POVEȘTI CELEBRE DE IUBIRE
A crescut pe stradă, a devenit iubit de toată România ca actor și și-a cunoscut marea dragoste la 60 de ani! Marele maestru a avut o viață de film.
“Viața bate filmul!”
Nu, nu este un clișeu, ci purul adevăr. Gheorghe Dinică a fost vagabondul viețiii lui. A copilărit pe străzile pline de praf și mizerie ale cartierului Griviţa, a crescut pe la unchi, mătuşi şi bunici, și a ajuns, într-o zi, celebru în teatru şi film.
Gheorghe Dinică a fost unul dintre cei mai importanți actori români, considerat, după dispariția lui Toma Caragiu la cutremurul din 4 martie 1977, poate cel mai mare actor de film al României. A jucat în aproape 100 de lungmetraje, în special în rolurile unor personaje negative, motiv pentru care Horațiu Mălăele l-a supranumit “cel mai mare «rău» al cinematografiei românești”.
Încă de la vârsta de 17 ani, Gheorghe Dinică și-a manifestat interesul pentru actorie încă de tânăr, făcând parte din diferite trupe de teatru de amatori.
În anul 1957 a intrat la Institutul Național de Artă Teatrală și Cinematografică București, și a absolvit în 1961, fiind deja apreciat încă de la prima sa urcare pe scenă, chiar din același an, și aceasta pentru rolul inspectorului Goole în piesa “Inspectorul de poliție”(An Inspector Calls). De atunci Dinică a jucat pe scena celor mai importante teatre din România. Debutul cinematografic l-a cunoscut în 1963, cu un rol în filmul "Străinul", adaptare cinematografică a romanului omonim, scris de Titus Popovici.
Talentul artistic al lui Gheorghe Dinică s-a manifestat şi în muzică. În tinereţe, muză i-a fost celebra Maria Tănase şi asta l-a făcut să imprime ani buni mai târziu, albume de romanţe în colaborare cu Ştefan Iordache şi Nelu Ploieşteanu.
“Sufletul şi mintea mea de copil au memorat doar farmecul străzii şi al jocurilor de puştani. Era o lume simplă fără niciun fel de fenomene dar avea şi parfum. Eram copiii străzii. Strada pentru mine a fost lucrul cel mai important. Strada m-a învăţat foarte multe, pentru că aveam prieteni mai mari care ne dirijau pe noi, cei de vârstă mică. Era o lume pe care nimeni n-ar crede că a existat, lumea cartierului”, povestea Dinică, în cartea ”Un actor pentru eternitate”, apărută în 2008.
Amintirile sale au fost marcate însă de ravagiile celui de Al Doilea Război Mondial.
“Eram liber, părinţii mei nu mai aveau grijă de mine. Stăteam pe unde apucam. Mi-am făcut viaţa în funcţie de cum gândeam şi de posibilităţile de atunci. Am avut o şansă şi am depăşit toate momentele acelea(...).
N-am avut parte de lăfăiala aia în familie,
n-am avut familie, şi atunci totul se împrăştia. Perioada era tulbure şi căutam fiecare să răzbatem. Ceva din mine m-a ajutat să nu o iau pe căi greşite. Atunci totul era posibil, mai ales în cartier. M-au influenţat foarte mult filmele care rulau non-stop, cum s-ar zice: mâncam film cu pâine.”, spunea Dinică.
Gheorghe Dinică s-a căsătorit târziu, după o intensă viaţă boemă. Marele actor nu a fost atras de ideea de căsătorie până după 60 de ani.
“Am cunoscut multă lume, multe femei...Dar nu am avut timp să mă gândesc şi la asta. Pe primul plan a stat întotdeauna munca pe scenă”, povestea el.
S-a îndrăgostit în anul 1995, atunci când și-a întâlnit marea dragoste prin intermediul unor prieteni, la o cină.
“Aveam şaizeci de ani, până la acea vârstă am cunoscut tot ce se putea cunoaşte. Eu eram liber ca pasărea cerului. Din viaţa mea boemă, am simţit nevoia să mă aşez”, povestea maestrul Dinică.
Pe 2 februarie 1996, cei doi au celebrat cununia civilă, apoi, mai târziu, cununia religioasă.(...) “Iubesc copiii, dar nu m-am gândit niciodată să fiu tată”, recunoaştea Gheorghe Dinică, care şi-a transferat afecţiunea paternă asupra nepoatei soţiei sale, Ornella Georgia, care a locuit cu el şi soţia lui, din 1997 până în 2005.
Gheorghe Dinică a făcut parte din promoţia de aur a teatrului românesc alături de: George Constantin, Amza Pellea, Silvia Popovici, Constantin Rauţchi, Sanda Toma, Mircea Albulescu, Draga Olteanu-Matei. Mulţi dintre actori nu mai sunt printre noi.
Sursa: Livia Cojocariu
