$$$

 S-a întâmplat în 27 mai 1867: La această dată, împăratul Austriei (1848-1916), Franz Josef I, care se încoronase şi rege al Ungariei (1867-1916), a abrogat „Legea despre egala îndreptăţire a naţiunii române cu celelalte naţionalităţi şi religii”, precum şi „Legea despre caracterul oficial al limbii române în Transilvania” şi aprobă „Legea privind încorporarea Transilvaniei la Ungaria” (27.V/8.VI). Acordul de asociere – Ausgleich - dintre Austria şi Ungaria din anul 1867 punea capăt unei politici liberale iniţiate de Viena în perioada anterioară. Dieta de la Sibiu şi avantajele participării românilor din Transilvania la viaţa politică din imperiu vor fi pierdute cu ocazia inaugurării noului plan al împăratului Franz Josef I. Cauza principală a acestei pierderi era lipsa exerciţiului politic al românilor reprezentanţi în Dietă (48 de deputaţi împreună cu cei 33 ai comunităţii săseşti formau o majoritate confortabilă faţă de opoziţia maghiară şi secuiască).

Sesiunea Dietei de la Sibiu din anul 1863 propunea în unsprezece puncte o deschidere nemaiîntâlnită până atunci în viaţa Transilvaniei. Recunoaşterea politică a naţiunii române, folosirea limbii române în structuri administrative, adoptarea unei legi electorale, înfiinţarea unui tribunal suprem, introducerea cărţilor funciare, înfiinţarea unei bănci ipotecare sunt câteva din punctele susţinute de deputaţii români. Dintre acestea doar folosirea limbii române a fost acceptată, însă în şcoli confesionale (pe lângă bisericile ortodoxă şi greco-catolică), o situaţie amendată după anii 1880 şi 1905 de legi ale Parlamentului de la Budapesta, foarte restrictive în privinţa funcţionării unui învăţământ într-o altă limbă decât maghiara.

Vârfurile românilor din Transilvania considerau pe bună dreptate că o serioasă recunoaştere a drepturilor lor începea cu o solidă educaţie conjugată cu dezvoltarea unui sentiment patriotic şi de apartenenţă la teritoriul locuit. Din această cauză cele mai multe acţiuni politice au privit cucerirea drepturilor şi libertăţilor pentru o instrucţie individuală a românului transilvănean. Un deziderat împlinit mult mai târziu. Activismul – nonactivismul (pasivitatea politică) politic a fost axa sub care s-a manifestat Partidul Naţional Român din Transilvania. În vestul provinciei, cu deosebire în Banat, latura radicală şi-a găsit o mai bună receptivitate, însă nici măsurile reactive ale administraţiei maghiare nu au întârziat să apară.

Ponderea participării naţionalităţilor la viaţa politică şi socială din Transilvania încorporată la Ungaria a fost redusă. În administraţia centrală figurau 8.124 de funcţionari maghiari şi 135 români. În oraşe, proporţia a fost şi mai mică : 4.680 de funcţionari maghiari şi doar 91 de români. Mişcarea petiţionară a românilor din Transilvania a avut de asemenea câteva momente bune, însă fără prea mare succes. La 31 decembrie 1866 este înaintat un memoriu către împăratul Franz Josef. Doi ani mai târziu este publicat de gazete româneşti din Transilvania şi România Pronunciamentul de la Blaj, un real program de revendicări.Trebuie să menţionăm, totuşi, suportul economic şi financiar de care s-a bucurat opoziţia românească din Transilvania ,ce a fost posibil chiar în cadrele legilor din epocă, cu toate restricţiile sale. Un sistem de bănci comerciale şi în special de credit apar în proprietatea românilor. „Albina” – Sibiu, „Victoria” - Arad, câteva zeci de cooperative de credit care au modificat structura proprietăţii asupra pământurilor şi au întărit nivelul de trai al celor care contau şi la vot (în epocă, votul era îngăduit pe bază de venit şi plata impozitelor datorate. În perioada instalării regimului dualist, censul ajungea la 8 florini, plus capitaţia – impozitul pe familie), sume care nu erau la îndemâna oricui, ci doar a celor care aveau în proprietate cel puţin 12-14 hectare de pământ.

Desigur că e de luat în calcul chiar şi la o analiză sumară a efectelor Acordului de asociere pentru regimul dualist în Transivania situaţia externă a Austrriei şi României. Austria pierduse războiul cu Prusia, avea relaţii reci cu Franţa, probleme în Croaţia, diferende cu Serbia. România nu obţinuse încă independenţa sa de stat (abia în anul 1877), era dependentă de Sublima Poartă, atentă la Rusia şi preocupată să-şi ducă la îndeplinire cîteva date economice şi sociale care să o facă aptă pentru a emite pretenţii, pe picior de egalitate cu statele vecine. Un proces care ia timp şi multă perspicacitate şi compromis, diplomaţie. Astfel că ajutorul oferit de Bucureşti românilor din Transilvania s-a concentrat în aria societăţilor şi asociaţiilor culturale, ştiinţifice şi literare, altfel ar fi însemnat un fel de sinucidere politică.

Austria și Ungaria căpătau, în urma Ausgleich-ului, guverne, parlamente, administrații și miliții separate. Mai aveau în comun Casa Domnitoare, ministerul de Externe, cel al Economiei și Finanțelor, precum și cel de Război. Inițial, Curtea de la Viena credea că acest compromis, care oferea puterea liderilor maghiari care participaseră la Revoluția din 1848, va accelera procesul de reformare a Imperiului, însă fruntașii maghiari s-au opus schimbărilor dorite de împăratul Franz Jozef. De exemplu, Ungaria a blocat modernizarea armatei Imperiului, pentru că aceasta se afla sub controlul exclusiv al Vienei. De asemenea, autoritățile de la Budapesta au anulat formele de autonomie locală care datau de sute de ani în teritoriile pe care le controlau. Astfel, Transilvania și-a pierdut autonomia, spre nemulțumirea românilor care câștigaseră drepturi importante în timpul Dietei de la Sibiu, din perioada regimului liberal din Imperiul Austriac.

Totodată, autoritățile de la Budapesta au anulat autonomia și privilegiile sașilor, precum și pe cele ale secuilor. Drepturile naționale ale românilor, sârbilor și slovacilor, precum și cele ale croaților au fost nesocotite, astfel că au apărut numeroase mișcări de contestare a regimului dualist. Una dintre cele mai semnificative a fost Mișcarea Memorandistă a liderilor românilor din Transilvania, din 1892. Persecuțiile politice îndreptate împotriva liderilor mișcării memorandiste au atras oprobiul opiniei publice internaționale la adresa Ungariei. Au fost unele tentative de federalizare a Imperiului, precum cea condusă de românul Aurel Popovici, dar nu au avut succes. În cele din urmă, Dubla Monarhie și-a găsit sfârșitul în anul 1918, după doi ani în care tânărul împărat austro-ungar Carol a încercat să pună capăt războiului mondial declanșat de asasinarea rudei sale, arhiducele Franz Ferdinand, la Sarajevo. Transilvania și-a regăsit autonomia la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia, sub conducerea Consiliului Dirigent, un guvern regional condus de Iuliu Maniu vreme de doi ani, până la integrarea Transilvaniei în Regatul României.

Surse:

http://www.history-cluj.ro/Istorie/cercet/Madly/lucrare.pdf

Smeu, Georgeta - Dicţionar de Istoria Românilor, Editura Trei, Bucureşti, 1997

https://www.descopera.ro/istorie/14678411-imparatul-franz-joseph-ultimul-mare-principe-al-transilvaniei

https://doctorat.ubbcluj.ro/sustinerea_publica/rezumate/2012/istorie/Bozga_Vasile_Ro.pdf

http://astra.iasi.roedu.net/pdf/nr65p1-4.pdf

https://www.rfi.ro/politica-100993-pagina-de-istorie-ziua-transilvania-pierdut-autonomia

http://www.romania-actualitati.ro/transilvania_in_vremea_imparatului_franz_josef_i-50852

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/12/22/cum-a-fost-vanduta-ungariei-de-catre-imparatul-austriac-franz-josep h-transilvania/

&&&

 S-a întâmplat în 27 mai1878: În această zi, s-a născut Isadora Duncan (d.1927). Isadora Duncan a fost o dansatoare americană, creatoare a unui stil expresiv în arta dansului, inspirat din dansul antic grecesc, care a influenţat coregrafia modernă a secolului al XX-lea. S-a născut la San Francisco într-o ambianţă familiară modestă, cu numele ei adevărat de Dora Angela Duncan.În timpul adolescenţei, s-a deplasat împreună cu unii din membrii familiei la Chicago sau New York, apărând ca balerină în diverse spectacole, fără vreun succes deosebit. 

Cariera sa profesională începe în 1896 cu ajutorul producatorului Augustin Daly, care o convinge să înceapă un turneu în Europa. Ajunsă la Londra, în faţa unui public cultivat şi înstărit, obţine un succes enorm, ceea ce i-a permis să-şi continue turneul pe scenele teatrelor din Viena, Budapesta şi Berlin. În 1904 deschide o şcoală de dans la Grünwald în Germania, propagând astfel noul său stil de dans, în care interpreta coreografic muzică de Beethoven sau alţi compozitori clasici. Urmară alte două şcoli la Paris (1914) şi Moscova (1921). Un turneu în Statele Unite în anul 1908 este mai curând un fiasco, publicul american neacceptând dansul pe o muzică ce nu fusese creeată anume pentru balet. În viaţa privată, alături de succesele profesionale, duce o existenţă dezordonată şi este lovită de evenimente tragice. Doi copii, o fiică dintr-o legătură cu scenaristul Edward Gordon Craig şi un fiu dintr-o aventură cu industriaşul Paris Singer, celebrul producător de maşini de cusut, mor într-un accident de circulaţie în 1913 la Paris, precipitându-se cu un automobil în Sena.

La sfârşitul unei perioade de depresie psihică, regăseşte energia necesară pentru a se ocupa intens de elevii săi, dintre care a adoptat şase, deveniţi oarecum înlocuitorii propriilor săi copii dispăruţi. În 1922 se căsătoreşte cu poetul rus Serghei Esenin, de care se separă după un an, neputând suporta excesele alcoolice şi violenţele acestuia. Viaţa sa a luat un sfârşit tragic în 1927 la Nisa, murind strangulată de un şal lung ce-l purta în jurul gâtului, prins de roata automobilului descoperit.  Stilul de dans al Isadorei Duncan era caracterizat de mişcări libere, curgătoare, încărcate emoţional, oglindind fascinaţia idealurilor antice cu privire la corpul omenesc în mijlocul elementelor naturii. În mod obişnuit apărea îmbrăcată intr-o tunică scurtă cu braţele, gambele şi picioarele goale, cu părul fluturând în aer, dând impresia unui dans improvizat.Stilul său coregrafic a fost preluat şi dezvoltat de maeştri ai baletului ca Mihail Fokin, Ted Shawn şi de dansatoarea Ruth Saint Denis.

Surse:

https://www.britannica.com/biography/Isadora-Duncan

http://www.sfmuseum.org/bio/isadora.html

https://www.imdb.com/name/nm0241984/bio

https://a1.ro/romania-danseaza/stiri/povestea-isadorei-duncan-cea-mai-mare-dansatoare-din-toate-timpurile-strangulata-de-propria-esarfa-id590729.html

https://www.qreator.ro/blog/isadora-duncan-dansatoarea-care-s-a-inspirat-din -imagini

$$$

 Actorul Omar Sharif a pierdut marea iubire a vieții sale, și-a risipit averea la jocuri de noroc, a trăit ani de zile între hoteluri și continente, iar mai târziu a recunoscut că faima l-a lăsat profund singur, deși devenise unul dintre cei mai admirați actori ai cinematografiei mondiale.

Golul acesta l-a urmărit o mare parte din viață.

Pentru că înainte de eleganță, carismă și succes internațional, Omar Sharif trăia deja un conflict interior puternic între identitate, ambiție, religie și dorință — suficient de intens încât să-i schimbe complet destinul.

Cu mult înainte de Lawrence of Arabia, Sharif a crescut în Egipt, într-un mediu privilegiat și multicultural, unde araba, franceza și engleza coexistau alături de influențele creștine, islamice și occidentale. Era inteligent, seducător, cultivat și neliniștit emoțional încă din tinerețe.

Apoi s-a îndrăgostit.

Și asta avea să schimbe totul.

Născut sub numele de Michel Demitri Shalhoub într-o familie creștină, actorul s-a convertit la islam pentru a se putea căsători cu celebra actriță egipteană Faten Hamama. Tot atunci a devenit Omar Sharif.

Relația lor a căpătat rapid o aură legendară în lumea arabă:

două vedete fascinante,

o poveste romantică idealizată,

un simbol cultural al epocii.

Dar ambiția îl împingea deja spre altă lume.

Succesul internațional a explodat odată cu „Lawrence of Arabia”, iar scena sa de apariție din deșert a devenit iconică: o siluetă minusculă care se apropie lent din orizont până când privirea intensă și prezența sa magnetică umplu ecranul.

Publicul occidental a fost fascinat.

Omar Sharif nu semăna cu starurile clasice de la Hollywood:

era arab,

misterios,

elegant,

intelectual.

Pentru mulți spectatori, el a reprezentat primul mare protagonist din Orientul Mijlociu prezentat nu ca stereotip, ci ca o figură romantică și carismatică.

A urmat apoi Doctor Zhivago, iar consacrarea mondială a devenit definitivă.

Însă poate cea mai tristă parte a poveștii sale este că succesul l-a îndepărtat tot mai mult de tot ceea ce i-ar fi putut oferi stabilitate emoțională.

Hollywoodul cerea călătorii permanente. Filmările internaționale îi consumau anii. Camerele de hotel au înlocuit ideea de acasă. În același timp, pasiunea pentru jocurile de noroc a devenit tot mai puternică. Cazinourile, pariurile și cursele de cai umpleau golurile dintre filme, deplasări și relații.

Mai târziu, Sharif avea să admită că a pierdut milioane.

Iar în timp ce publicul își imagina o viață plină de lux și glamour, actorul traversa în privat o singurătate profundă. Căsnicia cu Faten Hamama s-a destrămat sub presiunea distanței și a carierei, deși legătura emoțională dintre ei nu a dispărut niciodată complet.

Se spune că a considerat acel divorț unul dintre cele mai mari regrete ale vieții sale.

Regret care nu l-a părăsit niciodată cu adevărat.

Cei care l-au cunoscut îl descriau ca pe un om extrem de cultivat, spiritual și melancolic, dar și din ce în ce mai izolat în ciuda faimei globale. Putea vorbi ore întregi despre literatură, cinema, politică, istorie, bridge sau cai, însă părea să poarte permanent tristețea unui om care nu și-a mai găsit niciodată cu adevărat locul.

Faima îl transformase într-un cetățean al nicăieri.

Prea occidental pentru unii critici arabi.

Prea străin pentru o parte din Hollywood.

Prea celebru pentru o viață simplă.

Iar odată cu bătrânețea a venit și o nouă lovitură dureroasă: simbolul romantic admirat de milioane a început să vadă cum mitul tinereții și al frumuseții se destramă public, în timp ce problemele financiare și degradarea sănătății îi ocupau tot mai des titlurile din presă.

Vestea că suferea de Alzheimer i-a întristat profund pe admiratorii săi, pentru că inteligența și memoria lui Omar Sharif păreau parte esențială din farmecul său.

Mai ales la un actor ale cărui priviri păreau capabile să spună povești întregi fără niciun cuvânt.

Poate tocmai de aceea Omar Sharif rămâne atât de tulburător:

un om care a renunțat la părți din identitatea sa, la stabilitatea vieții sale și la marea lui iubire pentru a deveni una dintre primele mari vedete arabe cu adevărat globale…

iar apoi și-a petrecut deceniile între hoteluri de lux, cazinouri, platouri de filmare și continente, purtând în tăcere sentimentul că atunci când devii o fantezie pentru întreaga lume, s-a r putea să nu mai rămână aproape nimic care să te aștepte acasă.

&&&

 S-a întâmplat în 27 mai1941:În timpul celui de-al doilea război mondial, cuirasatul german Bismarck era scufundat în Atlanticul de Nord, acesta având 2.300 de oameni la bord. În 1939, în condiţii de secret total, Germania lansează la apă cuirasatul „Bismarck”, o adevărată provocare pentru marina engleză care nu a precupeţit niciun efort pentru a scufunda cel mai puternic crucişător al celui de-al doilea război mondial. Odată cu accederea lui Hitler la conducerea Germaniei şi reînarmarea celui de-al Treilea Reich, marina germană a conceput un amplu plan pentru ca până în 1997, flota germană să o egaleze ca putere de luptă pe cea britanică. În 1936, amiralul Erich Raeder, conducătorul marinei germane (Kriegsmarine) îi prezintă Fuhrerului „Planul Z” prin care Kriegsmarine trebuia să îşi asigure supremaţia navală prin construcţia unor puternice şi rapide nave de luptă.  

După trei ani de muncă asiduă, în februarie 1939, Germania lansează la apă cuirasatul „Bismarck”, cu şapte luni înainte de a începe cel de-al doilea război mondial. Cuirasatul avea un deplasament de 50.153 de tone, iar armamentul pe care-l purta era redutabil: opt tunuri de 38 cm, 12 tunuri de 15 cm, şi câte 16 mitraliere antiaeriene de 105 si 37 mm. Armura de protecţie a vasului, din oţel special, era groasă de 320 mm; aceasta îl făcea aproape de neatins într-un atac cu torpile din partea unor nave de război, singura preocupare reală pentru germani fiind un atac masiv cu bombe lansate de avioane inamice. În ciuda proporţiilor sale, vasul era capabil de o viteză maximă impresionantă:aproape 30 de noduri pe oră.

Căpitanul vasului, Ernst Lindemann, era unul dintre cei mai capabili ofiţeri ai marinei germane, celebru pentru calmul, priceperea şi talentul de a stabili cu echipajul relaţii de stimă reciprocă. La 18 mai 1941, Bismarck însoţit de crucişătorul Prinz Eugen a pornit în Atlantic în lupta împotriva convoaielor aliate realizînd un ocol mare în jurul părţii superioare a Islandei. Marina Regală a primit informaţii despre ieşirea în larg a celor două vase germane şi a format un grup de luptă pentru a le intercepta.

Pe 24 mai, Bismarck a fost reperat de către puternicul vas de luptă al marinei britanice, crucişatorul HMS Hood. A urmat un scurt schimb de focuri între cele doua vase. Tunurile puternice ale lui Bismarck au lovit în plin nava engleză care s-a scufundat în mai puţin de cinci minute. În aceeaşi confruntare, Bismark a avariat grav şi crucişătorul Prince of Wales.Înfuriat la auzul acestei veşti, premierul britanic Winston Churchill a ordonat scufundarea lui Bismarck, pentru a răzbuna distrugerea navei amiral a Regatului Unit. Întreaga flotă britanică pleacă în căutarea lui Bismarck care este localizat de aviaţia britanică. Royal Air Force reuşeste să atace il atace pe Bismarck şi să îl avarieze uşor. Totuşi, confruntarea afectase şi structura de suprafaţă a cuirasatului german. Crezându-se încă la adăpost, comandantul Lindemann a luat decizia întoarcerii în portul francez Brest, pentru reparaţii.

În cursul zilei de 26 mai, un atac cu torpile lansat asupra sa de către portavionul britanic HMS Ark Royal i-a crăpat în mod superficial blindajul. Avioanele torpiloare îl lovesc din nou pe Bismarck în tot cursul nopţii de 26 spre 27 mai, avariându-i cârma.Atacul decisiv a urmat în dimineaţa lui 27 mai 1941. Mai multe vase britanice, printre care cuirasatele HMS King George V, HMS Norfolk, HMS Rodney, l-au urmărit îndeaproape, torpilându-l şi bombardându–l. În aceste condiţii, fără cârmă şi cu viteza mult micşorată, cuirasatul Bismarck a primit lovitura de graţie din partea distrugătorul britanic HMS Dorsetshire. Din echipajul de 2 321 de oameni ai lui Bismarck au fost salvaţi numai 115.La auzul veştii că Bismarck a fost scufundat, Churchill a exclamat: „Mă întreb ce o spune acum şacalul” (adică Hitler).

Surse:

https://www.history.com/this-day-in-history/bismarck-sunk-by-royal-navy

https://www.bbc.co.uk/history/worldwars/wwtwo/ff4_bismarck_sunk.shtml

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/mitul-cuirasatului-bismarck-de-ce-a-fost-scufundat-atat-de-usor

https://www.descopera.ro/istorie/17523385-bismarck-nava-de-razboi-a-germaniei-naziste-care-a-tinut-la-respect-intreaga-flota-britanica-dar-pentru-putin-timp

https://www.historia.ro/sectiune/actualitate/articol/cum-a-fost-scufundata-cea-mai-puternica-nava-din-cel-de-al-doilea-razb oi-mondial

&&&

 S-a întâmplat în 27 mai…

- 1525: A murit (executat) reformatorul protestant Thomas Müntzer, conducătorul războiului ţărănesc german din 1524-1525 (n. ~1490)

– 1564: A murit Jean Calvin, reformator religios francez, fondatorul calvinismului (sistem teologic protestant); conducător al republicii teocratice Geneva (1541); Calvin este, alături de germanul Martin Luther, unul dintre iniţiatorii reformei protestante, în opoziţie cu anumite dogme şi rituri ale Bisericii Catolice (n. 1509)

- 1600: Un hrisov apărut la această dată confima faptul că Mihai Viteazul devine „domn al Ţării Româneşti şi al Ardealului şi a toată Ţara Moldovei", realizând prima unire politică a celor trei ţări române. Cercetări mai recente confirmă că apăruse, de fapt, un alt hrisov, datat la 10 mai, care confirma titulatura domnului Mihai emis la Hotin și trimis bistrițenilor.

- 1684: S-a născut William Kent (m.1748), arhitect,pictor şi peisagist britanic. Ca arhitect, a realizat, în stil palladian,Trafalgar Square şi Cazarma cavaleriei din Londra. S-a remarcat ca peisagist, fiind unul dintre creatorii grădinilor englezeşti (Stowe House; Rousham Hall, grădina Palatului Buckingham).

- 1703: A fost întemeiată, de către ţarul Petru cel Mare, capitala Rusiei la Sankt-Petersburg, numit şi Petrograd (1914-1924), apoi Leningrad (1924-1991) iar în prezent Sankt-Petersburg.

 - 1797: A fost executat François Noël Babeuf, om politic francez, reprezentant al curentului socialismului extremist în timpul Revoluţiei franceze (n. 1760) 

- 1799: S-a născut Jacques Halévy, compozitor şi pedagog francez (m. 1862)

- 1821, 27.V / 8.VI: Prin trădarea căpitanilor săi, aflaţi în slujba eteriştilor, Tudor Vladimirescu, organizatorul şi conducătorul Revoluţiei de la 1821 din Muntenia, este ucis lângă Târgovişte, din ordinul lui Alexandru Ipsilanti; înfruntările armate dintre pandurii lui Tudor şi otomani vor înceta spre sfârşitul lunii iulie (n. ~1780)

- 1840: A murit Niccolò Paganini, compozitor şi violonist italian, inovator al tehnicii violonistice (n. 1782). A efectuat turnee în marile oraşe ale Europei. Creaţia sa numără 24 de capricii pentru vioară solo, 4 concerte pentru vioară şi orchestră, o sonată pentru vioară şi chitară, cvartete, variaţiuni pe teme diverse şi un Allegro de concert (cunoscuta piesă Moto perpetuo).

- 1854: S-a născut, la Iaşi, Constantin Meissner (m.1942), pedagog român. Membru de onoare al Academiei Române. Face parte din galeria ctitorilor şcolii româneşti. Şi-a consacrat întreaga viaţă muncii de organizare a învăţământului primar şi normal-primar, sistematizării şi îmbunătăţirii procesului instructiv-educativ. Profesor şi director la Şcoala Normală „Vasile Lupu” din Iaşi (1879-1913), a contribuit la ridicarea prestigiului acestei instituţii, plasându-se pe primul lor în arena învăţământului din România. A făcut parte din cercul literar al Junimii şi a fost unul dintre prietenii apropiaţi ai lui Titu Maiorescu.

- 1862: S-a născut folcloristul Alexandru Voevidca (m. 1931) 

- 1867: Împăratul Austriei (1848-1916), Franz Joseph I, care se încoronase şi rege al Ungariei (1867-1916), a abrogat Legea despre egala îndreptăţire a naţiunii române cu celelalte naţionalităţi şi religii, precum şi Legea despre caracterul oficial al limbii române în Transilvania şi aprobă Legea privind încorporarea Transilvaniei la Ungaria (27.V/8.VI)

- 1867: S-a născut scriitorul englez Arnold Bennett (m. 1931) 

- 1871: S-a născut Georges Rouault, pictor şi gravor francez; considerat un contemporan al cubismului, expresionismului şi fovismului, dar care nu şi-a revendicat însă niciodată apartenenţa la aceste mişcări; subiectul pe care se concentra mai mult in picturile sale era fragilitatea umană, zugravită în imagini cu judecători, prostituate şi clovni trişti („Micuţa Olimpia" - 1906); alte lucrări: decorurile şi costumele pentru opera de balet „Fiul risipitor" (Prokofiev), cartoane pentru tapiserii de Aubusson („Clovn rănit", „Mica Familie"), vitralii pentru biserica Notre Dame-de-Toutes-Grances din Assy, ilustraţii („Peisaje legendare" - 1929; „Divertisment" - 1943; „Miserere" - 1948 (m. 1958)

- 1878: S-a născut Isadora Duncan (m.1927). A fost o dansatoare americană, creatoare a unui stil expresiv în arta dansului, inspirat din dansul antic grecesc, care a influenţat coregrafia modernă a secolului al XX-lea. 

- 1879: Membrii Academiei au fost primiţi la Palatul Cotroceni de către domnitorul Carol I. Drept recunoştinţă pentru sprijinirea culturii (din iniţiativa şi pe cheltuiala sa, Academia Română a început publicarea lucrării lui Haşdeu „Etymologicum Magnum Romaniae"), suveranul a fost ales preşedinte de onoare al Academiei Române.

- 1887: S-a născut Kasimir Fajans (m.1975), fizician şi chimist american de origine poloneză. Stabilit în S.U.A. (1936). A publicat lucrări în domeniul chimiei fizice, fotochimiei şi radioactivităţii. A descoperit (1913), în acelaşi timp şi independent de F. Soddy, legea deplasării radioactive. 

- 1890: Brevetarea tonomatului (juke-box). A fost acordat un brevet lui Louis Glass si partenerului sau, William S.Arnold, pentru un fonograf dotat cu un mecanism cu monede. Acestia au instalat primul tonomat in San Francisco si au castigat aproape 1000 $, in sase luni.Jukebox sau tonomatul este un aparat cu discuri muzicale care se schimba automat prin introducerea unei fise. Acesta este capabil sa redea automat muzica inregistrata in mod traditional pe discuri. Melodia ce urmeaza a fi redata este selectata cu un sistem de taste (alfabetice si numerice), dupa introducerea unei monede. Tonomatul, care este in prezent un obiect de colectie, era folosit adesea in baruri, restaurante sau cafenele americane.

– 1894: S-a născut Louis-Ferdinand Céline, scriitor francez (m. 1961)

- 1894: S-a născut scriitorul american Dashiell Hammett, renumit autor de cărţi poliţiste (multe dintre ele ecranizate) (m. 1961). Dintre scrierile sale, unele transpuse pe ecran, cităm: Cheia de sticlă (1935), Şoimul blestemat (1942).A scris scenarii cinematografice originale (Străzile oraşului, 1931) sau după operele literare străine (De veghe pe Rin, 1944).

- 1896: La sediul ziarului „L’Indépendance Roumaine” din Bucureşti, a avut loc prima „reprezentaţie high-life”, cum numea presa, a cinematografului Lumière în România, la cinci luni după reprezentaţia pariziană.Clădirea se afla pe Str. Clemenţei nr. 1 (azi C. A. Rosetti), cf. Anuarului Bucurescilor 1883, 1885

- 1897: S-a născut Sir John Douglas Cockcroft, fizician englez; a realizat în laborator prima reacţie nucleară cu particule accelerate (1932) şi a construit primul accelerator de particule (acceleratorul Cockcroft-Walton); Premiul Nobel pentru Fizică pe 1951, împreună cu irlandezul Ernest T.S. Walton (m. 1967) 

- 1903: S-a născut inginerul Victor Bunea; a lucrat ca inginer de concepţie şi cercetător în industria maşinilor electrice din România; titular al unui mare număr de brevete valorificate în industria electronică; membru de onoare al Academiei Române (m.3.IV.1995) 

- 1905: S-a născut Ioan I. Ciorănescu, poet şi traducător (frate cu Alexandru şi George Ciorănescu); a lăsat o operă relativ bogată în ciuda morţii sale timpurii (m. 1926)

- 1908: S-a născut pictorul şi graficianul Eugen Gâscă (m.1989)

-1910: A murit bacteriologul german Robert Koch; se numără printre întemeietorii bacteriologiei moderne; una dintre cele mai importante descoperiri a fost bacilul tuberculozei, care-i poartă numele (1882); studii asupra unor boli tropicale, precum boala somnului; Premiul Nobel pentru Medicină pe 1905 (n. 1843)

- 1913: S-a născut pictorul spaniol José Vela Zanetti, creatorul uneia dintre picturile murale închinate drepturilor omului expuse la sediul Naţiunilor Unite din New York (1953); autoexilat, în 1939, în Republica Dominicană, la sfârşitul războiului civil din Spania (m.4.I.1999) 

- 1923: S-a născut (în Germania) Henry Kissinger, diplomat şi om politic american; în calitate de consilier pe probleme de securitate naţională şi secretar de stat al SUA (1973-1977), a avut o influenţă majoră în politica externă americană între anii 1969 şi 1977, sub preşedinţii Richard Nixon şi Gerald Ford (a reprezentat SUA la tratativele de rezolvare pe cale politică a conflictelor militare din Vietnam şi Orientul Apropiat; rol important în stabilirea relaţiilor diplomatice ale SUA cu China); Premiul Nobel pentru Pace pe 1973 

- 1923: S-a născut renumita fotografă americană de origine austriacă Inge Morath; a obţinut recunoaşterea internaţională ca pionieră a fotografiei de presă; a fost soţia dramaturgului american Arthur Miller (m.30.I.2002)  

- 1928: S-a născut (la Cernăuţi, azi în Ucraina) Tudor Ţopa, prozator şi traducător; membru, alături de Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu şi Costache Olăreanu, al „Grupului literar de la Târgovişte" (m. 2008)

- 1928: S-a născut Constantin-Ticu Dumitrescu, om politic creştin-democrat; fost preşedinte al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România (1990-1998); fost deţinut politic (din 1949 până în 1964, anul graţierii deţinuţilor politici din România); senator în două legislaturi (1992-2000); autor al Legii 187/1999, referitoare la liberul acces la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii ca poliţie politică (Legea Ticu Dumitrescu); membru în Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (2006-2008) (m.5.XII.2008) 

- 1929: S-a născut pictorul Petre Achiţenie (m. 2006)

- 1931: Primul zbor în stratosferă. Auguste Piccard si asistentul sau, inginerul Paul Kipfer, au efectuat primul zbor in stratosferă, decolând cu un balon din Augsburg, Germania până la o altitudine de 15.781 de metri.

- 1932: S-a născut Constantin Ionescu-Vovu, pianist şi profesor 

- 1933: Compania Walt Disney lansează filmul de desene animate Three Little Pigs (Cei trei purcelusi), primul film de animaţie în culori. Cei trei purceluşi este un basm popular european, datând din secolul al XVIII-lea, deşi originile sale pot fi chiar mai îndepărtate. Acesta prezinta povestea a trei purceluşi şi a unui lup. Povestea a devenit faimoasă in întreaga lume prin adaptarea cinematografică realizata de studiourile Disney în 1933. Melodia din film, Who’s afraid of the Big Bad Wolf … a devenit No. 1 în topurile muzicale.

- 1936: Nava de pasageri Queen Mary a plecat în primul ei voiaj, spre Franța. RMS Queen Mary, supranumită Old Lady, a fost un pachebot transatlantic britanic al companiei Cunard Line. Construit in Scotia, Queen Mary a fost lansat in septembrie 1934 şi a efectuat călătoria inaugurala pe 27 mai 1936. In prezent este transformat într-un hotel.

- 1937: Inaugurarea Podului Golden Gate în San Francisco.

-1939:  A fost adoptată Legea pentru organizarea şi funcţionarea învăţământului primar şi normal în România

- 1940: Sub presiunea evenimentelor militare din Vest, era semnat Acordul economic româno-german (numit „Petrol în schimbul armelor”), care adâncea dependenţa economiei României de Germania hitleristă. Pactul conţinea obligaţia ca ţara noastră să livreze petrol şi produse petroliere la preţul din 1938 şi să achiziţioneze armament la preţul zilei. În condiţiile existente, România nu avea alternativă

- 1941: S-a născut jurnalista Felicia Meleşcanu, cunoscut om de televiziune (m. 2004)

- 1941:Al doilea război mondial: Cuirasatul german Bismarck este scufundat în Atlanticul de Nord cu 2.300 de oameni la bord.

- 1947: S-a născut Liana Alexandra, compozitoare şi pianistă, doctor în muzicologie (m. 2011) 

- 1948: A apărut Decretul privind trecerea în proprietatea statului român a bunurilor fostei Case Regale 

- 1956: S-a născut Şerban Marinescu, regizor de film şi scenarist

-1958:A murit matematicianul Anton Davidoglu; contribuţii la studiul analizei matematice şi al ecuaţiilor diferenţiale; a fost primul rector al Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale, înfiinţate în 1913 (în prezent, Academia de Studii Economice) (n.30.VI.1876) 

- 1964: A murit Jawaharlal Nehru, om politic şi scriitor indian; lider al partidului Congresul Naţional Indian din 1923; prim-ministru şi ministru al afacerilor externe al Indiei între anii 1947 şi 1964 (n. 1889)

- 1967: Inaugurarea portavionului USS John F. Kennedy

- 1972: A murit istoricul Vasile Grecu; s-a preocupat, îndeosebi, de istoria şi literatura Bizanţului, a influenţei exercitate de cultura bizantină asupra celei române; membru corespondent al Academiei Române din 1936 (n. 1885) 

- 1973: A murit istoricul şi arheologul Constantin Daicoviciu; în paralel cu activitatea didactică (la Cluj), a desfăşurat o vastă activitate de teren, conducând şantierele arheologice de la Sarmizegetusa, Veţel (Micia), Miograd (Porolissum) şi la cetăţile din Munţii Orăştiei; membru titular al Academiei Române din 1955 (n. 1898) 

- 1974: S-a născut actriţa Medeea Marinescu

- 1978: A murit geograful Vintilă M. Mihăilescu; a pus bazele geografiei oraşelor în România pe principiul integrării în teritoriu; membru titular al Academiei Române din 1974 (n. 1890)

- 1981: S-a născut (la Bucureşti) balerina Alina Cojocaru, prim-balerină, din 2001, a Companiei Regale de Balet de la Covent Garden din Londra

- 1984: A fost resfinţită Biserica Neagră din Braşov, în urma lucrărilor de restaurare începute în anul 1970.

- 1994: Rusia: Revine în ţară, după un exil de 20 de ani, Aleksandr Soljeniţîn, scriitor, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, pe anul 1970.

- 1998: Pachebotul Grand Princess (Marea Printesa) a pornit in voiajul inaugural.Cel mai mare pachebot (vas de croaziera) din lume a ridicat ancora la Istanbul, pentru calatoria inaugurala din Marea Mediterană.

- 2001: A murit Corneliu Buzinschi, prozator, editor şi gazetar (n. 1937)

- 2003: A murit compozitorul italian Luciano Berio (n. 1925)

- 2004: NASA a anunţat descoperirea unei noi planete, cea mai tanara dintre cele identificate până in prezent, având mai putin de un milion de ani.

- 2006: A murit (la München) Dieter Acker, compozitor şi profesor german originar din România (n. 1940, la Sibiu)

- 2007: Filmul „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile", al regizorului Cristian Mungiu, a câştigat, în premieră pentru cinematografia românească, Premiul „Palme d'Or", cea mai importantă distincţie a Festivalului Internaţional de Film de la Cannes 

- 2011: A murit actorul american Jeff Conaway, cunoscut pentru rolurile sale din producţiile „Taxi" şi „Grease" (n. 1950).

- 2011: A murit poetul şi muzicianul american, Gil Scott-Heron, considerat drept un inspirator al dezvoltării curentului rap (n. 1949) 

– 2012: A murit Ion Petrică, comparatist, traducător, istoric literar şi profesor; unul dintre cei mai importanţi slavişti români, renumit polonist (n. 1934)

– 2015: A mur t prozatorul, dramaturgul şi ziaristul Mircea Cavadia (n. 1950)

$$$

 Când a câștigat în sfârșit destui bani, și-a scos mama dintr-un spital de psihiatrie din Londra și a dus-o într-o vilă din California. După ani de sărăcie, foamete și suferință, voia să-i ofere în sfârșit liniște.

Însă trecutul nu dispărea atât de ușor.

Uneori, femeia nici măcar nu îl mai recunoștea. Alteori ascundea bucăți de pâine împachetate în hârtie în pantofi, un comportament ciudat rămas din vremurile în care foamea făcea parte din viața lor de zi cu zi. Chiar dacă ajunseseră bogați, frica de lipsuri părea să nu o părăsească niciodată.

Fiul ei era Charlie Chaplin.

Povestea lui nu a început însă cu Hollywoodul, ci cu lupta pentru supraviețuire. S-a născut în Londra, în 1889, într-o familie extrem de săracă. Tatăl său, alcoolic, a dispărut devreme din viața copiilor, iar mama lui, Hannah, se confrunta cu probleme psihice tot mai grave. Erau zile în care nu aveau suficientă mâncare și nopți în care nu știau unde vor dormi.

Chaplin a urcat pe scenă încă din copilărie, nu din pasiune, ci din nevoie. La doar câțiva ani, muncea deja pentru a-și ajuta familia. La un moment dat, el și fratele său au ajuns într-un adăpost pentru săraci, experiență care l-a marcat profund pentru tot restul vieții.

În 1913, destinul său s-a schimbat când a ajuns în Statele Unite și a intrat în lumea filmului. În timpul unei filmări, i s-a cerut să improvizeze un personaj comic. A ales pantaloni prea largi, un sacou strâmt, pantofi uriași, o baston și celebra pălărie melon. Așa s-a născut vagabondul Charlot, personajul care avea să devină cunoscut în întreaga lume.

Prin filmele sale, Chaplin nu oferea doar comedie. Vorbea despre sărăcie, singurătate, nedreptate și diferențele dintre oameni. Publicul râdea, dar în același timp era pus pe gânduri.

În The Great Dictator, Chaplin a renunțat pentru prima dată la tăcerea personajului său și a rostit unul dintre cele mai cunoscute discursuri din istoria cinematografiei, un apel împotriva dictaturii și a urii, într-o perioadă în care lumea era deja în pragul războiului.

Faima nu l-a protejat însă complet. În anii ’50, în timpul campaniilor anticomuniste din Statele Unite, Chaplin a fost suspectat că simpatizează cu idei considerate periculoase și a ajuns pe liste negre. În cele din urmă, a părăsit America și s-a stabilit în Elveția.

Abia după aproape două decenii s-a întors în Statele Unite. În 1972, a primit un Oscar onorific, iar publicul l-a aplaudat minute în șir într-unul dintre cele mai emoționante momente din istoria premiilor Academy Awards.

Charlie Chaplin a murit în 1977, în somn, în ziua de Crăciun. Însă povestea lui a rămas mult mai mult decât istoria unui actor celebru. A fost povestea unui copil sărac care a transformat propriile suferințe în artă și a reușit să facă întreaga lume să râdă, fără să uite niciodată cum ara tă foamea și umilința.

&&&

 MARGARETA, FLOARE RARĂ...🤍

               Legendă

    "Simbol al simplității, prospețimii și purității, margaretele sunt un adevarat compliment adus frumuseții.

In creștinism, margareta este considerată a fi floarea Sfintei MARIA MAGDALENA, fiind numită și "MAGDALENA" sau "FLOAREA INOCENȚEI". In secolul al XV, margareta devine în iconografie și un simbol al inocenței copilului IISUS.

   Margaretele sunt și stelele pământului. Se spune că, cu multe milioane de ani în urmă, stelele trăiau pe pământ. Într-o noapte însa, din motive neștiute, stelele au disparut pentru a aparea mai apoi pe bolta cerească. In locul lor au aparut margarete, considerate de atunci ca fiind stele ale pământului.

    O altă legendă ne povestește despre o prea frumoasă prințesa, pe nume MARGARETA. Fata, de o sensibilitate și un farmec aparte, încă de la naștere a fost promisă ca soție pentru Impăratul Florilor. Timpul trecea, și fata devenea pe zi pe trecea tot mai frumoasă. Pe la vârsta de 16 ani, MARGARETA întâlneste și se îndragostește de un print nespus de atrăgator și vitez. Dar împotriva dragostei lor, erau și părinții și destinul. Și pentru a lupta împotriva acestuia cei doi plănuiesc să fugă împreuna și să se căsătoarescă. Doar astfel putea scăpa de promisiunea făcută. Impăratul FLORILOR află însă toată tărășenia și îl provoacă pe prinț la duel. Cei doi se bat în sabii și în paloșe 3 zile și 3 nopți și în final, prințul este ucis. Speriată și îndurerată, MARGARETA fuge în munți, Imparatul FLORILOR fiind însă pe urmele ei. Văzând ca nu are scăpare, MARGARETA se roagă, plângând, ca mai bine sa moara decât să se căsătorească cu cel ce-i ucisese iubitul. Ruga îi este ascultată și MARGARETA moare, iar lacrimile-i devin șirag de perle. Indurerat și conștient de greșeala făcută, Imparatul FLORILOR o transforma pe MARGARETA într-o floare albă, pentru că aceasta să poată trăi veșnic fără ca cineva să o poată atinge. 

   MARGARETA a rămas de atunci simbolul puterii destinului, dar și a dragostei."🤍 

   Web