care au decis, încă din 1944, soarta Transilvaniei, dejucând cu bună ştiinţă toate tentativele anglo‑americane de a da acestei probleme o altă soluţie, mai convenabilă Ungariei. Câteva luni mai târziu, numirea guvernului Petru Groza (6 martie 1945) a făcut posibilă acceptarea de către Stalin, la 9 martie, a reinstaurării administraţiei româneşti în Nordul Transilvaniei. 

După înlăturarea guvernului Nicolae Rădescu şi după succesul presiunilor sovietice asupra Regelui Mihai I, constrâns să încredinţeze lui Petru Groza misiunea formării unui nou guvern, comuniştii din România au găsit momentul de a-şi făuri un capital politic dintr‑o problemă care, în realitate, fusese deja decisă de sovietici de mult timp. În acest sens, primul pas îl reprezenta reintegrarea Transilvaniei de nord-est României. Pe această linie s-au situat şi declaraţiile făcute de Petru Groza în legătură cu problema Ardealului. La scurt timp după învestirea sa ca prim ministru, acesta a declarat că un guvern al Frontului Naţional Democrat ar putea obţine repatrierea a zeci de mii de prizonieri şi permisiunea de a intra în Ardealul de Nord cu capul sus. Referitor la programul guvernului său, Groza a afirmat că avea nădejdea că problema Ardealului se va rezolva.

 La 8 martie 1945, printr-o telegramă adresată lui Stalin de către preşedintele Consiliului de Miniştri şi ministrul Afacerilor Externe, era solicitată instalarea administraţiei româneşti în Transilvania de nord-est, consimţământul lui Stalin şi al guvernului sovietic fiind obţinut nu mai târziu decât în ziua următoare. Această recunoaştere era, aşadar, făcută nu în virtutea dreptului suveran al României asupra acestui teritoriu, ci ca o „recompensă” dată naţiunii pentru acceptarea de către rege a unui guvern „democratic” (pro-comunist)...Că întreaga acţiune a fost, de fapt, o formă de şantaj ordinar reiese şi din faptul că aceleaşi prevederi ale Convenţiei de armistiţiu invocate de sovietici în noiembrie 1944 pentru înlăturarea administraţiei româneşti din nordul Transilvaniei, erau menţionate de Stalin în scrisoarea din 9 martie 1945 adresată lui Groza, de această dată, însă, pentru a justifica reinstaurarea acestei administraţii. Altfel spus, pentru a crea o atmosferă populară favorabilă guvernului pe care îl impuseseră la cârma României, autorităţile de ocupaţie sovietice acceptă, la 9 martie, restabilirea administraţiei româneşti în nordul Ardealului.

Surse:

Marcela Sălăgean în cartea sa, „Transilvania în jocul de putere al Marilor Puteri (1940-1947)“, Editura Mega 2013

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/tag/expulzarea-administratiei-romanesti/

https://www.academia.edu/370788/Transilvania_ro%C5%9Fie._Comunismul_rom%C3%A2n_%C5%9Fi_problema_na%C5%A3ional%C4%83_1944-1965

https://romanialibera.ro/aldine/history/transilvania-si-basarabia-in-jocul-politico-diplomatic-al-moscovei--1919-1947--71349

http://ziarulfaclia.ro/rolul-lui-petru-groza-in-reintegrarea-transilvaniei-de-nord-est-in-granitele-firesti-ale-romaniei-1944-1945-ii/

https://www.academia.edu/11606245/Romania_intre_1918-1945

$$$

 S-a întâmplat în 8 martie1961: În această zi, a murit Gala Galaction, membru al Academiei Române din 1947. Gala Galaction (pseudonimul literar al lui Grigore Pișculescu, n. 16 aprilie 1879, Didești, Teleorman - d. București) a fost un scriitor, preot ortodox, profesor de teologie român, traducător al Bibliei în limba română din ebraică și greacă, împreună cu Vasile Radu și Nicodim Munteanu. În 1947, el a fost ales membru în Academia Română.

S-a născut în familia unui țăran care era căsătorit cu fiica unui preot. În 1922, este hirotonit preot și, în 1926, devine profesor la Universitatea din Chișinău. În perioada interbelică desfășoară o susținută activitate publicistică, cu ajutorul lui Tudor Arghezi, și editează revistele „Cronica” și „Spicul”, care apar în perioada 1915-1918. Devine defensor eclesiastic pentru eparhiile Râmnicului și Argeșului (1909-1922), preot (1922) și misionar al Arhiepiscopiei Bucureștilor (1922-1926), profesor titular la catedra de Introducere și Exegeza Noului Testament de la Facultatea de Teologie din Chișinău (1926-1941), decanul acesteia (1928-1930), profesor de Exegeza Vechiului Testament la Facultatea de Teologie din București (1941-1947), membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor (din 1954).

Ca teolog, a publicat studii despre Noul Testament, articole, meditații, conferințe, predici. Între 1928-1934, a realizat o nouă traducere a Bibliei în limba română (împreună cu pr. prof. Vasile Radu). A desfășurat o remarcabilă activitate literară-publicistică. A publicat volume de nuvele, romane, note de călătorie, articole în principalele ziare și reviste ale timpului, precum și un jurnal care a fost restituit și publicat postum. După 1944, este prezent în viața literară sau politică, este ales vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România în 1947, deputat în Marea Adunare Națională în sesiunea 1948 - 1952 și primește Ordinul Muncii, clasa întâi în 1954.

A călătorit în Țara Sfântă, în Ungaria, Italia, Grecia, Egipt. După o congestie cerebrală, își va petrece ultimii ani de viață în pat. În Israel, primăria orașului Ierusalim a numit o piațetă în amintirea sa, ca semn de apreciere a contribuției sale la promovarea înțelegerii între creștini și evrei, inclusiv în timpurile când omenirea a fost pusă greu la încercare. La Mangalia și la Roșiorii de Vede, câte o școală îi poartă numele. A fost slujitorul altarului strămoşesc şi al teologiei româneşti, prin cercetarea şi traducerea Sfintei Scripturi. A fost slujitorul condeiului prin opera literară de excepţie pe care a scris-o, dar şi omul dialogului. Gala Galaction a fost cel care a înţeles că pentru pacea socială este nevoie de dialogul interconfesional, de a-l accepta pe celălalt, de altă confesiune, fără a abdica de la convingerile sale religioase. De aceea a fost considerat, de unii mai categorici, ca fiind omul compromisului în relaţiile cu romano-catolicii, evreii şi socialiştii. De altfel, aceştia din urmă l-au considerat chiar un reper, pe care l-au cultivat şi utilizat în perioada postbelică. A fost poate unul dintre cei mai respectaţi preoţi în perioada comunistă, cel mai publicat şi cel mai necenzurat. Cu toate acestea, Gala Galaction rămâne unul dintre pilonii de referinţă ai Teologiei româneşti şi ai literaturii universale deopotrivă.

Surse:

Camelia Caracaleanu, Fantastic și folcloric în nuvelistica lui Gala Galaction, București, 1996.

Gheorghe Perian, Despre Gala Galaction, Cluj, 2005.

http://www.autorii.com/scriitori/gala-galaction/index.php

https://www.ro.biography.name/scriitori/8-romania/55-gala-galaction-1879-1961

https://www.artline.ro/Gala-Galaction-30243-1-n.html

http://jurnaluldedrajna.ro/gala-galaction-prozator-memorialist-traducator-si-preot-ortodox/

http://biserica.org/WhosWho/DTR/P/GrigoriePisculescu.html

$$$

 S-a întâmplat în 8 martie 2015: În această zi, a murit compozitorul Marcel Dragomir; redactor principal la Secţia de creaţie a Radiodifuziunii Române între anii 1984 şi 1994.Compozitorul Marcel Dragomir s-a născut la Câmpina, judeţul Prahova, la 30 octombrie 1944. Între anii 1961-1966, a urmat cursurile Liceului de Muzică „George Enescu" din Bucureşti, continuând studiile muzicale la Conservatorul „Ciprian Porumbescu" din Bucureşti, pe care l-a absolvit în 1971.

După absolvire, până în 1982, a fost profesor de clarinet-saxofon la Şcoala Populară de Artă din Bucureşti, iar între anii 1984-1994 a ocupat funcţia de redactor principal la secţia de creaţie a Radiodifuziunii Române din Bucureşti, A apărut în emisiuni de radio şi de televiziune, a făcut parte din jurii naţionale şi internaţionale de concursuri de muzică uşoară: Bratislava (Cehoslovacia, 1972), Dresda (R.D. Germană, 1984), Slanchev Briag (Sunny Beach, Bulgaria, 1986). Din 1975 este membru al Uniunii Compozitorilor din România.

Marcel Dragomir a debutat în muzica uşoară din perioada studenţiei, fiind instrumentist în formaţia Modern Grup, iar componistic a debutat în 1972 cu piesa „N-aştepta", interpretată de Aurelian Andreescu. De-a lungul timpului, a scris muzică de scenă pentru teatru de revistă, muzică de film şi de televiziune, dar mai ales piese de muzică uşoară cu care a obţinut numeroase premii la festivaluri de interpretare şi creaţie din ţară şi din străinătate - Mamaia, Sopot (Polonia), Rostock (R.D. Germană). A semnat muzica de teatru în piesa „Melodiile vacanţei" de Saşa Georgescu, dar şi în musicalul „Profesorul de franceză" (1991) după comedia lui Tudor Muşatescu. Marcel Dragomir este compozitorul unor şlagăre celebre interpretate de cei mai mari cântăreţi români: Elena Cârstea, Corina Chiriac, Cornel Constantiniu, Emilia Diţu, Stela Enache, Mihaela Mihai, Mihaela Runceanu, Mirabela Dauer şi alţii.

Cea mai îndelungată şi prolifică dintre colaborări a fost aceea cu Angela Similea, pentru care a compus zeci de melodii ce au devenit şlagăre, între care: „Adu-mi clipa de lumină", „De ce te uiţi la mine", „De n-ai fi tu", „Hai să ne-mpăcăm", „Inscripţie pe un tablou", „Iubeşte-mă de-ţi plac aşa cum sunt", „Împreună vom învinge", „La revedere", „Nufărul alb", „Pentru tine, draga mea", „Poarta clipelor", „Când vei înceta să mă iubeşti", „Să mori de dragoste rănită", „Să te gândeşti din când în când la mine", „Trenul galben fără cai", „Un albastru infinit", „Voi dansa cu tine", „Din şevaletul vieţii".În 1977, Angela Similea obţinea premiul I la Festivalul Mamaia pentru „Un albastru infinit", compusă de Marcel Dragomir, iar în 2000 piesa „Să mori de dragoste rănită" compusă tot de Marcel Dragomir, pe versurile lui Aurel Storin, şi cântată de Angela Similea a fost declarată „melodia secolului XX" de către public, cu ocazia galei organizate de TVR.

Din bogata sa activitate componistică mai amintim: „Fericirea are chipul tău", „Toţi tinerii pot fi prieteni", „De câte ori îţi spun la revedere", „Sărută-mă de ştii s-o faci ca vântul" - interpretate de Mihaela Runceanu; „El e băiatul", „În locul tău" - interpretate de Corina Chiriac; „Teatrul de păpuşi",„Darul copiilor", „Dorul vine, dorul pleacă", „De ce?", „Să păstrăm pământul teafăr", „Fără tine", „Bine te-am găsit", „Mi-e dor de dorul tău", „E bine, e foarte bine....!?", „Orice zi din viaţa mea", „Te chem în viaţa mea" - interpretate de Mirabela Dauer. La 6 aprilie 2011, revista „Actualitatea Muzicală" i-a acordat Premiul „Campionii şlagărelor". Marcel Dragomir a murit în noaptea de 8/ 9 martie 2015.

Surse:

Daniela Caraman Fotea, „Meridianele cântecului",Editura muzicală, 1989.

https://romanticfm.ro/romantic-club/noutati/s-a-stins-compozitorul-marcel-dragomir-5966

https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/marcel-dragomir-a-murit-asculta-cele-mai-importante-melodii-compuse-in-40-de-ani-de-cariera.html

https://www.mediafax.ro/cultura-media/biografie-marcel-dragomir-compozitorul-care-a-reprezentat-o-generatie-de-artisti-romani-13955910

https://www.agerpres.ro/documentare/2019/10/30/o-personalitate-pe-zi-compozitorul-marcel-dragomir--393927

https://www.ziarulmetropolis.ro/marcel-dragomir-a-murit-la-varsta-de-70-de-ani/

$$$

 8 martie - Ziua Internaţională a Femeii. La mulți ani tuturor doamnelor și domnișoarelor din lume!

 Ziua de 8 Martie este cunoscută în întreaga lume ca sărbătoarea internațională a femeii. După cum știm, luna martie este prima lună de primăvară, luna în care natura renaște și razele soarelui încep să ne încălzească sufletele. Dacă evenimentul coincide, ca perioadă din an, cu un nou început, semnificaţiile acestuia sunt legate şi de lupta femeilor pentru dobândirea unor drepturi, confundându-se ulterior cu o sărbătoare a mamelor în țările din fostul bloc sovietic. În anul 1977, Adunarea Generală a ONU a proclamat printr-o rezoluție Ziua Națiunilor Unite pentru Drepturile Femeilor și Pace Internațională. O sărbătoare a femeilor, recunoscută internațional, dar fără a se preciza o zi anume, a fost hotărâtă încă din 1910, de Internaționala Socialistă reunită la Copenhaga. După Primul Război Mondial s-a fixat data de 8 martie ca Ziua Internațională a Femeii, dar procesul de emanciparea femeii nu a fost încheiat. Femeile au continuat să demonstreze pentru drepturi egale și în principal pentru drept de vot. Următoarea etapă în instituirea unei zile dedicate femeii l-a constituit proclamarea, în 1975, de către ONU, a Anului Internațional al Femeilor și declararea perioadei 1976–1985 ca Deceniul ONU pentru condiția femeii. În 1908, 15.000 de femei au mărșăluit în New York cerând un program de lucru mai scurt, salarii mai bune și dreptul la vot, iar în 1909, conform unei declarații a Partidului Socialist din America, Ziua Internaționala a Femeii a fost stabilită pe 28 februarie.

Un an mai târziu, în 1910, în urma unei Conferințe a Muncitoarelor de la Copenhaga, unde au participat peste o sută de femei din 17 țări, s-a hotărât ca Ziua femeii să fie sărbătorită în aceiași zi peste tot în lume, data de 8 martie fiind aleasă însă abia în 1913. Ziua femeii a fost recunoscută ca sărbătoare internațională în 1977, devenind o tradiție în majoritatea țărilor din Europa și în SUA, fiecare sărbătorind-o așa cum o simte. Ziua de 8 Martie este pe plan internaţional „Ziua femeilor militante”, a celor datorită cărora femeile au drept de vot, dreptul la proprietate, dreptul la educație, la divorț, la asistență medicală, la contracepție. În România în ziua de 8 Martie se sărbătorește Femeia, bucuria vieții și motivația de a trăi. Până în decembrie 1989 se vorbea de ziua mamei, prilej cu care se organizau spectacole dedicate mamelor. După 1989 noțiunea de ziua mamei este înlocuită cu ziua femeii. Orice femeie așteaptă cu nerăbdare ziua femeii, zi în care îți dorește să fie răsfățată atât de iubit, soț, cât și de copii, rude și chiar colegi. Este ziua în care femeia este sau ar trebui să fie ridicată pe piedestalul unei regine, să primească flori în semn de respect și mulțumire. 8 martie este sărbătoare oficială în țări precum: Afganistan, Angola, Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Burkina Faso, Cambodgia, Camerun, China, Croația, Cuba, Georgia, Guinea, Eritrea, Kazakhstan, Kîrgîzstan, Laos, Macedonia, Madagascar, Moldova, Mongolia, Muntenegru, Nepal, Rusia, Tajikistan, Turkmenistan, Uganda, Ucraina, Uzbekistan, Vietnam și Zambia, însă este sărbătorită și în alte state, precum Chile, Serbia sau Bulgaria.

Ziua internaționala a femeilor în Vest simbolizează emanciparea femeii, fiind instituită pentru a promova drepturile acestora și egalitatea cu bărbații. Pe de alta parte, sărbătoarea este percepută ca o moștenire comunistă, în estul Europei...În țările baltice, de 8 martie se pune mai mult accent pe Ziua mamei, sărbătoare marcată prin oferirea de daruri și flori acestora. În Italia, de 8 martie sunt organizate reuniuni despre afirmarea drepturilor femeilor, a siguranței acestora la locul de muncă, a sănătății. Bărbații din Italia oferă de 8 martie femeilor mimoze galbene. Mimozele galbene și ciocolata sunt daruri oferite frecvent și femeilor din Rusia și Albania, în ziua de 8 martie. În Portugalia și nu numai, femeile sărbătoresc seara zilei de 8 martie în oraș, în grupuri formate numai din femei. Femeile din Pakistan celebrează în fiecare an, pe data de 8 martie, luptele acestora pentru drepturile femeii și încercările de natură culturală sau religioasă, prin care au trecut acestea. 

În data de 8 martie, Ziua Internațională a Femeii este sărbătorită (în unele țări fiind declarată prin lege zi liberă) în următoarele state: Albania, Algeria, Armenia, Azerbaidjan, Bangladesh, Belarus, Bosnia şi Herţegovina, Brazilia, Bulgaria, Burkina Faso, Cambodgia, Camerun, Chile, Columbia, Croaţia, Cuba, Cipru, Danemarca, Eritreea, Finlanda, Georgia, Grecia, Guineea-Bissau, Islanda, India, Italia, Israel, Laos, Letonia, Kazajstan, Kosovo, Kirghizstan, Macedonia, Madagascar, Malta, Mexic, Republica Moldova, Mongolia, Muntenegru, Nepal, Palestina, Polonia, Portugalia, România, Rusia, Serbia, Slovacia, Slovenia, Suedia, Siria, Tadjikistan, Turcia, Turkmenistan, Ungaria, Uzbekistan, Vietnam, Zambia. În China, femeile au după-amiaza liberă de 8 martie. În această zi se obişnuieşte ca bărbaţii să dăruiască flori şi mici cadouri femeilor din viaţa lor – soţiilor, iubitelor, mamelor, fiicelor şi colegelor. În România şi Bulgaria, se păstrează obiceiurile de dinainte de căderea comunismului, când de 8 martie, de Ziua Mamei, copiii făceau cadouri mamelor, bunicilor, învăţătoarelor şi profesoarelor.

Surse:

https://www.mediafax.ro/life-inedit/8-martie-povestea-zilei-internationale-a-femeii-17053666

https://www.descopera.ro/istorie/13947933-8-martie-ziua-in-care-femeile-nu-primeau-flori-si-se-luptau-pentru-niste-drepturi-elementare

https://ziarulunirea.ro/istoricul-zilei-de-8-martie-ziua-internationala-a-femeii-cum-a-aparut-aceasta-sarbatoare-in-lume-248330/

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/8-martie-o-sarbatoare-profund-comunista

$$$

 S-a întâmplat în 8 martie…

– „Ziua Internaţională a Femeii” (instituită în anul 1910); a fost recunoscută oficial de către Naţiunile Unite în anul 1975, odată cu proclamarea „Anului internaţional al femeii” şi declararea perioadei 1976-1985 ca „Deceniu ONU pentru condiţia femeii”; în 1977 Adunarea Generală a ONU a proclamat, printr-o rezoluţie, „Ziua Naţiunilor Unite pentru drepturile femeilor şi pace internaţională” 

-1566: S-a născut compozitorul italian Don Carlo Gesualdo (m. 1613). 

- 1617: S-a născut Tito Livio Burattini, arhitect, matematician şi om de ştiinţă italian (d. 1681).

- 1618: Johannes Kepler descoperă a treia lege a mişcării planetelor

-1629: S-a născut compozitorul şi organistul Ioan Căianu, primul autor atestat de muzică cultă din Transilvania; culegător de folclor românesc şi maghiar; de la el s-a păstrat „Codicele Caioni”. 

- 1817: Prima utilizare a stetoscopului de catre medicul francez René Théophile Hyacinthe Laënnec. 

- 1820, 8/20: S-a născut Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al Principatelor Române (1859-1862) şi al statului naţional România (1862-1866); participant activ la Revoluţia de la 1848 din Moldova; la 5/17.I.1859 a fost ales domn al Moldovei, iar la 24.I/5.II.1859 şi al Ţării Româneşti, înfăptuindu-se astfel unirea celor două Ţări Române; ca domnitor, Cuza a dus o susţinută activitate politică şi diplomatică pentru recunoaşterea uniunii personale (de la 1859) de către puterea suzerană şi puterile garante şi apoi pentru desăvârşirea unirii Principatelor Române, prin realizarea unităţii constituţionale şi administrative, care s-a finalizat în ianuarie 1862, când Moldova şi Ţara Românească au format un stat unitar cu numele de România, cu capitala la Bucureşti, cu un singur Guvern (22.I/3.II.1862) şi un singur Parlament (24.I/5.II/1862); sub domnia sa s-au pus bazele dezvoltării moderne a naţiunii române din punct de vedere economic, social, politic şi cultural; guvernarea sa a întâmpinat, însă, o puternică opoziţie din partea conservatorilor şi a liberalilor radicali, care au organizat un complot şi l-au silit să abdice (11/23.II.1866); exilat, Cuza îşi va petrece restul vieţii dincolo de hotarele ţării (m. 1873, la Heidelberg, Germania). 

– 1830, 8/20: S-a născut Atanasie Marian Marienescu; s-a remarcat ca istoric, filolog, scriitor, folclorist şi etnograf, lui datorându-i-se tipărirea primei culegeri de colinde din teritoriile româneşti (1859); membru corespondent al Societăţii Academice Române şi, apoi, membru titular al Academiei Române din 1881 (m. 1914). 

- 1848, 8/20: A avut loc, la Paris, în locuinţa lui Nicolae Bălcescu, o întrunire a revoluţionarilor români (munteni şi moldoveni), unde s-a hotărât declanşarea revoluţiei simultan în cele două Principate şi s-a redactat programul acesteia; coordonarea celor două revoluţii s-a dovedit mai greu de realizat la faţa locului, evenimentele urmând un curs deosebit în fiecare dintre cele două capitale 

- 1856: Contele Walewski, ministrul de externe al Franţei şi preşedinte al Congresului de Pace (fiul natural al lui Napoleon I), propune, în timpul Congresului de pace de la Paris, unirea Moldovei cu Muntenia sub conducerea unui prinţ străin

- 1857: S-a născut compozitorul italian Ruggiero Leoncavallo (m. 1919)

- 1862: Războiul civil american: Are loc prima bătălie între două nave de luptă cuirasate, Monitor (aparţinând Uniunii) şi Merrimack (aparţinând Confederaţiei), bătălie ce a revoluţionat tactica navala.

 - 1869: A murit compozitorul francez Hector Berlioz; a avut o contribuţie importantă în conturarea romantismului francez prin promovarea unei noi estetici muzicale, care presupune existenţa unor mijloace expresive (n. 1803).A avut o contribuţie importantă în conturarea romantismului francez.Contribuţia lui constă în promovarea unei noi estetici muzicale, care presupune existenţa unor mijloace expresive.

– 1871, 8/20: A murit (la Neapole, Italia) Alexandru Hurmuzaki (Hurmuzachi), publicist şi om politic; unul dintre fruntaşii mişcării naţionale din Bucovina; membru fondator al Societăţii Academice Române din 1866 (n. 1823) 

– 1875: S-a născut compozitorul şi pianistul italian Franco Alfano (m. 1954

– 1879: S-a născut medicul Constantin M. Popescu; primul operator român de film, pionier al filmului ştiinţific mondial (între anii 1898 şi 1901, împreună cu medicul Gheorghe Marinescu, fondatorul şcolii româneşti de neurologie, a utilizat cinematograful în studierea unor maladii psihice) (m. 1956)

– 1888: S-a născut sculptorul şi profesorul Cornel Medrea (nume complet: Corneliu Virgiliu Medrea); membru corespondent al Academiei Române din 1955 (m. 1964) 

– 1895: S-a născut Agatha Grigorescu-Bacovia, poetă, prozatoare şi memorialistă; soţia poetului George Bacovia (m. 1981)

– 1896: S-a născut Zavaidoc (Marin Teodorescu), cel mai cunoscut lăutar român al perioadei interbelice (m. 1945)

- 1906: S-a născut Ştefan Péterfi, botanist de naţionalitate maghiară din România; paralel cu activitatea didactică la Universitatea din Cluj, a desfăşurat o intensă activitate ştiinţifică, consacrându-se în principal studiului algelor; membru titular al Academiei Române din 1963, vicepreşedinte al acestui for (1974-1978) (m. 1978)

- 1910: S-a născut prozatorul Radu Tudoran (numele la naştere: Nicolae Bogza); fratele scriitorului Geo Bogza. Radu Tudoran (numele la naştere, Nicolae Bogza, n. Blejoi, judeţul Prahova - d. 18 noiembrie 1992) a fost un prozator român, autorul unor romane de mare succes: Un port la răsărit (1941) şi Toate pânzele sus! (1954),autorul ciclului de romane dedicat României secolului al XX-lea, Sfârşit de mileniu şi traducător.

- 1911: S-a născut Emanuel Elenescu, dirijor, compozitor şi profesor; fagotist în Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii (1933-1938; 1947-1950); a debutat ca dirijor la Ateneul Român (1938), la pupitrul Orchestrei Radio; dirijor la Corul Radio din Bucureşti (1950-1952) şi la Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii (1952-1983) (m. 2003)

- 1911: Ziua internaţională a femeii este celebrată pentru prima dată

- 1917: S-a născut poetul Dimitrie Stelaru (m. 1971). 

- 1917: Are loc o demonstraţie a femeilor din Petrograd împotriva lipsei de alimente, organizată cu prilejul „Zilei femeii", care continuă până la 12 martie cu o grevă a muncitorilor, moment ce reprezintă declanşarea Revoluţiei din februarie; trupele trimise împotriva lor fraternizează cu greviştii; se formează miliţiile cetăţeneşti (gărzile roşii); în urma evenimentelor, pe 15 martie acelaşi an, ţarul Nicolae al II-lea va abdica, momentul marcând sfârşitul dinastiei Romanovilor şi al Imperiului Ţarist

– 1917: A murit contele german Ferdinand von Zeppelin, inventatorul dirijabilului, în perioada 1900-1917 construind peste 50 de dirijabile rigide; este primul care a folosit motorul cu combustie internă pentru propulsia dirijabilelor (n. 1838) 

- 1918: Primul caz de gripă spaniolă; începutul unei pandemii devastatoare

- 1921:S-a născut actriţa americană Cyd Charisse, considerată ultima mare dansatoare a Hollywood-ului; a jucat alături de Fred Astaire şi Gene Kelly în numeroase musical-uri din anii '50 ai secolului XX (m. 2008)

- 1921: Trupe franceze au ocupat Düsseldorf şi alte oraşe din zona Ruhrului, din cauza neachitării despăgubirilor de război de la sfârşitul Primului Război Mondial, pe care Germania le datora Franţei (67 miliarde mărci-aur)

– 1922: S-a născut Ralph Baer, inventator şi inginer german-american, cunoscut drept „tatăl jocurilor video”, datorită muncii sale de pionierat care a dus la crearea consolei de jocuri video Odyssey (m. 2014)

– 1923: S-a născut Walter Jens, scriitor german, filolog, critic şi istoric literar, profesor; militant activ împotriva militarismului (m. 2013)

- 1923: A murit Johannes Diderik van der Waals, fizician olandez..Johannes Diderik van der Waals (n. 23 noiembrie 1837 in Leiden; d. Amsterdam) a fost un fizician olandez, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1910 pentru munca sa în domeniul ecuaţiei stării gazelor şi lichidelor.

- 1924: S-a născut Alma Redlinger, pictoriţă, desenatoare şi gravoare

- 1928: Prin hotărârea judecătorească nr. 6728 a Tribunalului Ilfov, Liga Navală Română (LNR) a căpătat personalitate juridică. Comitetul de iniţiativă, constituit dintr-un grup de personalităţi din marină, din viaţa culturală şi politică, printre care: viceamiral Vasile Scodrea, contraamiral Ioan Coandă, profesorul universitar Marin Ştefănescu şi comandorii Ion Bălănescu, Aurel Negulescu, Mihai Negru, Eugeniu Botez, a pus temelia înfiinţării LNR în anul 1927; în februarie 1928 a avut loc adunarea de constituire a Ligii Navale

- 1931: S-a născut scriitorul şi istoricul Gelcu Maksutovici; fost preşedinte al Uniunii Culturale a Albanezilor din România

- 1935: S-a născut prozatorul Radu Ciobanu

- 1936: S-a născut actriţa Gina Patrichi (m. 1994)

- 1941: A murit scriitorul american Sherwood Anderson (n. 1876)

- 1945: La două zile după instalarea guvernului Petru Groza, la 6 martie 1945, Churchill s-a adresat preşedintelui american Roosevelt, printr-o telegramă personală şi strict secretă, în care îşi manifesta îngrijorarea faţă de instalarea, prin forţă, a unui guvern comunist şi prevedea epurarea fără discriminare a românilor anticomunişti. În telegrama de răspuns, preşedintele american, recunoscând amestecul conducerii de la Kremlin în numirea unui guvern comunist, menţiona: eu cred că România nu este un loc bun pentru a ne măsura cu ruşii.

- 1945: Guvernul român a adresat guvernului sovietic o telegramă în care solicita reintegrarea nordului Transilvaniei la România, teritoriul fiind oficial parte a Ungariei, ca urmare a Dictatului de la Viena din 1940. În telegrama de răspuns, din 9 martie 1945, I.V.Stalin consimte la reinstalarea administraţiei româneşti în N-E Transilvaniei. La 13 martie 1945, la Cluj, a avut loc proclamarea oficială a reinstalării administraţiei româneşti în această parte a ţării

- 1948: S-a născut Mel Galley, chitarist al trupei britanice de heavy metal Whitesnake (m. 2008) 

- 1950: Uniunea Sovietică susţine că deţine bomba atomică

- 1952: A murit Horia Furtună, poet, dramaturg şi prozator; autorul poeziei Un suflet nou, dedicată momentului inaugural al Radiodifuziunii Române (1.XI.1928), poezie citită la microfon de autor; ulterior Horia Furtună a fost realizator şi director de programe la SRR (n. 1888). 

- 1957: A murit Othmar Schoeck, compozitor, dirijor şi pianist german (n. 1886)

–1961: A murit Gala Galaction, prozator, memorialist şi traducător, preot şi profesor de teologie la Cernăuţi şi Bucureşti (a realizat, în 1938, în colaborare, una dintre cele mai izbutite traduceri în limba română ale „Bibliei”); membru titular onorific al Academiei Române din 1947 (n. 1879) 

- 1961: A murit Sir Thomas Beecham, dirijor englez (n. 1879)

- 1965: Vietnam: sosirea soldaţilor americani

- 1967: A murit entomologul de origine germană Wilhelm Karl W. Knechtel, fondatorul şcolii româneşti de entomologie agricolă; membru titular al Academiei Române din 1955 (n. 1884)

- 1968: La Praga, studenţii cehoslovaci îşi declară sprijinul faţă de mişcarea de liberalizare cunoscută sub numele de Primăvara de la Praga

- 1971: A murit Harold Lloyd, actor american de film (n. 1893)

- 1972: Reprezentantul permanent al României la Agenţia Internaţională pentru Energia Atomică (AIEA) a semnat, la Viena, Acordul cu privire la aplicarea garanţiilor în cadrul Tratatului de neproliferare a armelor nucleare între România şi AIEA

- 1979: Începe vizita oficială în România a preşedintelui Franţei, Valery Giscard D'Estaing (8 martie - 10 martie 1979)

- 1981: A murit dirijorul rus Kiril Kondraşin (n. 1914) 

- 1982: Staţiile automate interplanetare sovietice Venus-13 şi Venus-14 ating suprafaţa planetei Venus

- 1982: A murit zoologul Vasile Gh. Radu; de numele său se leagă promovarea cercetărilor faunistice şi de ecologie terestră; membru corespondent al Academiei Române din 1948 (n. 1903)

- 1982: SUA acuză URSS de folosirea gazelor toxice în Afganistan. Se afirma că aproape 3.000 de persoane au fost ucise astfel

- 1983: Preşedintele american Ronald Reagan numeşte URSS un Imperiu al Răului

- 1983: A murit Sir William Walton, compozitor englez (n. 1902) 

- 1987: A murit Zoe Băicoianu, sculptoriţă şi ceramistă (n. 1910)

- 1991: S-a înfiinţat, la Bucureşti, agenţia de presă „A. M. Press", condusă de poetul Lucian Avramescu 

- 1993: A murit compozitorul şi muzicologul român de naţionalitate germană Wilhelm Georg Berger; membru corespondent al Academiei Române (n. 1929) 

- 1995: Deschiderea oficială a lucrărilor Comisiei de elaborare a strategiei naţionale de pregătire a aderării României la Uniunea Europeană, compusă din oameni de ştiinţă şi din reprezentanţi ai tuturor partidelor parlamentare

- 1999: A murit Adolfo Bioy Casares, prozator, traducător, editor şi jurnalist argentinian, unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori latino-americani (n. 1914)

- 1999: A murit Joe DiMaggio, legendarul jucător de basball al echipei „Yankees" din New York; a fost căsătorit, pentru scurt timp, cu actriţa americană de film Marilyn Monroe (n. 1914)  

– 1999: A murit Adolfo Bioy Casares, prozator, traducător, editor şi jurnalist argentinian, unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori latino-americani (n. 1914)

- 2000: Papa Ioan Paul al II-lea a fixat această zi pentru mea culpa publica (zi de pocăinţă)

– 2001: A murit Ninette de Valois, balerină britanică, fondatoarea companiei Royal Ballet (n. 1898)

- 2010: A murit istoricul şi criticul literar George Gană (n. 1935)

- 2011: A murit inginerul agronom Marcu Botzan; autor al unor importante cercetări care fundamentează dezvoltarea şi rolul lucrărilor de îmbunătăţiri funciare pe teritoriul României; considerat drept „creator al şcolii româneşti de cercetare în îmbunătăţiri funciare“; membru titular al Academiei Române din 1993 (n. 1913)

- 2014: Un avion aparţinând companiei Malaysia Airlines a dispărut de pe radare la două ore după decolarea din Kuala Lumpur cu destinaţia Beijing. La bordul avionului se aflau 239 de persoane (227 de pasageri şi 12 membri ai echipajului), considerate decedate. Conform datelor obţinute prin satelit şi de echipele de căutare, avionul Boeing 777 s-a prăbuşit în sudul Oceanului Indian, la vest de oraşul australian Perth

– 2015: A murit compozitorul Marcel Dragomir; redactor principal la Secţia de creaţie a Radiodifuziunii Române între anii 1984 şi 1994 (n. 1944)

– 2016: A murit Sir George Martin, producător muzical, compozitor, aranjor, inginer de sunet şi muzician britanic; a produs albumele de studio ale formaţiei „The Beatles” (n. 1926)