joi, 7 august 2025

$$$

 POVEȘTI CELEBRE DE IUBIRE 


A crescut pe stradă, a devenit iubit de toată România ca actor și și-a cunoscut marea dragoste la 60 de ani! Marele maestru a avut o viață de film.

“Viața bate filmul!” 

Nu, nu este un clișeu, ci purul adevăr. Gheorghe Dinică a fost vagabondul viețiii lui. A copilărit pe străzile pline de praf și mizerie ale cartierului Griviţa, a crescut pe la unchi, mătuşi şi bunici, și a ajuns, într-o zi, celebru în teatru şi film.

Gheorghe Dinică a fost unul dintre cei mai importanți actori români, considerat, după dispariția lui Toma Caragiu la cutremurul din 4 martie 1977, poate cel mai mare actor de film al României. A jucat în aproape 100 de lungmetraje, în special în rolurile unor personaje negative, motiv pentru care Horațiu Mălăele l-a supranumit “cel mai mare «rău» al cinematografiei românești”.

Încă de la vârsta de 17 ani, Gheorghe Dinică și-a manifestat interesul pentru actorie încă de tânăr, făcând parte din diferite trupe de teatru de amatori. 

În anul 1957 a intrat la Institutul Național de Artă Teatrală și Cinematografică București, și a absolvit în 1961, fiind deja apreciat încă de la prima sa urcare pe scenă, chiar din același an, și aceasta pentru rolul inspectorului Goole în piesa “Inspectorul de poliție”(An Inspector Calls). De atunci Dinică a jucat pe scena celor mai importante teatre din România. Debutul cinematografic l-a cunoscut în 1963, cu un rol în filmul "Străinul", adaptare cinematografică a romanului omonim, scris de Titus Popovici.

Talentul artistic al lui Gheorghe Dinică s-a manifestat şi în muzică. În tinereţe, muză i-a fost celebra Maria Tănase şi asta l-a făcut să imprime ani buni mai târziu, albume de romanţe în colaborare cu Ştefan Iordache şi Nelu Ploieşteanu.

“Sufletul şi mintea mea de copil au memorat doar farmecul străzii şi al jocurilor de puştani. Era o lume simplă fără niciun fel de fenomene dar avea şi parfum. Eram copiii străzii. Strada pentru mine a fost lucrul cel mai important. Strada m-a învăţat foarte multe, pentru că aveam prieteni mai mari care ne dirijau pe noi, cei de vârstă mică. Era o lume pe care nimeni n-ar crede că a existat, lumea cartierului”, povestea Dinică, în cartea ”Un actor pentru eternitate”, apărută în 2008.

Amintirile sale au fost marcate însă de ravagiile celui de Al Doilea Război Mondial.

“Eram liber, părinţii mei nu mai aveau grijă de mine. Stăteam pe unde apucam. Mi-am făcut viaţa în funcţie de cum gândeam şi de posibilităţile de atunci. Am avut o şansă şi am depăşit toate momentele acelea(...). 

N-am avut parte de lăfăiala aia în familie, 

n-am avut familie, şi atunci totul se împrăştia. Perioada era tulbure şi căutam fiecare să răzbatem. Ceva din mine m-a ajutat să nu o iau pe căi greşite. Atunci totul era posibil, mai ales în cartier. M-au influenţat foarte mult filmele care rulau non-stop, cum s-ar zice: mâncam film cu pâine.”, spunea Dinică.

Gheorghe Dinică s-a căsătorit târziu, după o intensă viaţă boemă. Marele actor nu a fost atras de ideea de căsătorie până după 60 de ani.

“Am cunoscut multă lume, multe femei...Dar nu am avut timp să mă gândesc şi la asta. Pe primul plan a stat întotdeauna munca pe scenă”, povestea el.

S-a îndrăgostit în anul 1995, atunci când și-a întâlnit marea dragoste prin intermediul unor prieteni, la o cină.

“Aveam şaizeci de ani, până la acea vârstă am cunoscut tot ce se putea cunoaşte. Eu eram liber ca pasărea cerului. Din viaţa mea boemă, am simţit nevoia să mă aşez”, povestea maestrul Dinică. 

Pe 2 februarie 1996, cei doi au celebrat cununia civilă, apoi, mai târziu, cununia religioasă.(...) “Iubesc copiii, dar nu m-am gândit niciodată să fiu tată”, recunoaştea Gheorghe Dinică, care şi-a transferat afecţiunea paternă asupra nepoatei soţiei sale, Ornella Georgia, care a locuit cu el şi soţia lui, din 1997 până în 2005.

Gheorghe Dinică a făcut parte din promoţia de aur a teatrului românesc alături de: George Constantin, Amza Pellea, Silvia Popovici, Constantin Rauţchi, Sanda Toma, Mircea Albulescu, Draga Olteanu-Matei. Mulţi dintre actori nu mai sunt printre noi.


Sursa: Livia Cojocariu

$$$

 Pildă motivațională: „Ramura care a înflorit în goliciune”

 (o poveste în dialoguri, despre speranță, renaștere și frumusețea nevăzută )


  


      Copacul bătrân stătea singur, pe marginea drumului, cu trunchiul crăpat și scoarța mușcată de ani. Era găunos, plin de goluri și noduri, iar oamenii din sat hotărâseră să-l taie. "E uscat, nu mai folosește nimănui", spuseseră. Dar nimeni nu știa ce se întâmpla în tăcerea ramurilor lui...


Ramura cea subțire:

— Tată... ne vor tăia. Am auzit securea. Mă tem.


Copacul:

— Știu, fiica mea... Dar nu uita, uneori, cel mai mare miracol se coace în cel mai pustiu lemn.

Vântul a trecut pe lângă ei, fluturându-le crenguțele.


Vântul:

— Vreți ajutorul meu? Pot purta polenul, pot aduce suflul vieții.


Ramura:

— Da, Vântule... suflă în mine curaj.


Ploaia, auzind chemarea, a coborât cu stropi calzi:


Ploaia:

— Pot uda rădăcinile, chiar și cele vechi și dureroase. Pot aduce seva înapoi.


Soarele, dintre nori, a zâmbit:


Soarele:

— Și eu vă voi lumina. Poate că nimeni nu mai crede în voi, dar eu văd viața ascunsă în lemnul strâmb.


Un roi de albine, plutind deasupra:

Albinele:

— Dacă vei înflori, vom veni. Vom dansa printre petale, și te vom lăuda în cântecul nostru.


O rândunică, din cuibul ei din apropiere:

Rândunica:

— Dacă vei rodi, îți vom aduce semințele în alte zări. Vei trăi și dincolo de rădăcinile tale.


Și atunci, în tăcerea serii, ramura cea subțire – care fusese mereu aproape de a se rupe – a simțit ceva străin: un mugure. Apoi altul. Și altul. A doua zi dimineață, când oamenii au venit cu securea, au văzut flori albe, parfumate și un început de fruct rotund, apărut miraculos din lemnul găunos.

Bătrânul satului:

— Nu-l tăiați. Cine înflorește după atâta uscăciune... ascunde un sens pe care niciun om nu-l poate înțelege.


      🎐Morala:

Chiar și cea mai neînsemnată ramură poate da viață, dacă primește încredere, lumină și sprijin.

Nimic nu e cu adevărat pierdut… până când renunțăm să credem că poate renaște.


#DincoloDeLimite

#CufărulNicoletei

#ȘtiațiCă

$$$

 MEMORIE CULTURALA - RABINDRANATH TAGORE


Azi se împlinesc 84 de ani de la moartea lui

Rabindranath Tagore, nume europenizat al lui Rabindranâth Thâkur, scriitor şi filozof indian, cel mai important poet indian din epoca colonială. 

A fost un scriitor bilingv, exprimându-se atât în limba bengali, cât şi în limba engleză, pictor şi compozitor al mai multor cântece cu caracter popular. Rabindranath Tagore s-a născut în data de 7 Mai 1861, la Calcutta -India. 

Tagore a avut o viață plină de activitate literară, filosofică și socială. A fost un critic al colonialismului britanic și a militat pentru independența Indiei. A renunțat la titlul de cavaler acordat de regele George al V-lea, ca semn de protest față de masacrul de la Amritsar. 

Tagore a fost un scriitor prolific, publicând poezie, proză, dramaturgie, eseuri și romane. Opera sa reflectă o profundă înțelegere a naturii umane, a spiritualității și a relației dintre om și cosmos. A vizitat România în noiembrie 1926, unde a susținut conferințe la București și Constanța. 

A fost primul scriitor din Asia care a fost laureat cu Premiul Nobel pentru Literatură (1913). 

Moare la 7 August 1941, Calcuta, în India Britanică (după o lungă şi grea suferinţă şi o comă prelungita).


Citate: Rabindranath Tagore:


“Iubirea este atunci când sufletul începe să cânte şi florile vieţii tale înfloresc singure.

Te iubesc, dragul meu. Iartă-mi astă iubire. Ca o pasăre ce şi-a pierdut cărarea m-ai prins în umbra aripilor tale, că vălul sufletului meu săgetat de puterea ta căzu. Acoperă-l cu mila ta, dragul meu drag, şi iartă-mi astă iubire.

Şi dacă nu mă poţi iubi, dragul meu, iartă-mi astă durere. Nu-mi zvârli priviri răutăcioase din depărtarea zărilor. Mă voi strecura în colţul meu şi înmărmurită voi rămâne în puterea îngândurată a nopţii. Cu amândouă mâinile acoperi-voi ruşinea ochilor mei. Întoarce-ţi faţa de la mine, dragul meu drag, şi iartă-mi astă durere.

Şi dacă mă iubeşti, dragul meu, iartă-mi astă bucurie. Când sufletul meu e scăldat de valurile fericirii, nu râde de rătăcirea mea învolburată de primejdii. Când înălţată pe soclul puterii te conduc cu tirania dragostei mele, şi când, ca o zeiţă, îmi închin ţie darurile mele, primeşte-mi mândria, dragul meu, şi iartă-mi fericirea.

Iubirea, ca şi lumina, nu rămâne ascunsă.

Viaţa nu este altceva decât continuul miracol de a exista.

Dormeam şi visam că viaţa nu e altceva decât o mare bucurie. M-am trezit şi am văzut că viaţa aşteaptă să fie trăită. Am trăit-o şi am înţeles că în trăire era bucuria.

Dacă nu poţi să accepţi adevărul din exterior, ai să te împaci cu minciuna din interior.

Micul adevăr e din cuvinte

Limpezi şi scânteietoare-n minte;

Marele-adevăr este o mare

De tăcere cutremurătoare.

Bazinul se umple cu apă, focul se aprinde cu foc, iar sufletul cuiva se modelează datorită sufletului altcuiva".


“Prima floare inflorita pe Terra a fost o invitatie la un cantec necantat inca."


“Am închis ușa ca să nu intre minciuna. Atunci adevărul m-a întrebat: eu pe unde voi intra?” 


“Floarea nu ştie cât de scumpă e frumuseţea ei.”


“Fluturii numără clipe, nu ani, şi totuşi au timp destul.”


“Cu același descântec , luna adoarme pământul și răscolește marea...”


“Plângem timpul ce-a trecut, 

Sună goarna veșniciei,

Am trăit şi n-am ştiut.”,

$$$

 ÎN MEMORIAM TATIANA STEPA 


(n. 21 Aprilie 1963 - d. 7 August 2009),

interpretă română de muzică folk. 


COPACI FĂRĂ PĂDURE 

Versuri Tatiana Stepa 


În povestea copacilor goi 

Scârțâind într-o singură ușă 

Este vorba de noi amândoi, 

Este vorba de foc și cenușă. 


Doi copaci fără frunze pe drum 

După cum îi privește înaltul, 

Doi copaci prin sărutul de scrum 

Aplicându-se unul spre altul.


Nu mai suntem decât doi copaci 

Vor veni tăietori să ne tundă, 

Vor lua crengi toți copiii săraci 

Pentru flacăra lor muribundă. 


Și chiar dacă mă vei iubi 

Peste crivățul iernii ce vine, 

Fără brațe cu ochii pustii 

N-am să am ce întinde spre tine!


Spune-mi pădure cu frunza rară 

Unde-i iubirea de astă vară?

Nu știe iarna să se îndure 

De noi copacii fără pădure!


https://youtu.be/LX5sl5jsWHo?si=5ZkYDxM3UhlzXpDA


Pios omagiu!🙏


Sursă: LyricFind

$$$

 MEMORIE CULTURALĂ - ALEKSANDR BLOK

Aleksandr Blok n. 28 noiembrie 1880 St. Petersburg, Imperiul rus - m. 7 august 1921 (40 de ani) Petrograd, Urss. Inmormântat Cimitirul Smolenski.

A fost probabil cel mai talentat poet liric pe care l-a produs Rusia după Alexandr Pușkin.

Poetul rus a fost şi dramaturg şi eseist, dar şi conducător al simboliştilor ruşi de la început de secol.

Sărăcia, băutura și dezamăgirile provocate de viață, combinate cu dragostea lui pentru Rusia au influențat temele amare de protest social care au marcat operele târzii ale lui Blok. Una dintre acestea este “Sciții” (1920), în care își înghite dezgustul față de cultura occidentală și cere ajutor pentru guvernul socialist. 

Poezia lui Blok, produsă de focul sufletului și de răceala minții, a fost apreciată pentru curgerea muzicală a cuvintelor, spontaneitatea onirică, în care sunetele și repetiția erau folosite pentru a evoca stări sufletești. 

Poetul considera că rolul artistului era de a fi un intermediar între lumea aceasta și alte lumi, precum și de a revela scopul omului pe Pământ.


*Acolo-n stradă-o casă se-nălța – 

Aleksandr Blok*


Acolo-n stradă-o casă se-nălța


Și-n întuneric conducea o scară.


Fugeau lumini când ușa scârțâia,


Se-nstăpânea pe urmă bezna iară.


Sub firma ”Flori”, acolo-n asfințit


Puteai zări închisă ușa albă.


Acolo pași stingându-se-au muțit


Pe trepte, în lumina-aceea slabă.


Un stor lăsat pe-un geam de la etaj


Împiedica privirile să vadă


Și, ca un rid pe frunte,-acel pervaz


Închipuia grimase pe fațadă.


Ferestrele-n amurg se luminau,


Erau cântări și dansuri, veselie,


Dar de afară nu se auzeau…


Doar sticla-n geamuri fulgera pustie.


Sub lampa care-abia mai pâlpâia


O umbră se vedea pășind pe scară.


Fugeau lumini când ușa scârțâia,


Se-nstăpânea pe urmă bezna iară.


1 mai 1902


Traducerea Emil Iordache.


Volumul ”Versuri despre Preafrumoasa Doamnă”

$$$

 ÎN MEMORIAM - DUMITRU FĂRCAȘ - LEGENDA TARAGOTULUI ROMÂNESC


Maestrul Dumitru Farcas a fost un taragotist roman de muzică populară - s-a nascut pe data de 12 mai 1938 in localitatea Grosii Baii Mari, judetul Maramures.

Dumitru Farcas facea parte dintr-o familie cu traditie muzicala. Bunicul, tatal si cei doi frati mai mari au cantat la fluier.

Dumitru se familiarizeaza cu instrumentul si se inscrie la liceul de muzica in 1956.

Farcas si-a inceput cariera profesionala in 1960, cand s-a angajat ca instrumentist al Ansamblului „Maramuresul” din Baia-Mare.

Din 1962 pana in 1967 urmeaza cursurile Academiei de Muzica „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, in cadrul Facultatii de Interpretare, la clasa de oboi.

Farcas i-a ascultat in inregistrari difuzate la radio pe taragotistii Luta Iovita, Ion Murgu Banateanu, Iosif Milu etc.

Dupa absolvirea academiei clujene, invata autodidact taragotul, imprumutand unele tehnici din cele specifice oboiului.

In 1962 a fondat Orchestra de muzica populara “Martisorul” a Casei de cultura a studentilor din Cluj-Napoca, impreuna cu care a obtinut numeroase premii nationale si internationale.

In 1962, a luat premiul I si titlul de laureat al concursului din cadrul Festivalului Mondial al Tineretului si Studentilor, Helsinki.

In 1972, a primit Discul de aur decernat de Academia “Charles Cros” din Paris.

In anul 1991, Farcas este laureat al premiului Ethnos.

In 1999, a luat premiul I la Festivalul International de la Bruxelles iar in 2000 primeste premiul Inter-Lyra in cadrul Olimpiadei de Muzica si Dans “Cele cinci Lyre”, Budapesta.

Dumitru Farcas a primit titlul de „Cetatean de onoare” al orasului Phenian (Coreea de Nord) si al oraselor Cluj-Napoca, Bucuresti, Resita si Baia Mare.

A fost presedinte de onoare al Congresului International al Taragotistilor.

A fost decorat cu Crucea Serviciului Credincios, clasa a III-a, in anul 2004 si cu Ordinul Meritul Cultural in grad de mare ofiter in anul 2005.

La 7 martie 2008, Dumitru Farcas a primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea Academiei de Muzica “Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca.

Albume:

•Trésors folkloriques roumains: un virtuose du taragote et de l'hautbois (1973, Electrecord )

•Trésors folkloriques roumains: un virtuose du taragote vol. II (1977, Electrecord)

•Taragot (2003, Electrecord).

Pe 7 august 2018 a pierdut lupta cu viața - în urma unui infarct miocardic - era unul din cei mai expresivi artiști când cânta, închidea deseori ochii, iar sunetul taragotului său ne suspenda undeva între cer și pământ, într-o totală uitare de sine.


https://youtu.be/myqTKwV42ZU?si=y9qs0BUhxWfFNvXN


Dumnezeu să-l odihnească în pace!🙏

$$$

 ..LECTII DE VIATĂ SI O CALDĂ IMBRATISARE, PENTRU TOȚI CITITORILOR NOȘTRI!


........"Nimic nu este garantat in aceasta lume decat ceea ce esti tu convins ca se poate indeplini....cat de putin ii trebuie unui om sa fie fericit , dar cat de mult ii trebuie sa inteleaga asta..."


PAPUSA DE CARPA 

---------------Jorge Luis Borges


Daca pentru o clipă Dumnezeu ar uita că sunt o marionetă din cârpă și mi-ar dărui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.

..............

As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ceea ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.

...............

As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina.

................

As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. 


As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!

.............

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.

...........

Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata…

..........

N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc.

..........

As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.

.............

Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc!

.........

Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur.

................

Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea.

...........

Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii… Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada.

...........

Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru totdeauna.

.............

Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice.

...............

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti.

....................

Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau.

.............

Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe.

..............

Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit.

.................

Daca as sti ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune te iubesc.

...............

Nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.

..............

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata nu te voi uita!

......................

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran

Azi poate sa fie ultima zi

cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti.

..............

De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta.

..............

Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui imi pare rau, iarta-ma, te rog si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.

.....................

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete.

...................

Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima.

.........................................

Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine.

.................

$$$

  https://cashclub.ro/register?ccref=2GHiGDql Este o platforma de shopping online cu reducere de tip cashback: o parte din suma cheltuită pe...