joi, 10 iulie 2025

$$$

 

Când Motănel, un pui mic portocaliu, a ajuns la adăpost, n-a mieunat.


N-a vrut să se joace.


Doar s-a făcut ghem într-un colț – tremurând ca o frunză care și-a pierdut copacul.


Cu toții am văzut privirea asta.


La animale. La oameni. La noi înșine.


Un fel de liniște care nu e pace, ci un fel de protecție.


O liniște care spune: 

„Nu mai am încredere că lumea o să mă țină în brațe fără să mă rănească.”


Apoi a apărut Tigrilă.


Un motan tărcat care fusese și el cândva la fel – până când cineva i-a arătat ce înseamnă să fii ținut în brațe, nu alungat. Iubit, nu părăsit.


Când l-au pus pe Motănel în camera lui Tigrilă, nimeni nu se aștepta la mare lucru. Dar Tigrilă s-a apropiat direct. I-a dat un mic îndemn cu capul. Și apoi s-a înfășurat în jurul lui ca o pătură de siguranță.


În noaptea aceea, Motănel a dormit prima dată după multe zile.


Și nu a mai tremurat niciodată.


Nu a fost terapie.


Nu a fost vreun plan.


A fost doar prezență.


Și în clipa aceea, Motănel a primit ceea ce atât de mulți oameni caută toată viața:


Pe cineva care nu încearcă să te repare.


Pe cineva care doar spune: *„Cât timp sunt aici, ești în siguranță.”*


Trăim într-o lume în care oamenii sunt mai conectați ca niciodată, și totuși atâția stau ascunși în sufletul lor, tremurând.


Ceea ce ne lipsește nu e productivitatea.


Ne lipsim unii pe alții.


Aceasta nu e doar o fotografie cu două pisici care dorm.


E o oglindă.


O lecție.


O reamintire că, uneori, vindecarea începe cu cea mai simplă promisiune:


„Nu mai ești singur.”

&&&

 

FOTOGRAFIA CE L-A IMPINS LA SINUCIDERE!!!

In anii 1990 exista o fotografie cu un vultur care aștepta ca o fetiță înfometată să moară și să se ospăteze din corpul ei.😥😥 Această fotografie a fost făcută în timpul foametei din 1993/94 din Sudan, de KEVIN CARTER , un fotojurnalist sud-african, care a câștigat mai târziu Premiul Pulitzer pentru această "fotografie uimitoare”!😥

Cu toate acestea, în timp ce KEVIN CARTER  își savura isprava și era celebrat pe canale de știri și rețele din întreaga lume pentru o astfel de „abilitate fotografică excepțională”, a trăit doar câteva luni pentru a se bucura de presupusa sa realizare și faimă, deoarece mai târziu a devenit deprimat și s-a sinucis! 

Depresia lui KEVIN CARTER  a început, când în timpul unui astfel de interviu (un program telefonic), cineva l-a sunat și l-a întrebat ce s-a întâmplat cu fetița. El a răspuns pur și simplu: „Nu am așteptat să aflu după această poză, pentru că aveam un avion de prins...🫢🤔 „Apoi cel care a sunat a spus: „V-am spus că erau doi vulturi în acea zi, unul avea cameră”. 😥

Astfel, gândul său constant la această afirmație, a dus mai târziu la depresie și s-a sinucis în cele din urmă. 

KEVIN CARTER  ar fi putut fi în viață astăzi și chiar mai faimos, dacă ar fi luat-o pe fetiță și ar fi dus-o la Centrul de hrănire al Națiunilor Unite, unde încerca să ajungă sau măcar să o ducă într-un loc sigur. 

Astăzi, din păcate, asta se întâmplă peste tot în lume. Lumea sărbătorește prostia și act inuman, în detrimentul altora. 😥

KEVIN CARTER  ar fi trebuit să ia fata din acel loc, ceea ce nu-l va costa nimic, dar nu a făcut-o. Iată postura inumană, „a avut tot timpul să-și încerce șansa, dar nu a avut timp să salveze viața fetei”. 

Astfel, trebuie să înțelegem cu toții că, scopul vieții, este să atingem și vieți. Deci și tu ești un Vultur. În orice am face, omenirea să fie pe primul loc, înaintea a ceea ce avem de câștigat din situație. În tot ceea ce facem să ne gândim mereu la ceilalți și cum putem fi de folos omenirii, cum putem da o mână de ajutor și să ștergem lacrimile. Prin urmare, când căutăm cunoștințe, bogăție, faimă, abilități sau chiar poziții, să ne gândim cum le putem folosi în beneficiul oamenilor și societății în larg.!!!

Haideți să redevenim OAMENI!!!!

$$$

 LUNA IULIE - LUNA LUI "CUPTOR”🌟🌟


Luna iulie este considerată în general, cea mai caldă a anului în emisfera nordică şi cea mai rece în cea sudică. 

În ţările din spaţiul anglo-saxon încep "zilele câinelui", zilele cele mai calde din an. Denumirea provine de la steaua Sirius, din Constelaţia Câinelui, ea fiind considerată răspunzătoare de această căldura.

În tradiţia populară, de pe meleagurile noastre, luna iulie este luna lui "Cuptor", perechea lui "Făurar".

Se spune că pe cât de frig este în "Făurar" (Februarie), pe atât de cald va fi în "Cuptor". "Făurar" anunţă începutul lucrărilor agricole, iar "Cuptor" coincide cu apogeul verii când activitatea soarelui este intensă. 

Această strălucire a luminii alungă elementele obscure şi aduce claritate, generozitate. O putem privi ca şi "cuptorul" din procesul alchimic al întregului an.

 Este deci un timp în care se poate prelua o lumina cu care să aduci mai multă claritate, în tine, sau în diferite aspecte ale vieţii tale. Poate nu întâmplător, multă lume pleacă acum în vacanţă, îşi acordă un timp pentru a fi mai relaxaţi, pentru a face şi altceva decât rutina zilnică. 

Luna Iulie este, prin tradiție, consacrata secerișului, de aceea grija primordială a satenilor este aceea de a-și aduna in pace recoltele de pe ogoare. Așa explica specialiștii existența, in calendarul popular, a numeroase zile in care este evitat lucrul, tocmai de a nu trezi mania divinităților, răspunzătoare de producerea grindinei sau a inciendierii grânelor.

Sărbători importante in luna Iulie:

- 1 Iulie - Cosmandinul (Sfinții Cosma și Damian);

- 8 Iulie - Precupul;

- 16-18 Iulie - Circovii de Vara;

- 20 Iulie - Sf.Ilie (Sanilie);

- 21 Iulie - Ilie Palie;

- 27 iulei - Sf.Pantelimon (Pintilei Călătorul).

Tradiții de Sfântul Ilie:

In fiecare an pe data de 20 Iulie se sărbătorește Sfântul Ilie. Aceasta zi marchează miezul verii pastorale, se spune ca atunci ciobanii separa oile de berbeci.

In trecut oamenii nu lucrau de ziua Sfântului Ilie ca sa fie feriți de grindina, tunete și fulgere.

Se daruiau mere, miere și covrigi pentru cei adormiti.

In aceasta zi se culegeau plante de leac, in special busuiocul.


Va doresc o luna Iulie binecuvantata cu multe bucurii!🌟🌟

$$$

 MEMORIE CULTURALA - GEORGE SAND


 George Sand s-a nascut la 1 iulie 1804 – (d.8 iunie 1876) si este reprezentanta rebelă a romantismului francez, pe numele său adevărat Amantine-Aurore-Lucile-Dupin, baroana Dudevant, cunoscută atât pentru opera sa literară, cât şi pentru poveştile amoroase pe care le-a avut cu diverse nume ale culturii acelei epoci, cele mai sonore fiind Chopin şi Alfred de Musset. 

Debutează în 1831, cu un roman scris în colaborare cu Jules Sandeau, Rose et Blanche, semnat J. Sand. În 1832, odată cu publicarea romanului Indiana, începe să semneze cu pseudonimul George Sand, nume sub care i se vor tipări toate celelalte cărţi, peste o sută la număr, şi cel cu care va rămâne în istoria literaturii. George Sand a luat apărarea femeilor, a lăudat pasiunea, a criticat virulent căsătoria şi a luptat împotriva prejudecăţilor unei societăţi conservatoare. A produs scandaluri prin viaţa sa amoroasă agitată, prin ţinuta vestimentară masculină, a cărei modă a lansat-o, prin pseudonimul său masculin, adoptat în 1829 şi căruia tot ea i-a lansat moda.

În ciuda a numeroşi detractori precum Charles Baudelaire sau Jules Barbey d’Aurevilly, George Sand a contribuit activ la viaţa intelectuală din epocă, primind pe domeniul de la Nohant sau la Palaiseau personalităţi diverse precum Franz Liszt, Frédéric Chopin, Marie d’Agoult, Honoré de Balzac, Gustave Flaubert, Eugène Delacroix, sfătuindu-i pe unii, încurajându-i pe alţii. A întreţinut o mare prietenie prin corespondenţă cu Victor Hugo, deşi nu s-au întâlnit niciodată. 


Opere: Indiana (1832); Lelia (1833); Jacques (1834); Andre (1835); Mauprat (1837); Spiridion (1838); Les sept cordes de la lyre (1840); Horace (1841); Consuelo (1842-43); La Mare au diable (1846); Francois le champi (1847-48); La petite Fadette (1849); Les Maitres sonneurs (1853); Histoirede ma vie (1855); Elle et lui (1859).

George Sand a inchis ochii la Nohant (Indre), lasând în urmă o operă strălucitoare. Au condus-o pe ultimul drum Flaubert şi Dumas fiul. 

In prezent casa romancierei George Sand din Nohant-Vic se afla in proprietatea statului francez. In 1952 a fost cumparata de la ultima mostenitoare Aurore Lauth-Sand, nepoata scriitoarei, si transformata in muzeu. Castelul și întreaga proprietate cu grădina, cimitirul, dependințele și două pajiști, numite Pré Pile și Pré des Clous, sunt clasificate ca monumente istorice.

“Iubirea nu este ceea ce crezi tu; nu este această vio­lentă năzuinţă a tuturor simţurilor către o făptură vie; este aspi­raţia sfântă către necunoscut a celei mai subtile părţi din sufle­tul nostru.  

(...) Of, viaţă! of, chin! Să doreşti totul şi să nu obţii nimic, să cuprinzi totul şi să nu ai nimic! Să ajungi la scepticismul inimii ca Faust la scepticismul spiritului! Soartă mai nefericită decât soarta lui Faust, căci el păstrează în sânul său comoara pasiunilor tinereţii înflăcărate, care au clocit în tăcere, sub colb, nişte cărţi şi au dormit, în vreme ce mintea a vegheat; iar când Faust, obosit să mai caute perfecţiunea fără s-o găsească, se opreşte, gata să îl hulească şi să îl renege pe Dumnezeu, atunci Dumnezeu, ca să-l pedepsească, îi trimite îngerul pasiunilor sumbre şi funeste. Acest înger i se dedică lui, îl reîncălzeşte, îl întinereşte, îl arde, îl rătăceşte, îl devorează - iar bătrânul Faust intră în viaţă, tânăr şi vioi, vinovat damnat, dar atotputernic! Îngerul venise pentru ca Faust să nu-l mai iubească pe Dumnezeu, dar iată că o iubeşte pe Margareta! Dumnezeul meu, dă-mi blestemul lui Faust!”  

(...) Întreabă marinarul dacă poate trăi pe uscat, întreabă pasărea dacă poate fi fericită fără aripi, întreabă inima omului dacă se poate lipsi de emoţii.   

(...) Ce-ţi pasă, tinere poet? De ce vrei tu să ştii cine sunt şi de unde vin eu?... M-am născut, ca şi tine, în valea plângerii şi toţi nefericiţii care se târăsc pe pământ sunt fraţii mei. Aşadar, este oare atât de mare acest pământ, pe care îl cuprinde un singur gând şi pe care o rândunică îl înconjoară în numai câteva zile? Ce poate fi atât de ciudat şi de misterios într-o existenţă ome­nească? Ce influenţă atât de mare crezi tu că ar avea o rază de soare căzând, mai mult sau mai puţin vertical, peste creştetele noastre? Haida-de! Toată lumea aceasta este foarte departe de soare — este o lume foarte rece, foarte palidă şi foarte îngustă, întreabă vântul câte ore îi trebuie ca s-o răscolească de la un pol la altul.” (Lelia de George Sand)

$$$

 ZELENSKII “CLOWN” SAU EROU


Despre Zelenskii s-a scris un Pacific de cerneală. Sunt multe păreri pro și contra. Ze este ovaționat în picioare de membrii Parlamentelor din Vest. Ze este considerat trădător, dușman, nazist în Rusia.  

Am citit și am urmărit biografia președintelui ucrainean - o biografie cât un film - încă de pe vremea când era doar un actor într-o emisiune de comedie. 

Am decis să vă povestesc aici despre Zelenskii, aka Ze. O fac fără să vă dau opinii și păreri personale. Doar informații și explicații. Ca de obicei, vreau ca opiniile voastre să fie documentate. 

Să începem. 

Vladimir/Volodimir Zelenskii s-a născut acum 47 de ani (25 ianuarie 1978 ) într-o familie de intelectuali din Krivoi Rog, un oraș mare, industrial, din Sudul Ucrainei. Drumurile importante din regiunea Dnepr sau Herson sunt acum controlate în mare parte de armata rusă. Nu și orașul de naștere a lui Zelenskii.

Tatăl lui Zelenskii este profesor universitar, matematician. Familia sa are origini evreiești. În copilărie a vorbit rusa și... oleacă de mongolă. Nu este o glumă. 

Tatăl său a primit o invitație să muncească în Mongolia, unde Uniunea Sovietică avea interese. Au stat în marea stepă mongolă vreo 4 ani până ce micuțul Vladimir a ajuns în clasa I. 

Mama lui Zelenskii este inginer. A fost cea care a insistat ca familia să se întoarcă în Krivoi Rog. 

Poate ați auzit despre Krivoi Rog. Este unul din cele mai lungi orașe din Europa. Are vreo 120 de km lungime. Numele orașului s-ar traduce în limba română: ”Cornul Strâmb”. 

”Cornul Strâmb” este un centru industrial, universitar din Ucraina. Are și anumite legături economice cu România. Țara noastră a investit pe vremea comunismului un miliard de dolari într-un combinat minier, astăzi abandonat.

Cu 40 de ani în urmă, așa cum se întâmpla în mai toate orașele industriale din fostul imperiu sovietic, viața în Krivoi Rog era dură, ba chiar periculoasă. Zelenskii, un băiețel micuț de înălțime(nu este nici acum înalt - 170cm), a trebuit să învețe să se apere. Așa a ajuns să facă sport. Lupte greco-romane, apoi atletism. Părinții au insistat să cânte și la pian, a învățat chitara, dans, a făcut parte din ansamblul școlii. 

Un oraș industrial nu este cel mai sigur loc din lume pentru un băiețel sfrijit, chiar și antrenat în lupte greco-romane. Așa că, spune Zelenskii, a trebuit să-și dezvolte alte abilități. A înțeles, de pildă, că trebuie să-și facă prieteni buni, să se bazeze pe oameni de încredere. Explica ulterior că asta i-a transformat viața și i-a modelat caracterul. Susține că este om de echipă.

Pentru că era un tip vorbăreț, haios, plin de glume, a început să joace în KVN. Pentru cine nu știe, KVN este una dintre cele mai cunoscute emisiuni de umor din Rusia difuzate de postul de stat de televiziune Pervâi Kanal. 

Reînființată înainte de prăbușirea Uniunii Sovietice, KVN este un fel de stand up comedy de echipă. Diferite sketchuri umoristice satirizau societatea rusă. Spun satirizau pentru că, în ton cu moda Rusiei vremurilor noastre, KVN-ul este criticat acum pe motive de cenzură. Și anume, că i s-a tocit penița, iar glumele nu mai sunt usturătoare, ci de laudă. 

KVN a fost o etapă lungă și importantă din viața lui Zelenskii. Președintele Ucrainei a apărut la Pervâi Kanal, la KVN, în Moscova, când era student la drept în Universitatea din Krivoi Rog. Aparițiile sale erau la început episodice, dar memorabile. A ajuns destul de repede să scrie glumele echipei. Doar că avea vise prea mari, iar echipa numită Krivoi Rog nu-l vedea lider.  

S-a întors de la Moscova în orașul natal, în Krivoi Rog, și-a strâns propria echipă, apoi a început din nou, de jos. Ca să ajungi la KVN, la televiziunea Pervâi Kanal, trebuie să treci prin multe concursuri de inițiere. Este un fel de Champions League umoristic. Trebuie să câștigi mai întâi liga KVN din propria țară. La final te califici în prima ligă KVN și apari pe Pervâi Kanal, la televizor, unde te vede multă lume. Lucru pe care Zelenskii l-a făcut în vreo 2 ani cu noua sa echipă, Kvartal 95/Cartierul 95. Cartierul 95 era numele unei zone din Krivoi Rog.

Zelenskii era motorul, generatorul de idei, actorul principal. Un fel de locomotivă. 

A tras echipa după el până au ajuns în KVN-ul mare, adică la Pervâi Kanal. Așa a fost cunoscut în toate colțurile fostei Uniuni Sovietice. Din țările Baltice, în Republica Moldova, până în Kazahstan și Siberia întinsă. V-am spus doar, KVN este foarte popular. 

Câțiva ani la rând i-a amuzat pe ruși, baltici, kazahi, azeri, armeni, cetățeni moldoveni dansând, scălâmbăindu-se, glumind, cântând. Era o vedetă în ascensiune. Își vedea visul cu ochii. 

Dorințele sale de a se face diplomat, apoi economist, apoi inginer au fost uitate pe rând. Era vedeta umoristică a emisiunii KVN. 

Probabil că l-ați văzut deja în tot felul de situații la limita absurdului, penibilului, îmbrăcat ciudat, dansând și vorbind straniu. Multe imagini sunt din acele vremuri.

A cântat, a dansat, a glumit, a făcut actorie și stand up comedy câțiva ani la rând în KVN. Uneori chiar și în fața președintelui Putin, un invitat de onoare al emisiunii.  

Nimic nu anunța însă norii negri.

Directorul KVN, rusul Alexandr Masleakov, avea alte planuri pentru ucraineanul Ze.

L-a chemat și i-a zis că îl poate ajuta să rămână la KVN într-o funcție importantă. Talentul său era necesar KVN-ului. Ar fi fost autor de glume, un fel de șef pe departamentul de creație. 

La vremea aceea părea ceva de vis. Unui puști din Krivoi Rog i se deschideau porțile KVN-ului. Putea influența umorul rusesc. Directorul Masleakov avea o singură condiție - echipa sa, Kvartal 95, urma să se desființeze și se întorcea în Ucraina, în Krivoi Rog. Oferta era mai mult decât tentantă în acel moment. 

Ce a făcut Zelenskii? 

L-a refuzat pe Masleakov. A plecat de la Moscova. A rupt relațiile cu șeful KVN, cu care s-a și certat, spune Ze. În schimb, și-a păstrat echipa. Apropo, una dintre membrii importanți ai echipei era soția sa, Elena Zelenskii. Fostă colegă de școală, din același an, dar o prezență foarte discretă, căreia nu-i place să iasă în față.  

Întors în Ucraina, rupând relațiile cu KVN, Zelenskii spune că a trebuit să o ia de la zero. Din nou. Era un pariu riscant. Au mai fost și alte echipe care au plecat din KVN, au încercat să-și facă un nume în industria show-ului. Foarte puțini au izbândit.

Câțiva au reușit cumva pe cont propriu, ca actori, ori s-au băgat în proiecte comune, pe la alte televiziuni, de pildă, Comedy Club. 

Zelenskii a început să producă spectacole de comedie. A început să scrie scenarii pentru filme. A acceptat invitații la diferite evenimente publice la care era invitat. Apoi și-a făcut propria emisiune la televiziunile din Ucraina. Apoi a devenit directorul general al unei televiziuni din Ucraina. 

Povestește că a ajuns extrem de solicitat pentru tot felul de evenimente speciale, corporatiste în Rusia. 

Pe vremea aceea președintele Rusiei era Medvedev. Îl amintesc aici pentru că a făcut spectacole la care Medvedev era unul dintre spectatori și la solicitarea lui a fost

 ”ținut” peste program pentru a mai face glume.

Cu adevărat spectaculos este că dat afară de la KVN, a revenit totuși la Pervâi Kanal, postul de televiziune de stat. De data asta cu diferite showuri, filme, seriale pe care le producea, le scria, iar în unele juca. 

Decizia de a nu accepta oferta lui Masleakov a fost nu doar înțeleaptă, ci și extrem de profitabilă. 

Banii curgeau cu nemiluita în conturile lui Zelenskii. Pentru un singur eveniment la care participa lua 250 de mii de euro, spune el. 

Popularitatea îi era și mai mare decât averea. Participarea lui Ze la ”Dansând cu starurile” a fost una dintre cele mai de succes emisiuni produse în Ucraina acelor vremuri, arătau cifrele din acel moment. Adică finala din 2006. Pe care a și câștigat-o. Popularitatea și banii pe care îi câștiga îi aduceau un soi de libertate de care se folosea pe deplin. Făcea mișto de toți politicienii din Ucraina, din Rusia la emisiunile și concertele sale. 

Oligarhii, președinții Ucrainei încercau să-l cumpere. De pildă, Yanukovich, președintele pro-rus al Ucrainei i-ar fi oferit 100 de milioane de dolari ca să nu-l mai bage în colimatorul ironiilor sale, a declarat la un moment dat Zelenskii. Spune că ar fi refuzat banii. Fără o legătură cu asta, în scurt timp au început atentatele asupra sa, povestește el. Serviciile ucrainene au descoperit că mașina urma să-i fie aruncată în aer. 

Filmele pe care le făcea în Rusia, filme ușurele, de comedie, extrem de gustate și urmărite de publicul rus, l-au făcut și mai bogat. 

Emisiunile sale de divertisment și comedie de la televiziunile din Ucraina aveau rating de Everest. Era împreună cu echipa sa, Kvartal 95, cea pe care KVN-ul rusesc a refuzat-o. Apropo, emisiunile sale erau în limba rusă. Dacă mi se permite o comparație, ce făcea Ze era o combinație de “Divertis”, “Vacanța Mare” și “Las Fierbinți”. 

Dacă în Ucraina era extrem de popular, din Rusia îi veneau sume de bani și proiecte cu un surplus financiar enorm. 

Doar că se ridicau iar nori negri peste viața comediantului Ze. 

Rușii au luat Crimeea, apoi a izbucnit războiul din Donbas. 

Ucraina și Rusia intrau pe făgașul unui conflict care se anunța dur, sângeros. Ucrainenii cu afaceri în Rusia și invers, rușii cu afaceri în Ucraina și-au văzut businessurile afectate. 

Zelenskii a luat partea Ucrainei, și-a manifestat nemulțumirea deschis față de anexarea Crimeei. Prin urmare, toate proiectele lui din Rusia au încetat brusc. ”Foștii mei prieteni din Rusia nu mă mai sună, au uitat telefonul meu”, spunea deseori Ze. Unul din filmele rusești în care juca și pe care l-a produs a fost interzis în Ucraina. 

Relațiile cu Rusia, cu rușii care îl plăceau până în acel moment s-au răcit. În timpul unui spectacol, Zelenskii l-a luat la pumni pe un rus, care a început să facă scandal din cauza unor glume despre Rusia. ”A fost un provocator”, și-a explicat ulterior comportamentul. 

Refuzat în Rusia, a doua oară după KVN, a continuat să-și vadă de comedia sa în Ucraina.

Mi-e greu să fac o caracteristică a umorului lui Ze. Pot spune doar că de multe ori este direct, adică țintit către anumite personaje. De cele mai multe ori personaje politice. Primarul Kievului era schițat ca un personaj fără prea multe capacități intelectuale, ca să nu zic mai mult. Fostul președinte Poroșenko - fără scrupule și avar. Prost și trădător era Yanukovich. Oligarhii ucraineni erau și ei niște avari, ipocriți care vor să se îmbogățească furând poporul și tot așa. 

Lipseau miștourile pe care le știm strâns legate de umorul românesc. În plus, nu se înjura. Ori dacă se făcea, era mai curând o excepție. Nu regula. 

Despre umor Zelenskii spunea: 

”Я вообще не считаю, что за юмор нужно извиняться. Если что-то где-то просочилось про семью – я очень бережно к этому отношусь.”//

”Nu cred că trebuie să-ți ceri scuze pentru umor. Doar dacă ceva undeva s-a strecurat o glumă despre familie - eu sunt foarte atent la faza asta.”

Politica era sursa de inspirație pentru glumele lui Zelenski. Vârful de lance a fost acel serial pe care îl știu cu toții și care, spun mulți, l-a ajutat să devină președinte. 

Pe scurt, un profesor de istorie se supără, are un monolog memorabil în clasă, iar supărarea sa pe situația din Ucraina ajunge pe net. Acolo se viralizează, oamenii simpli îi dau dreptate profesorului. Când acesta candidează la funcția de președinte, este ales. 

Forțând mult asemănările, putem vedea că Sluga naroda/Slujitorul poporului este un fel de Las Fierbinți despre politică, corupție și cum să ne schimbăm țara în ceva mai bine. 

Zelenskii și-a ales numele de campanie ”Ze” și... a fost ales președinte cu un scor istoric de peste 70%. 

Dar ratingul său s-a cam topit în timpul mandatului. Cel puțin asta arătau sondajele înainte de război. Un ideal frumos în film pare greu de pus în practică. 

Despre o eventuală cădere în sondaje, Zelenskii spunea în campania electorală:

”сначала будут обливать грязью, затем – уважать, а потом – плакать, когда уйду”

”la început mă vor murdări, după asta mă vor respecta, apoi vor plânge când voi pleca.”

Apoi a venit războiul, iar voi știți restul poveștii. 

Zelenskii a refuzat să fugă din Ucraina. 

S-a îmbrăcat în culori Kaki. A ținut discursuri memorabile în fața celor mai importante Parlamente din Vest. A vizitat spitale cu răniți. A făcut declarații urmărite de tot globul într-un moment dificil pentru țara pe care o conduce.

Desigur, există și anumite controverse legate de numele său. În timpul campaniei electorale au fost descoperite niște proprietăți scumpe din UE, care ar fi fost nedeclarate în Ucraina. A apărut în scandalul Pandora Papers cu fonduri nedeclarate. A fost acuzat de multe ori că are afaceri cu Rusia, în ciuda faptului că această țară a agresat Ucraina rupând Crimeea. Zelenskii s-a apărat susținând că vila sau vilele sunt declarate, deci legale.

La fel și afacerile sale din Rusia pe care le-a declarat în conformitate cu legislația ucraineană. Dușmanii săi politici au încercat să facă din el un filorus, mai ales că vorbea prost ucraineana. Zelenskii s-a pus pe studiat la 40 de ani ucraineana, care este diferită de rusă, adică este altă limbă, iar acum îl auzi vorbind foarte rar în rusă. Și nu în ultimul rând, i s-a reproșat apropierea de oligarhul Igor Kolomoiskii - al treilea cel mai bogat ucrainean, dar și ”mogul” de presă.

Zelenskii a explicat de ce s-a băgat în politică. Susținea că are de toate, că are bani, popularitate. Tot ce vrea. Doar că nu poți fi fericit într-o țară în care alții sunt săraci. 

Tot în timpul campaniei electorale a fost întrebat cum va negocia cu Putin Donbasul, Crimeea? 

A spus că l-ar fi întrebat pe Putin:

”чего вы к нам пришли? Напишите пункты. И я бы взял эти пункты, прочитал, но мир-то, честно говоря, нужен на наших условиях. Поэтому я сказал бы: "А вот наши требования". И где-то посередине бы сошлись.”//

”De ce ați venit peste noi? Spuneți-mi punct cu punct. Aș fi luat acele puncte, le-aș citi, dar de pace, sincer vorbind, avem nevoie în condițiile noastre. De aceea le-aș spune: ”Dar iată care sunt și solicitările noastre”. Apoi ne-am fi întâlnit undeva la mijloc.”

Acum are posibilitatea să demonstreze în realitate ce abilități de negociere are. Vedem cum se descurcă.

Nu știu dacă v-ați lămurit dacă Ze este un președinte onorabil sau un clovn. Ce credeți?

Hai să vă spun ce a spus chiar Zelenskii când a fost întrebat despre asta:

”Чарли Чаплин был величайшим клоуном, гением и боролся с фашизмом, между прочим.” //”Charlie Chaplin a fost cel mai mare clovn, a fost geniu și a luptat împotriva fascismului, apropo.”


Thanks to Vitalie Cojocari

$$$

 CINE A FOST SANDA MARIN - AUTOAREA CELEBREI CARTI DE BUCATE


Sanda Marin, pe numele real Cecilia Maria Simionescu, a fost o tânără provenită dintr-o familie de intelectuali ieşeni. 

Cartea sa de bucate apărută în 1936 a trecut testul timpului şi a suportat cenzura comuniştilor care au eliminat reţetele considerate burgheze. 

Sanda Marin este numele care apare pe cele mai cunoscute cărţi de bucate din România. 

Multe au fost gospodinele care au crezut că în spatele autoarei se ascunde o casnică fără şcoală, pasionată de gătit. 

Pe numele Sandei Marin au circulat în vremea comuniştilor legende potrivit cărora autorul cărţilor ar fi fost, de fapt, un bărbat. În realitate, Sanda Marin n-a fost nici casnică fără şcoală şi nici bărbat. 

Sanda Marin a fost de fapt Cecilia Maria Simionescu, născută în decembrie 1900 într-o familie de intelectuali din Iaşi.   

Tatăl ei a fost cărturarul Ion Simionescu, un cunoscut naturalist şi geograf, devenit profesor universitar la nici măcar 30 de ani şi mai apoi preşedinte al Academiei Române. 

Cecilia Maria Simionescu a avut parte de o educaţie aleasă, făcând şcoală la un pension din Dresda. A studiat pianul la Paris şi a învăţat la perfecţie trei limbi străine: germana, franceza şi engleza.   

A învăţat să gătească în casa părintească, unde se perindau cărturari, scriitori, muzicieni, actori, pictori. 

Tânăra s-a căsătorit cu Mihai Zapan, un doctor în chimie. Cecilia Maria Simionescu a dezvoltat o pasiune pentru gătit şi, deşi ar fi putut urma o carieră în muzică sau în litere, a ales să desluşească tainele bucătăriei şi să facă din gătit o artă. 


Iată câteva dintre tainele pe care Sanda Marin le-a împărtăşit gospodinelor: 

1. Orice mâncare cu sos este mai gustoasă dacă se ţine o jumătate de oră la cuptor înainte de a fi servită. 

2. Pentru a nu se întări, ficatul nu trebuie sărat înainte de a fi fript. 

3. Pentru a înlesni frăgezirea unei cărni tari, fie de vită, fie de pasăre, se poate adăuga, la fiert sau la prăjit, puţin bicarbonat, în proporţie de o linguriţă la 5 l lichid sau la sosul din cratiţă, la 1 kg de carne. 

4. Pentru prăjit este bine să se amestece untură şi ulei în părţi egale.

 5. Înainte de a frige în untură, peşte, carne sau zarzavat, acestea trebuie bine zvântate cu o cârpă. Numai astfel se vor rumeni frumos. 

6. Supele, sosurile, zarzavaturile capătă un gust mai fin dacă li se adaugă puţin unt după ce au fost luate de pe foc. 

7. Untul se păstrează mai multe vreme proaspăt dacă se ţine în apă fiartă cu puţină sare, bine răcită.

 8. Înainte de a fi bătută, frişca se ţine două ore la gheaţă. Se bate pe gheaţă până se face spumă, dar nu mai mult, pentru a nu se face unt. Zahărul se pune numai la urmă, când este aproape bătută, în proporţie de o lingură la ¼ kg de frişcă. 

9. Dulceaţa nu se zahariseşte dacă se şterge marginea tingirii, în timpul fiertului, cu o cârpă curată, muiată în apă rece. 

10. Nucile întrebuinţate la torturi sau prăjituri capătă un gust plăcut de alune când sunt prăjite puţin în cuptor, înainte de a fi folosite. 


Sursa : Adevarul.

$$$

 MEMORIE CULTURALĂ - OCTAVIAN PALER 


Azi se împlinesc 99 de ani de naşterea lui Octavian Paler - n. 2 iul. 1926, com. Lisa, jud. Brasov - m 7 mai 2007, Bucuresti,

fiul lui Alexandru Paler si al Anei (n. Serban). Poet, prozator, eseist si memorialist.

Venit in Bucuresti de la 11 ani, ca bursier al Liceului „Spini Haret" (1937-1944). Datorita unor imprejurari de familie, urmeaza ultima clasa la Liceul „Radu Negru" din Fagaras, sustinand bacalaureatul la Sibiu in 1945. Student, simultan, la Facultatea de Litere si Filosofie si Facultatea de Drept (1945-1949). Declina propunerea de a ramane asistent la Catedra de estetica, recomandat de T. Vianu. Din 1949, angajat la Radiodifuziune, unde ajunge corespondent special si apoi redactor-sef adjunct (1958) la redactia culturala. Corespondent Agerpres la Roma timp de 3 luni, in 1964. Director general al Televiziunii Romane (1965-1968), primul organizator al festivalului „Cerbul de aur". Mutat pe postul de director general adjunct la Radio, raspunzand de emisiunile muzical-cul-turale (1968-1970). Redactor-sef la Romania libera din 1970; demis in aug. 1983, din motive politice. Pensionat medical din acelasi an. A debutat in 1958 in rev. Luceafarul cu poemul Ulciorul, urmat de o schita si un reportaj literar. Editorial, debuteaza tarziu, in 1970, cu un voi. de poezii, Umbra cuvintelor, urmat de Drumuri prin memorie, memorialul unor calatorii in Egipt, Grecia (1972) si Italia (1974), editie revazuta in 1999. Tot un jurnal de calatorie este Caminante (1980), urmarea unui itinerar mexican. Rodul fascinatiei miturilor antice este Mitologii subiective (1975), PALER se vadeste adeptul unei literaturi confesive sau parabolice, in care dezbaterea etica devine esentiala. In ipostaza de prozator, publica romanele Viata pe un peron (1981) si Un om norocos (1984), ultimul provocand reactii contradictorii in presa vremii. Premiile Uniunii Scriitorilor (1972, 1980); Premiul Acad. (1978). Din 1990, director onorific al cotidianului Romania libera, la reconstructia caruia contribuie decisiv. Devine un influent analist- lucid si polemic - al fenomenului socio-politic postrevolutionar.

Citate Octavian Paler:


“Oamenii nu obosesc să fie banali. Şi uneori sunt fericiţi tocmai din aceasta cauză.”


“Există întrebări pe care ni le punem nu pentru a da un răspuns, ci pentru a auzi întrebarea.”


“În iubire ești independent de timp ca și-n copilărie.”


“Rămas singur, doream să fiu cu alții. Fiind cu alții și nereușind să mă integrez în atmosferă, preferăm să rămân singur.”


“Omul are iluzia că vorbește cu lumea întreagă la calculator. El e de fapt singur.

Nu disprețui niciodată lucrurile mici. O lumânare poate face oricând ceea ce nu poate face soarele niciodată; să lumineze în întuneric.”


“Când iubirea, acel puf de păpădie, ce vine mereu și pleacă cu primul fir de vaant, va trece și pe la poarta ta, atunci vei ști că m-ai întâlnit.”


“Pentru mine, Lisa nu e o localitate. E un amestec de lume reală şi mitologie, care nu poate fi asemănat cu nimic.”


“În iubire se simte mai mult decât e nevoie, se suferă mai mult decât se cugetă, se visează mai mult decât se trăiește.”

$$$

 EU, CÂTEODATĂ, MĂ VISEZ ÎN RAI... Eu, câteodată, mă visez în Rai... Într-o ogradă liniștită și cuminte, Unde buneii semănau mălai, Semințe ...