$$$

 Logica neamţului:

Dacă astăzi e caniculă şi mâine va fi aceeaşi caniculă, trebuie să investim într-un aparat de aer condiţionat care să ne permită să muncim mai eficient

Logica grecului:

Dacă astăzi e caniculă şi mâine va fi tot caniculă trebuie să mergem în vizită la careva care are acasă aer condiţionat şi să stăm măcar o săptămâna la ei

Logica francezului:

Dacă astăzi e caniculă şi mâine e aceeaşi caniculă, înseamnă că de fapt astăzi este mâine?

Logica SUA:

Dacă astăzi e caniculă şi mâine e caniculă, ne vedem nevoiţi să intervenim cu armata şi s-o stârpim.

Logica chinezului:

Dacă azi e caniculă şi mâine va fi tot caniculă, am face bine s-o exportăm!

Logica romanului:

Te fac o bere? Cică azi şi mâine o să fie caniculă.

$$$

 Direcția Management Resurse Umane a Ministerului Apărării Naționale "descoperă" că în ultima vreme are prea mulți ofițeri. Se hotărăște ca acelora care vor să plece benevol, "ca să nu fie dați afară fără nimic", să li se acorde un bonus special de 100 euro pentru fiecare centimetru al distanței în linie dreaptă dintre oricare două puncte de pe corp. Ca un semn de bunăvoință a Guvernului și cu aprobarea Cotroceniului, fiecare ofițer are dreptul să indice punctele pe care și le alege.

 Primul intră un ofițer de aviație, foarte suplu, care cere să fie măsurat din creștet până în vârful degetelor de la picioare. Avea 1.95m, așa că primește un cec de 19.500 euro. 

 Al doilea vine un ofițer de marină și cere să fie măsurat din vârful degetelor de la picioare până la vârful mâinilor întinse deasupra capului - "atâta cât are când înoată" - și măsoară 2.55m. Pleacă marinarul cu un cec de 25.500 euro.

 Intră și al treilea ofițer, un zdrahon de infanterie. Când e întrebat cum să fie măsurat, ăsta zice: "Din vârful penisului până la testicole". Mustăcesc ăștia de la pensii între ei și îi atrag atenția ca ofițerii anteriori plecaseră cu niște cecuri frumușele.

 Ăsta nu și nu, că pe el să-l măsoare cum le-a cerut.

- OK, zic ei.

 Așa că medicul îi cere ofițerului să-și dea jos uniforma. Infanteristul se dezbracă, medicul scoate ruleta, o pune pe vârful penisului și după primii 20 de centimetri se aude un strigăt: 

 - Dumnezeule mare! Unde vă sunt testicolele?

 - În Irak.

$$$

 Pe o șosea intens circulată din Oltenia, cu puțin înainte de ivirea zorilor, un echipaj de la Rutieră oprește o Dacie care târa după ea o remorcă goală.

– Sunt agentul Popescu, vă rog să prezentați actele. De unde veniți?

Șoferul:

- Am fost prin Ardeal cu niște lubeniță.

Soția, din dreapta:

– Și… pepeni, și doi saci de ardei!

Șoferul, predă actele.

- Am avut viteză?

Soția, din dreapta:

– Sigur c-ai avut bă, Nikiduță, c-o ții numa la blană, de ce crezi tu că te opri domnu' ofițer?

Agentul:

– De fapt, v-am oprit ca să vă atrag atenția că farul din dreapta nu funcționează, iar acum observ că geamul de la semnalizare e spart.

Șoferul:

– Îmi pare rău, nu știam… l-o fi lovit careva prin piață.

Soția, din dreapta:

– Nu știai, pe dracu! Că mă bați la cap d-astă iarnă ca să-ți dau bani să-l schimbi, de parcă la noi se cacă măgaru bani!

Agentul, în șoaptă, înapoind actele:

– Da v-ajută soția…

Soția, din dreapta:

– L-ajut dom ofițer, cum o să nu-l ajut, da numa' când e beat, că când e treaz...nu mă bag…

$$$

 - Măi Ioane, ce-i necazul ? Parcă ești cam abătut.

- Petre dragă, bai ca ăsta niciodată n-am avut.

- Măi Ioane, ca-ntre prieteni, ți-a luat foc șura cu paie?

- Uite, vin de la un doctor și o zis c-o să mi-o taie.

- Să ți-o taie? zice Petre căscând ochii de uimire.

- Ce să-i faci măi Petre dragă, boala nu îți dă de știre.

De trei zile nu se scoală, nu știu ce mă fac cu ea.

N-o pot scoate nici pe-afară, că dacă boala se ia?

- Ioi Ioane, ai cu capul? Cum să faci una ca asta?

Mai bine ține-o ascunsă, să ți-o vadă doar nevasta.

N-ai cătat vreun leac, vreo babă, să-i descânte ca să-ți treacă?

- Am cătat diverse leacuri, dar degeaba că-i tot bleagă.

Prima dată, ca tot omul, cu oțet am tot frecat-o,

Mirosea de-ți muta nasul. Două zile am spălat-o.

Am dat-o cu alifie. Cred că era expirată,

Fiindcă i-a picat tot părul și se înfoiase toată.

Petrică îngălbenește. Nu-i venea deloc să creadă

Ce curaj avea Ionică. Lucru fără de tăgadă.

- La vreun doctor tu ajuns-ai? Vru iar Petre ca să știe. 

- Doctorul a zis c-o taie și îmi dă doar pielea mie.

- Ionele, treaba-i clară. Mintea-n cap îți cam dansează.

Ce să mai faci tu cu pielea? Sau, cumva ți-o împăiază?

- O întind și îmi fac tobă și mă duc cu plugușorul.

- Vai Ioane, bolunzit-ai? Să te vadă tot poporul?

- Cel mai rău de-acu, îi pare la nevasta mea frumoasă.

Ce mai mângâia la dânsa și în curte după casă.

Îi era așa de dragă că pe frunte-o săruta.

- Dute-n trăsnet măi Ioane! Cum să faci așa ceva?

- Acu', trec și peste asta și în târg, la primăvară,

Mă duc să îmi cumpăr alta, să nu mă fac de ocară.

Petre iar își miji ochii și e galben de mirare.

- Unde ai văzut Ioane? În ce târg sunt de vânzare?

- Se găsesc în târg măi Petre, mici și mari, de care-i vrea,

Aș lua una mai crudă, să mă folosesc de ea.

O pun pe a mea nevastă să o mulgă, să-i dea paie.

- Hopa! Ia stai tu Ioane. Ce-au zis doctorii că-ți taie?

- Vaca, Petre, că-i bolnavă și boala leac nu mai are,

Dar tu ce credeai măi Petre, de te miri așa de tare?

Mintea la prostii îți șade, dar n-am eu așa năpastă,

D-aia îți cam luceau ochii când vorbeam de-a mea nevastă!

"""$$$"""

 Curriculum Vitae

"Am fost Director la o mare întreprindere socialistă. Cafeaua de dimineaţă era pregătită de o secretară sexy, mergeam la serviciu cu Dacia neagră. Odată am fost întrebat dacă fabrica nu contribuie cu 10 mii de lei pentru înmormântarea unui tovarăş din Comitetul Central. Am spus, că, cu atâţia bani aş înmormânta intregul Comitet....

.... Din acest moment am devenit director la o întreprindere mai mică. Cafeaua zilnică era pregatită de o secretară mai în vârstă, la serviciu mergeam cu furgoneta fabricii. Odată am fost apostrofat că nu am fost la ultima şedinţă de partid. Am răspuns ca dacă ştiam că e ultima m-aş fi dus sigur...

.... Din acest moment am lucrat ca maistru. La serviciu mergeam cu maşina proprie si eu făceam cafeaua de dimineaţă. În atelier aveam pe perete poza lui Ceauşescu şi a Ginei Lolobrigida. Odată mi-au spus că de ce nu dau jos poza c**vei de pe perete? Am luat poza lui Ceauşescu....

.... Din acest moment am lucrat zilier la săpat şanţuri. Mergeam la lucru cu bicicleta si duceam cafeaua de acasă în termos. Odată în timp ce săpam şantul au venit şi mi-au spus să-mi ascund bicicleta deoarece va trece pe acolo o delegaţie de partid de la Bucureşti. Am răspuns să nu-şi facă probleme deoarece bicicleta este închisă cu un lacăt ...

.... din acest moment am rămas fără lucru...

.... o vreme am fost şomer până la schimbarea orânduirii ... M-am reabilitat, am intrat în partid, am intrat în politică... Cafeaua îmi este servită de o secretară sexy, la serviciu merg cu un Audi A6 cu şofer personal. În rest îmi ţin gura şi din când în când ridic mâna să votez."

$$$

 CLĂDIRI CELEBRE - KUNSTHISTORISCHES MUSEUM

Kunsthistorisches Museum, sau in traducere romaneasca, Muzeul de Istorie a Artei, a fost înființat la Viena, la scurt timp după campaniile militare conduse de Napoleon în Europa la începutul secolului al XIX-lea. Dinastia Habsburgilor are probleme legate de patrimoniul artistic al familiei si mai ales pentru comoara imensă mostenita de Sfântul Imperiu Romano – German.

Această comoară era împărțită între trei orașe: Castelul Ambras de lângă Innsbruck, Nürnberg și Aachen. Habsburgii au ordonat ca toate desenele să fie aduse la Viena și drept urmare obiectele de artă sunt transferate în Palatul Belvedere, unde se aflau deja câteva colecții de pictură. Kunsthistorisches Museum, găzduit de o clădire de pe Bulevardul Ring, ce aduce cu un palat, este unul dintre cele mai importante muzee de artă din lume.

Kunsthistorisches Museum a fost construit, ca și alte muzee din Viena, pentru a găzdui imensa colecție de obiecte de artă a Habsburgilor. Muzeul a fost deschis în 1891 , in același an in care a fost deschis si Naturhistorisches Museum (Muzeul de Istorie a Naturii), de catre împăratul Franz Joseph al Austriei și Ungariei. Cele două muzee au exterioarele similare și se află unul in fața celuilalt in Piața Maria Tereza. Ambele cladiri au fost construite intre anii 1872-1891.

Secole de-a rîndul, comorile dinastiei Habsburg au fost protejate de prinții renascentiști care aveau legături de prietenie sau rudenie cu membrii familiei imperiale. Muzeul de Istorie a Artei din Viena este strîns legat de istoria și de averea Habsburgilor.

În anul 1358, ducele de Austria, Rudolf al IV-lea de Habsburg, devine proprietarul regiunii Tirol și, implicit , al unor opere medievale care au aparținut familiei. La un secol distanță, în anul 1493, Maximilian I, fiul lui Frederic al III-lea de Habsburg, duce de Austria și rege al Germaniei, Boemiei și Ungariei, este proclamat împărat. Suveranul moștenește de la tatăl său dragostea pentru artă și devine prietenul și clientul artiștilor.

Galeria tablourilor din Muzeul Kunsthistorisches s-a dezvoltat din colecţiile de artă ale Casei de Habsburg. Astăzi este una dintre cele mai mari şi mai importante de acest gen din lume.

Bazele colectiei şi accentele sale artistice principale au fost stabilite în secolul XVI-XVII-lea veneţian prin pictura lui Titian, Veronese si Tintoretto. Secolul al XVII-lea al picturii flamande cu Peter Paul Rubens, Sir Anthony Van Dyck, pictura timpurie olandeza a lui Jan van Eyck si Rogier van der Weyden şi pictura Renaşterii germane reprezentata de Albrecht Dürer si Lucas Cranach.

Printre cele mai importante tablouri prezente in acest muzeu se numara panzele lui Pieter Bruegel cel Bătrân, care sunt unice la nivel mondial, precum şi capodoperele lui Vermeer, Rembrandt, Rafael, Caravaggio, Velázquez şi marii pictori ai barocului italian.

$$$

 KURT VONNEGUT

În 1947, preocupat de întreținerea familiei sale, Kurt Vonnegut a acceptat un post recomandat de fratele său în departamentul de relații publice de la General Electric. Biroul de știri GE era organizat ca un ziar adevărat - cu excepția faptului că scopul său era de a publica articole despre toate invențiile fabuloase și noile produse care economiseau timp, produse de GE.

Kurt îl admirase întotdeauna pe fratele său mai mare, Bernard, chimist format la MIT. Bernard lucra în laboratorul de cercetare industrială inovator al GE, supranumit „Casa Magiei”. Cu puțin timp înainte de sosirea lui Kurt, începuse să lucreze la un nou proiect de cercetare fantastic: controlul vremii. 

Unul dintre colegii săi descoperise că gheața carbonică putea face ca vaporii de apă din nori să se condenseze în picături de ploaie și să cadă. Bernard a descoperit curând o substanță chimică și mai bună pentru însămânțarea norilor: iodura de argint. Oamenii de știință au efectuat zboruri de testare în care au bombardat norii cu gheață carbonică și iodură de argint, producând ploaie și zăpadă. Când GE a emis un comunicat de presă anunțând că oamenii săi de știință au produs o furtună de zăpadă, lumea a reacționat cu jubilație. Ziarele și revistele au anunțat începutul unei noi ere: oamenii preluau în sfârșit controlul asupra vremii.

Un grup de oameni era deosebit de entuziasmat: armata. După cum a declarat un general ziarelor: „Națiunea care învață prima să traseze traiectoriile maselor de aer va domina globul”. Nu după mult timp, GE a chemat armata pentru a prelua proiectul de control al vremii. „Proiectul Cirrus”, așa cum era numit acum, a primit avioane și piloți militari. Bernard s-a trezit curând la bordul acelorași avioane care îl bombardaseră pe fratele său la Dresda. Și-a dat seama, spre disperarea sa, că armata considera noua sa invenție dătătoare de viață ca pe o super-armă. 

Între timp, fratele său mai mic, Kurt, își petrecea fiecare zi la GE scriind comunicate de presă și articole despre lumea nouă și fabuloasă pe care o creau știința și tehnologia. Dar noaptea și în weekenduri, își urma ambiția secretă de a scrie, producând romane de dragoste și aventuri pentru reviste populare. Singura sa recompensă era un teanc imens de bilețele de refuz.

Într-o zi, lui Kurt i-a venit o idee pentru un nou tip de poveste. Avea să scrie despre ceea ce vedea la GE. Avea să prezinte un om de știință confruntat cu aceeași dilemă etică cu care se confrunta Bernard: cât de responsabil era el, ca om de știință, pentru prevenirea transformării invențiilor sale în arme? Prima poveste de succes a lui Kurt, „Raport despre efectul Barnhouse”, a fost vândută la Colliers la sfârșitul anului 1949. 

La fel ca Bernard, profesorul Barnhouse descoperă că poate controla lucruri considerate anterior incontrolabile. Dar visul său de a-și folosi puterea în beneficiul umanității se năruiește pe măsură ce este preluat de militari care îi văd invenția doar ca pe o super-armă. Declarând că „Cel care conduce Efectul Barnhouse conduce lumea”, armata creează un program cu numele de cod „Proiectul Fântâna Dorințelor”. Barnhouse trebuie să găsească o modalitate de a împiedica invenția sa să devină o armă.

Kurt găsise o formulă de succes: să amplifice progresele științifice și tehnologice pe care le observa la GE pentru a le sublinia implicațiile etice. De exemplu, GE a fost prima corporație care a deținut un „analizator diferențial” sau ceea ce am numi astăzi un computer. Acesta se numea OMIBAC. Kurt a scris o povestire intitulată EPICAC, despre un computer care se îndrăgostește de obiectul afecțiunii programatorului său. 

Kurt a scris un comunicat de presă despre ultrasunete - utilizarea undelor sonore de înaltă frecvență în industrie, medicină și cercetare. Apoi a scris „Întrebarea Euphio”, despre inventarea unei unde sonore care, transmisă prin radio, îi face pe toți să renunțe la ceea ce fac și să se simtă în stare de extaz. Din nou, el investighează problemele morale ridicate de o nouă tehnologie.De fapt, arhivele GE dețin multe dintre materialele sursă pentru primele povești ale lui Kurt Vonnegut - căprioara care a intrat în fabrică, metalurgul căruia îi plăceau trenurile în miniatură, frigiderul ambulant și vorbitor care vindea electrocasnice, vizita la GE a prim-ministrului Pakistanului, Liaquat Ali Khan, destinat să fie ficționalizat ca Șahul de la Bratpuhr în Player Piano . Întrebat ani mai târziu de ce alesese să scrie science fiction în tinerețe, Kurt a răspuns: „Nu putea evita acest lucru, din moment ce compania General Electric ERA science fiction”. 

Dar cea mai semnificativă idee pe care a descoperit-o acolo a fost gheața-9. Kurt a finalizat o schiță foarte timpurie a romanului Cat's Cradle , intitulată „Ice-9”, în timp ce lucra la GE. Modul în care este descrisă gheața-9 este exact modul în care Bernie i-a explicat lui Kurt propria sa invenție. Și în Cat's Cradle , ca în majoritatea lucrărilor sale de ficțiune timpurii, Kurt a explorat întrebarea cu care s-a confruntat propriul său frate în acei ani: responsabilitatea etică a omului de știință în noua eră atomică - o eră în care știința devenise cea mai eficientă armă a lumii.