$$$

 S-a întâmplat în 2 februarie1880: S-a născut, în București, Leon Biju, pictor român (d. 1970). A studiat la Şcoala de Belle-Arte din Bucureşti la clasa lui G. D. Mirea şi Ipolit Strâmbu, Leon Biju şi-a pregătit examenul de absolvire cu Sava Henţia, Ion Georgescu şi acuarelistul Spenrlick, dar şi cu tatăl său, Alexandru Biju, inginer de cale ferată cu talent de miniaturist. Concomitent cu Şcoala de Belle Arte, unde a studiat cu G. D. Mirea, Dimitrie Serafim şi Alexandru Tzigara-Samurcaş a urmat şi Conservatorul la Bucureşti.În 1906 a plecat spre Paris, poposind un timp la München, pentru ca în capitala franceză să fie admis la academia de Belle-arte, dar să enunţe în favoarea Academiei Julien. Alături de profesorul Jean Paul Laurens a luat prima dată contact cu Orientul, când a întreprins alături de acesta o călătorie în Maroc şi Algeria. Până în 1913, când este nevoit să se întoarcă în ţară pentru războiul balcanic, a participat la Salonul de toamnă din Paris şi Champs-Elysées. După participarea la război s-a reîntors la Paris, dar începutul primului război mondial îl obligă să se întoarcă în ţară, unde se implică în viaţa artistică bucureşteană. În perioada 1919 – 1947 a participat constant la Salon şi la expoziţiile Tinerimii Artistice, iar prima expoziţie personală a deschis-o în 1927.Doi ani mai târziu avea să întreprindă o călătorie ce i-a marcat profund opera. Plecat pentru doar două săptămâni în Egipt, avea să rămână 4 ani, fascinat de lumea geografic aridă, dar bogată prin oamenii şi vestigiile sale. A călătorit îndelung la Cairo, Luxor, Assuan lucrând intens peisaje, vestigii, felahi, dar mai ales femei, surprinse în veşminte locale, în variate posturi. La întoarcerea în ţară expoziţia deschisă în februarie 1934, la Dalles, cu 146 de picturi şi 100 de desene, a fascinat deopotrivă publicul şi criticii. „Din Egipt domnul Biju ne aduce o temă cu totul nouă în arta română şi chiar un om nou... este seriozitate şi melancolie în imaginea pe care ne-o dă artistul despre Egipt... Capete de femei, atât de bine şi de just observate...(George Oprescu)”. Francisc Şirato observa, dincolo de exotismul temei, calităţile de colorist ale pictorului, dar şi preferinţa pentru „staticul pe care îl îmbină cu o solemnitate ce dă... tablourilor ceva sacral.” După 1948, datorită regimului comunist și a simpatiilor sale legionare, creația sa a cunoscut o perioadă manieristă, caracterizată prin picturi de flori, în special crizanteme.Leon Biju a decedat la 16 februarie 1970, la București, și a fost înmormântat la Cimitirul Bellu.Opere ale sale se află în colecția Băncii Naționale Române, în Muzeul Național de Artă Bcurești și Muzeul de Artă din Tulcea

Surse:

http://artindex.ro/2012/05/16/biju-al-leon/

https://g1b2i3.wordpress.com/2010/02/02/leon-alexandru-biju-1880-1970pictor-roman/

https://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/leon-alexandru-biju-1880-1970-2991552

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Leon_Biju

https://www.7-zile.com/leon-biju-%E2%80%93-pictor-controversat/

$$$

 S-a întâmplat în 2 februarie1917: A apărut (până la 23 martie 1918), la Iaşi, ziarul de front „România”, sub conducerea lui Mihail Sadoveanu. Printre colaboratori: Barbu Delavrancea, Ion Minulescu, Alexandru Vlahuţă, Vasile Voiculescu. La izbucnirea Primului Război Mondial, în anul 1914, au fost făcute mari concentrări de rezervişti, prelungite până în toamna acelui an. La împlinirea termenului de 30 de zile de instrucţie, prevăzut în ordinul de chemare, concentraţii din fiecare contingent erau lăsaţi la vatră, până la noi ordine. Potrivit înscrisurilor cercetate de Gh. Diaconescu, printre aceştia s-a aflat şi locotenentul Mihail Sadoveanu din Regimentul 15 Infanterie „Răsboieni”.Din 1915, concentrările au devenit tot mai masive şi de mai lungă durată, locotenentul Mihail Sadoveanu fiind chemat şi el din nou sub arme (16 ianuarie 1915), la Regimentul 16 Infanterie, Suceava. Acum, fiind locotenent cu vechime şi în curs de avansare, a primit comanda unei companii din Batalionul 3 Infanterie. Ceva mai târziu (15 august 1916), odată cu intrarea României în război, locotenentul Mihail Sadoveanu a lucrat la Cenzură, la Bucureşti, până în decembrie, când a fost chemat la Regimentul 16 Infanterie, Suceava, de unde urma să plece pe front. Un alt ordin, însă, l-a trimis la Marele Cartier General care se afla la Bârlad. Deşi tânăr, locotenentul Mihail Sadoveanu a fost însărcinat să conducă - între 1917 şi 1918 – ziarul intitulat „România - organ al apărării naţionale”, scris şi tipărit pentru „a ridica moralul soldaţilor şi al populaţiei civile, căutând a risipi infiltraţiile veninoase ale spionilor şi colportorilor de ştiri false”, a răspândi „ideea biruinţei noastre”, „combaterea propagandei germane” etc. Însărcinarea se justifica prin activitatea sa de publicist de până atunci, scriind povestiri în care erau prezentate problemele militarilor, dar şi pentru faptul că, în septembrie 1916, la Bucureşti, Sadoveanu scosese, împreună cu N. Iorga, I. Minulescu, O. Goga şi Onisifor Ghibu – „Gazeta ostaşilor”. Evident, a primit buget apreciabil pentru plata colaboratorilor– mulţi dintre ei scriitori consacraţi - şi a prestaţiei tipografice (Tipografia „Versuri şi proză” de pe str. Ştefan cel Mare, nr. 20 din Iaşi). Tirajul zilnic era de 20.000 de exemplare, majoritatea articolelor publicate fiind inspirate direct din realitatea frontului. Redacţia ziarului fusese stabilită la Iaşi, pe str. Lăpuşneanu nr. 83, de prea puţine ori Sadoveanu permiţându-şi câte o permisie să plece la Fălticeni. La data de 1 aprilie 1917, locotenentul Mihail Sadoveanu a fost avansat la gradul de căpitan. Pe lângă analiza de amploare făcută războiului, în general, Mihail Sadoveanu prezenta în articolele sale, situaţia militarilor români căzuţi prizonieri, faptele de eroism de la Mărăşti, Mărăşeşti, Răzoare sau Oituz. Îi erau extrem de utile frecventele deplasări făcute cu automobilul pe linia frontului, dar şi în zonele unde unităţile erau retrase pentru refacerea efectivelor, vizitele la spitalele de campanie şi discuţiile cu militarii. Însă, aceleaşi înscrisuri cercetate de Gh. Diaconescu, confirmă că, la 23 martie 1918, ziarul „România - organ al apărării naţionale” şi-a încetat apariţia (la Iaşi), încheindu-şi misiunea şi căpitanul Mihail Sadoveanu (la 31 mai 1918). Deşi mandatul editorului militar Sadoveanu se desfăşurase în cele mai bune condiţii, anumite intrigi şi uneltiri au făcut ca presa să-l atace, atât pe acesta, cât şi pe colaboratorii săi, ofiţeri din Marele Cartier General - care sprijiniseră finanţarea ziarului. Din acest motiv, conducerea armatei a ordonat o anchetă severă care să stabilească adevărul. Din fericire, finalul nu avea să aducă surprize neplăcute pentru că Raportul nr. 4531/7 martie 1918, al colonelului intendent Marin Ionescu, înaintat serviciului Intendenţei al Marelui Cartier General, concluziona că: „Mihail Sadoveanu s-a achitat în mod ireproşabil de sarcinile primite, conducând publicaţia în spiritul unei perfecte ordini financiare şi administrative”. Un alt raport, de la categoria „Strict Secret”, întocmit de G-ral Div. (intendent) Zaharia, înaintat către G-ral CA Constantin Prezan, întărea constatările, relevând că: „administraţia ziarului a fost condusă cu perfectă cinste (…)”.

Surse:

http://www.curierul.forter.ro/06cult/02.htm

https://www.philippide.ro/1918-2018%20Limba%20si%20cultura/32_COZMA%20Codruta.pdf

https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/mihail-sadoveanu-ca-martor-al-primul-razboi-mondial--201676.html

https://www.agerpres.ro/documentare/2020/11/05/documentar-mihail-sadoveanu-140-de-ani-de-la-nastere-viata-marelui-scriitor-5-noiembrie--602817

$$_

 S-a întâmplat în 2 februarie1928: La această dată, apărea (până în 1945, cotidian şi apoi săptămânal, cu întreruperi - în mai multe serii), la Bucureşti, revista „Bilete de papagal", sub conducerea lui Tudor Arghezi, care impune în paginile acesteia un gen literar nou: „biletul" sau „tableta" . Ziarul era de foarte mici dimensiuni, fiind publicat în patru pagini cu dimensiunile de 32×12 cm. Primele numere ale „Biletelor de papagal” au fost tipărite în tipografia instalată în curtea casei lui Tudor Arghezi, pe locul căreia se află în prezent Casa memorială Tudor Arghezi. Primele două numere ale ziarului au fost integral scrise de Tudor Arghezi. Începând cu al treilea număr, apar colaborările. Astfel, în numărul 3, George Topârceanu a semnat două parodii („Psalm” și „Utrenie”), după două poezii semnate de Arghezi în volumul Cuvinte potrivite precum și alte două parodii originale. Numărul 4 a fost scris de Otilia Cazimir iar numărul 5 de Felix Aderca. Numărul 9 a fost scris de Ionel Teodoreanu, iar numărul 16 de Urmuz, împreună cu directorul publicației.Seria întâi a Biletelor de papagal, cu apariție zilnică s-a încheiat cu nr 460, din 9 august 1929.În anul 1930, la 15 iunie, reapare revista Bilete de papagal, cu același format, dar numai pentru o scurtă perioadă de timp, ultimul număr al seriei a II-a apărând la 5 octombrie 1930.În iunie 1937 apare seria a 3-a a revistei Bilete de papagal, cu un alt format și o altă prezentare grafică, cu apariție săptămânală. După apariția a 33 de numere, în februarie 1938 revista a fost interzisă și și-a încetat apariția.Sâmbătă 16 decembrie 1944, Tudor Arghezi a scos ultima serie (a patra) a publicației Bilete de papagal în format de ziar, din care au apărut 48 de numere, până joi 15 februarie 1945. În revistă au debutat o serie de poeți și scriitori, ca Virgil Teodorescu (1928), Aurel Baranga, Constantin Nisipeanu (1928), Virgil Gheorghiu, Geo Bogza, Ion Biberi, Cella Delavrancea, Laurențiu Fulga (1937), Maria Banuș (1928), Emil Botta (1929),

Surse:

http://www.tudorarghezi.eu/

https://www.galeriasigma.ro/produs/TUDOR+ARGHEZI-13581

http://jurnalul.ro/.../carte/bilete-de-papagal-602714.html

https://mnlr.ro/umor-in-bilete-de-papagal-marca-tudor-arghezi/

https://www.agerpres.ro/documentare/2019/01/03/doza-de-cultura-revista-bilete-de-papagal--235241

$$$

 S-a întâmplat în 2 februarie1948: În această zi, a plecat în eternitate Smaranda Brăescu, aviatoare şi paraşutistă româncă de renume mondial. Smaranda Brăescu, (n. 21 mai 1897) a fost prima femeie pilot din România, prima femeie paraşutist cu brevet din România, campioană europeană la paraşutism (1931) şi campioană mondială (în 1932, cu recordul de 7.200 m la Sacramento, SUA).S-a născut în satul Hănţeşti, comuna Buciumeni, din judeţul Covurlui (interbelic), ulterior judeţul Tutova (interbelic), actual în judeţul Galaţi. Între anii 1924 - 1928 a absolvit cursurile Academiei de Belle Arte din Bucureşti, secţia de Artă Decorativă şi Ceramică. La 5 iulie 1928 a executat primul salt cu paraşuta, de la înălţimea de 600 de metri.

La 2 octombrie 1931 câştigă titlul european la paraşutism, în urma unui salt de la înălţimea de 6000 de metri, depăşind şi recordul american de 5384 metri. În urma acestui succes a fost decorată cu Ordinul Virtutea Aeronautică - clasa Crucea de Aur.Proprietară a două avioane, un biplan de tip Pevuez şi un bimotor de tip Milles Hawk, cu cel de-al doilea, în 1932 a stabilit primul record de traversare a Mării Mediterane în 6 ore şi 10 minute, străbătând distanţa de 1100 Km, între Roma şi Tripoli. În acealaşi an 1932, la 19 mai, devine campioană mondială la paraşutism, în urma unui salt realizat cu o paraşută de construcţie românească, de la înălţimea de 7400 de metri, cu durata de 25 de minute. Un lucru remarcabil, acest record fiind depăşit cu doar câţiva metri, abia peste 20 de ani! Recordul său a fost omologat de Aero Clubul din Washington. Recordul precedent, detinut de un american, fusese de 7233 de metri.A fost una din puţinii instructori de paraşutişti militari.A activat ca instructoare la Batalionul 1 Paraşutişti de la Băneasa. 

În timpul celui de-al doilea război mondial a fost activă ca pilot în „Escadrila Albă” de avioane sanitare, pe frontul de Est şi apoi pe frontul de Vest, în cadrul Escadrilei nr. 13, în Transilvania, Ungaria şi Cehoslovacia, fiind decorată cu crucea „Regina Maria”, clasa III, în 1943. Protestează împotriva falsificării alegerilor din noiembrie 1946, semnând, alături de alte personalităţi, un memoriu prezentat Comisiei Aliate de Control.Acesta ajunge în posesia delegaţiei sovietice, iar Smaranda Brăescu este condamnată, în contumacie, la doi ani de închisoare. Fusese acuzată că nu „a demascat” grupările opozante regimului comunist (Haiducii lui Avram Iancu, Mişcarea pentru Libertate şi Sumanele Negre) şi că a semnat, alături de alte 11 personalităţi, memoriul prin care dezvăluia falsificarea alegerilor. S-a ascuns într-o mănăstire sub numele de Maria Popescu. S-a îmbolnăvit de cancer mamar şi a fost operată de profesorul Fălcoianu şi internată pe ascuns la Clinica Universitară din Cluj-Napoca, sub supravegherea profesorului doctor Iuliu Haţeganu şi a conferenţiarului Macovei, dar în zadar. Până relativ recent nu se cunoştea cu certitudine locul unde a fost înmormântată, dar se presupunea că rămăşiţele i s-ar găsi în Cimitirul Central din Cluj-Napoca. Locul a fost identificat în acest cimitir de nişte oameni inimoşi de la ARPIA, filiala Cluj, în parcela II-B, nr.1550, pe baza unor mărturii certe.

După ani de zile în care Asociaţia Română pentru Propaganda şi Istoria Aeronauticii (ARPIA), filiala Cluj, a încercat să obțină aprobare pentru ridicarea monumentului, în data de 2 noiembrie 2018, monumentul închinat Smarandei Brăescu a fost dezvelit în Cimitirul Central din Cluj-Napoca. La sfârșitul anilor ’70, administrația cimitirului a alocat locul de veci unei anume familii Szász.„Urmărind demersurile anterioare de reabilitare a personalității Smarandei Brăescu, întreprinse de generalul Neculai Staicu, inclusiv cartea pe care a publicat-o în 1994, precum și jurnalul scris de Frații Sireteanu, «Jurnalul celebrei Smaranda Brăescu», am încercat la rândul nostru să propunem scoaterea osemintelor din mormântul din Cimitirul Central din Cluj care între timp fusese repartizat familiei Szász și mutarea lor într-un alt loc de veci, dar ni s-a refuzat categoric acest demers. Ca urmare, am căutat alte soluții prin care să cinstim memoria acestei eroine a aviației”, a precizat într-un interviu de presă, cpt. cdr. aviator (r) Laurenţiu Buzenchi, președintele ARPIA Cluj.

Prima întâlnire cu reprezentanții Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice pentru obținerea avizului de construire a monumentului în Cimitirul Central a avut loc în 2014 și de atunci ARPIA s-a confruntat doar cu refuzuri. „Eram întrebat mereu ce se ascunde în spatele insistenței mele de a ridica acest monument. Nimeni din această comisie, în frunte cu domnul Szabolcs Guttmann, care era președintele comisiei, nu era de acord cu locul de amplasare pe care îl propuneam noi”, a precizat Laurențiu Buzenchi.Astfel, asociației i s-a propus alte locuri în oraș pentru ridicarea monumentului, inclusiv în zona Aeroportului Internațional „Avram Iancu”, sau în Parcul Central. Scopul era însă de a ridica un monument în cimitirul în care Smaranda Brăescu fusese înmormântată. Inițial, ARPIA Cluj a propus amplasarea monumentului în micul parc din fața cimitirului cu angajamentul respectării regimurilor de înălțime și de amenajare a zonei, însă nici acolo nu le-a fost aprobată propunerea.„Apoi am identificat un loc la câțiva metri de mormânt, la sugestia celor care administrează cimitirul, unde exista un mormânt pentru care nu mai deținea nimeni drepturi. Am făcut demersuri la Primărie pentru a construi monumentul pe locul acelui mormânt și în prezent monumentul este realizat”, a mai precizat președintele ARPIA Cluj. 

Monumentul reprezintă un mic sanctuar închinat Smarandei Brăescu. Pe o suprafață de granit este specificată cea mai importantă reușită a româncei, respectiv recordul mondial absolut de salt cu parașuta. Monumentul a fost realizat din punct de vedere arhitectural de prof.dr Romulus Zamfir. Smaranda Brăescu mai are un bust dezvelit anul trecut la Bârlad și deține patru titluri de Cetățean de Onoare post mortem, în Bârlad, Tecuci, Galați și Cluj-Napoca.În aceeași zi, în data de 2 noiembrie 2018,după dezvelirea monumentului din Cimitirul Central,a fost prezentată la Cinema Mărăști din Cluj-Napoca ultima parte („Prigoana. Parcela 2B, loc 1550”) a trilogiei care spune povestea vieții celebrei românce.Trilogia conține filmele: „Măndița. Foșnet de mătase albă”, dedicat activității de parașutistă și „ Măndița. Nu mă voi întoarce niciodată din drum”, dedicat activității de pilot. Filmul „Foșnet de mătase albă” a fost distins cu Sabia de bronz a Festivalului internațional al filmului militar și istoric din Varșovia.Filmările au fost realizate la Galați, Tecuci, Cluj-Napoca și București. Documentarul realizat de Lt. col. Cornel Mituț și redactorul Adrian Leonte a fost produs cu sprijinul Asociației Române pentru Propaganda și Istoria Aeronauticii (ARPIA) Cluj, împreună cu Studioul de film al Armatei. Merită să le vedeţi accesând site-ul MApN! Un fim fain, făcut de oameni faini pentru un OM fain: „Măndiţa”!

Surse:

Marcu, George (coord.), Dicţionarul personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2009,

*** Enciclopedia Educaţiei fizice şi sportului din România, vol. II Bucureşti, Editura Aramis, 2002

https://www.istorie-pe-scurt.ro/smaranda-braescu-fata-cu-c…/ http://adevarul.ro/…/viata-tumultoasa-smarandei-…/index.html

 http://www.zf.ro/…/mariana-dragescu-si-escadrila-alba-iv-3…/

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/smaranda-braescu-a-cucerit-america-printr-un-salt-cu-parasuta

https://www.rfi.ro/social-107061-pagina-de-istorie-mormant-smaranda-braescu-romanca-parasutist

http://turismbarlad.ro/ro/smaranda-braescu/

http://transilvaniareporter.ro/cultura/smaranda-braescu-eroina-mondiala-cu-record-absolut-la-parasutism-va-avea-un-monument-in-cimitirul-central-din-cluj/

$$$

 S-a întâmplat în 2 februarie1964: În această zi, a murit scriitorul Ion Marin Sadoveanu. Ion Marin Sadoveanu (pseudonimul literar al lui Iancu-Leonte Marinescu) (n. 15 iunie 1893, Bucureşti) a fost un scriitor, dramaturg, romancier şi eseist român. Debutează cu un poem în „Revista celor şase” (1912); debutul în volum se produce în 1926 cu Dramă şi teatru. După câteva încercări în genul dramatic: Metamorfoze (dramă în versuri, 1927), Anno domini(1927) şi Molima (1930), considerate de autor drept experienţe de debutant, scriitorul a abordat romanul.Sfârşit de veac în Bucureşti (1942) continuă, în formulă balzaciană, cronica arivismului burghez, începută de Nicolae Filimon şi reconstituie cu precizie şi culoare ultimele decenii al secolului al XIX-lea. 

Romanul excelează mai ales prin prezenţa lui Iancu Urmatecu, personaj de o deosebită complexitate, în care inteligenţa şi sentimentalismul, cinismul şi lipsa de scrupule coexistă verosimil. Ion Sîntu (1957), conceput ca un „Bildungs-roman” (roman al formării personalităţii), întregeşte fresca socială cu primii ani ai secolului al XX-lea. Romanul început în 1944 conţine numeroase implicaţii autobiografice, atent mascate prin obiectiviatea epicului tradiţional. Romanul continuă pe cel precedent urmărind destinele lui Matei şi Ion Sîntu, tentativele de evadare dintr-o lume pe care o găsesc anacronică – lumea lui Iancu Urmatecu – în care sensul lucrurilor îl dau evenimente cum sunt: răscoala din 1907, începutul primului război mondial.Taurul mării (1962) evocă viaţa din vechiul oraş dobrogean Histria.

Ion Marin Sadoveanu a profesat cu competenţă cronica dramatică şi a publicat studii despre teatru: De la mimus la baroc (1933), Drama şi teatrul religios în Evul mediu (1942) urma să facă parte dintr-o Istorie a dramei şi teatrului pe care n-a terminat-o ş.a. A tradus din Heinrich von Kleist, Stendhal, Shakespeare, Ibsen, Goethe, Heine ş.a. A publicat un volum de poezii Cântece de rob (1930), cu o poezie metafizică şi religioasă în maniera lui Claudel. A mai publicat povestiri, eseuri, memorialistică, note de călătorie, o povestire science-fiction.S-a distins şi ca excelent conferenţiar.

Surse:

http://www.autorii.com/scriitori/ion-marin-sadoveanu/

http://culturainiasi.ro/ion-marin-sadoveanu/

http://www.romlit.ro/index.pl/ion_marin_sadoveanu

https://www.tititudorancea.com/z/biografie_ion_marin_sadoveanu.htm

https://adevarul.ro/locale/constanta/celalalt-sadoveanu-povestea-scriitorului-iubit-parasit-mare-actrita-teatrului-romanesc-

1_56b251305ab6550cb86ce94c/index.html

https://www.observatorcultural.ro/tag/ion-marin-sadoveanu/

$$$

 S-a întâmplat în 2 februarie1970: În această zi, a decedat Bertrand Russell, filosof, logician, scriitor şi om politic englez; Premiul Nobel pentru Literatură pe 1950. Bertrand Arthur William Russell (n. 18 mai 1872, Trellech - d. Penrhyndeudraeth, Ţara Galilor, Regatul Unit) a fost un filosof, matematician, istoric şi critic social britanic. În timpul vieţii s-a declarat ca fiind liberal, socialist şi pacifist, dar în acelaşi timp a admis că nu a fost cu adevărat niciunul dintre aceste lucruri. Cu toate că a locuit preponderent în Anglia, Russell s-a născut în Ţara Galilor, ţară în care a şi murit, la vârsta de 97 de ani. La începutul anilor 1900 Russel a condus revolta britanică împotriva idealismului. 

Este considerat ca fiind fondatorul filosofiei analitice, alături de predecesorul său Gottlob Frege şi protejatul său Ludwig Wittgenstein, şi este văzut ca unul dintre cei mai importanţi logicieni ai secolului XX. A fost co-autor (împreună cu A. N. Whitehead) la „Principia Mathematica”, o încercare de a găsi bazele matematicii în logică. Eseul său filosofic „On Denoting” este considerat oparadigma a filosofiei. Lucrările sale au avut o influenţă considerabilă asupra logicii, matematicii, teoriei mulţimilor, lingvisticii şi filosofiei, în special filosofia limbii, epistemologie şi metafizică.Russel a fost un proeminent activist anti-război; a militat pentru comerţul liber şi anti-imperialism.

În timpul primului război mondial a fost arestat pentru acţiunile sale pacifiste, iar apoi a făcut campanie împotriva lui Adolf Hitler, a criticat totalitarismul lui Stalin, a atacat Statele Unite ale Americii pentru implicarea în războiul din Vietnam şi a fost un susţinător declarat al dezarmării nucleare.În anul 1950, i-a fost acordat Premiul Nobel pentru Literatură, „în recunoaşterea lucrărilor sale semnificative, în care promovează umanitarismul şi libertatea de conştiinţă."

Surse:

http://www.humanitas.ro/bertrand-russell

https://www.nobelprize.org/prizes/literature/1950/russell/biographical/

https://www.britannica.com/biography/Bertrand-Russell

https://www1.agerpres.ro/flux-documentare/2015/12/10/documentar-65-de-ani-de-cand-scriitorul-bertrand-russell-a-primit-premiul-nobel-pentru-literatura-07-34-58

https://destepti.ro/bertrand-russell

https://adevarul.ro/cultura/carti/bertrand-russell-despre-imbatranim-om-varsta-cunoscut-bucuriile-tristetile-umane-frica-moarte-abjecta-ignobila-1_5c139e78df52022f75779735/index.html

$$$

 2 februarie - Întâmpinarea Domnului, „Ziua ursului"(Stretenia). În fiecare an, la 40 de zile de la Crăciun, pe 2 februarie, creştinii ortodocşi prăznuiesc Întâmpinarea Domnului.Sărbătoarea religioasă cinsteşte ziua ducerii pruncului Dumnezeiesc la Templul din Ierusalim. Pe 2 februarie, Biserica prăznuieşte „Întâmpinarea Domnului" (sau Stretenia, din slavonă), la 40 de zile de la Naştere. Potrivit vechii legi, care cerea ca primul născut al fiecărei familii să fie dedicat, afierosit Domnului, Mântuitorul este dus la Templu. Cu aceeaşi ocazie avea loc şi slujba de purificare a mamei. Evident că Maria nu avea nevoie de purificare după naşterea Fiului lui Dumnezeu, dar ea se supune cu smerenie vechii legi, aşa cum şi Mântuitorul o va face. Prin urmare, Pruncul este dus de Fecioara Maria şi de Iosif, la Templu, dimpreună cu o pereche de turturele care trebuiau jertfite lui Dumnezeu. Aici sunt întâmpinaţi de bătrânul preot Simeon şi de proorociţa Ana. Modelul Sfintei Familii este păstrat şi astăzi. La 40 de zile de la naştere, mamele merg cu pruncii lor la biserică pentru a-i aduce ofrandă simbolică lui Dumnezeu. 

Tot în această zi spiritualitatea populară păstrează sărbătoarea numită Stretenie sau Ziua Ursului. Se consideră că în această zi anotimpul rece se confruntă cu cel cald, sărbătoarea fiind un reper pentru prevederea timpului calendaristic.Oamenii puneau schimbarea vremii pe seama comportamentului paradoxal al ursului, numit Ăl Mare sau Martin. Pentru a câștiga bunăvoința animalului sălbatic, ei așezau pe potecile pe unde obișnuia să treacă acesta, bucăți de carne sau vase cu miere de albine. Se consideră că puterea acestui animal era transferată asupra oamenilor, în special asupra copiilor, dacă aceștia se ungeau, în ziua de 2 februarie, cu grăsime de urs. De asemenea, pentru a fi puternici și căliți în viață, copiii firavi erau botezați cu numele de Ursu.În multe localităţi rurale, şi astăzi copiii mai sunt unşi cu grăsime de urs, procurată de la vânători.Bolnavii de „sperietoare” erau trataţi în această zi prin afumare cu blană de urs.De asemenea, cei care sufereau de sperieturi aveau parte de același tratament.

Pentru a prezice cum va fi vremea, trebuia urmărit bârlogul ursului. acă afară e soare, ursul iese și, văzându-și umbra se sperie și intră la loc. Acest lucru înseamna că iarna se prelungește.Dacă e înnorat, ursul nu-și vede umbra și, astfel, rămâne afară. Acest semn prevestea venirea primăverii.În ziua praznicului, este bine ca mamele ai căror copii sunt bolnavi să dăruiască lucruri de îmbrăcăminte copiilor săraci.Împlinirea acestui ritual aduce bucurii şi alungă boala din familiile generoase. Se mai zice despre Întâmpinarea Domnului, Stretenia, că este o zi cu multe ceasuri rele, iar cine se naște sau cine face nuntă în această zi va avea parte numai de necazuri și nu-i va merge bine.Superstițiile specifice zilei de Stretenie sunt numeroase, multe dintre ele făcând referire la vremea ce urmează. Printre acestea:

-Cine lucrează în ziua de Stretenie va cădea în boală și i se va strâmba gura

-Dacă boul, în cursul zilei de Stretenie, va bea apă din urma lui, atunci este semn că trece iarna

-Dacă bea un bou apă din streașina casei, atunci anul va fi unul cu mană pentru albine și oi

-Dacă în ziua de Stretenie este cald, atunci, în cursul anului, va fi vară călduruoasă și îmbelșugată, iar dacă în această zi este frig, ger și viscol, atunci vara va fi friguroasă și neroditoare

Surse:

https://www.crestinortodox.ro/tag/stretenia/

https://evz.ro/ce-este-stretenia.html

https://www.traditii-superstitii.ro/ziua-ursului-traditii-obiceiuri-si-superstitii/

https://ziarulunirea.ro/sarbatoare-in-2-februarie-intampinarea-domnului-stretenia-sau-ziua-ursului-traditii-si-superstitii-459870/

https://adevarul.ro/locale/calarasi/superstitii-Intampinarea-domnului-stretenia-ziua-ceasuri-rele-munceste-cadea-boala-1_5a73273bdf52022f751501c1/index.html