$$$

 VANITATEA LUI NARCIS.....

NARCIS era un tanar cunoscut pentru splendida lui frumusete....

    Toate femeile il doreau dar NARCIS credea ca niciuna nu era suficient de frumoasa pentru el.

    Inca de cand era foarte mic, NARCIS a fost tinut departe de orice i-ar fi reflectat chipul.

     Cand s-a nascut, ghicitorul TIRESIAS a avertizat-o pe mama lui, nimfa LIRIOPE, sa nu-i permita sa-si vada chipul reflectat pentru ca in momentul in care se va intampla asa ceva, va muri.

     Printre tinerele care il iubeau pe NARCIS era si ECO, o nimfa priceputa la vorbe si tare vesela, care cu darul ei deosebit o distra si o tinea ocupata pe HERA, sotia lui ZEUS, in timp ce ZEUS isi petrecea timpul cu alte femei.

     Afland ce facea sotul ei cu complicitatea lui ECO, HERA ii ia nimfei darul vorbirii si o condamna sa poata repeta doar ultimele cuvinte ale frazelor pe care le auzea.

     Intr-una dintre zile, in timp ce se plimba prin padure, NARCIS descopera ca nimfa ECO il urmarea. Se opreste si incepe sa-i vorbeasca. Ea insa nu putea sa mai sustina o conversatie, doar repeta ultimele cuvinte pe care el le pronunta. NARCIS a inceput sa rada de ea si vanitos, in mare bascalie a respisn-o....ECO, rupta de durere, s-a retras intr-o pestera din apropiere si in scurt timp a murit....😢

     NEMESIS, zeita razbunarii, pentru a-l pedepsi pe NARCIS pentru faptele sale, hotaraste ca in una dintre plimbarile lui prin padure sa-i provoace o sete teribila careia sa nu-i poata rezista.

    Asa ca a fost nevoit sa mearga la un rau din apropiere sa-si potoleasca setea.In reflexia apei a vazut chipul unui tanar de o frumusete rapitoare, o frumusete pe care niciodata nici macar nu si-a putut-o imagina.

     NARCIS a fost absolut orbit de propria frumusete si pe loc s-a indragostit de ea. Atat de tare s-a indragostit ca a intins mana dorind sa atinga chipul pe care-l vedea, lucru care i-a fost fatal. A cazut in apa si s-a inecat, implinindu-se astfel trista prezicere a lui TIRESIAS....

    Se spune ca in locul acela a crescut una dintre cele mai frumoase flori, careia oamenii, in onoarea lui NARCIS, i-au pus numele "NARCISA".

Tot de acolo vine si termenul de "NARCISISM", care nu este altceva decat admiratia excesiva si exagerata pe care o persona o simte pentru ea insesi, sau vanitatea bazata pe propria imagine.

by, Anel Carina H Luque

Traducere, Ioana Suta

$$$

 ,...Atunci când vei fi bătrână…

1. Nu instrui niciodată pe nimeni. Chiar dacă știi că ai dreptate. Amintește-ţi cum te irita acest lucru. Și ai urmat oare sfatul celor mai în vârstă?

2. Nu încerca să ajuți, dacă nu ţi s-a cerut ajutorul. Nu încerca să-i protejezi pe cei apropiaţi de toate problemele lumii. Doar iubește-i.

3. Nu te plânge! De sănătate, vecini, guvernanți, fondul de pensii. Nu te transforma într-o bătrână ce stă pe banca din curte şi îi bârfește pe toți.

4. Nu aștepta recunoștință de la copii. Amintește-ţi: nu există copii nerecunoscători – există părinți proști care așteaptă recunoștință de la copii.

5. Nu spune expresii precum: “Eu la vârsta ta …”, “Ți-am dat cei mai buni ani …”, “Sunt mai în vârstă, aşa că știu mai bine …” – toate sunt insuportabile!

6. Dacă vei avea nepoți, nu insista să-ţi spună pe nume. Este prostesc.

7. Nu cheltui ultimii bani pe procedurile de întinerire. Este inutil. Mai bine să-i cheltui pentru călătorii.

8. Nu te uita în oglindă și nu te machia într-o cameră întunecată. Nu te lăuda. Și încearcă să arăți cât mai elegant posibil. Elegant, nu tineresc. Crede-mă, aşa va fi mai bine.

9. Ai grijă de bărbatul tău, chiar dacă a devenit un bătrân neputincios, zbârcit şi morocănos. Nu uita că odată era tânăr, puternic și vesel. Probabil este unicul care îşi amintește de tine tânără, subțire şi frumoasă, iar acum doar el are nevoie de tine.

10. Nu încerca cu orice preţ să ții pasul cu timpul: să înțelegi noile tehnologii, să urmărești maniacal știrile, să înveți ceva nou pentru a nu rămâne în urmă. E ridicol. Fă ceea ce-ți place. Cât se mai poate?!

11. Nu te învinui pentru nimic. Indiferent de viaţa ta şi a copiilor tăi – ai făcut tot ce ai putut.

12. În orice situație, păstrează-ţi demnitatea! Până la sfârșit! Fa-o, draga mea, este foarte important. Și nu uita: dacă eşti încă în viață, înseamnă că cineva are nevoie de tine...!"

$$$

 "Când copilul tău își va câștiga primii bani pentru o înghețată, fă următorul lucru:

1. Înainte ca el să apuce să guste din înghețată, smulge-o din mâinile lui și mușcă 20% din ea.

2. În timp ce se uită uimit la tine, mai mușcă încă 30%.

Apoi înapoiază-i ce-a mai rămas și explică-i că exact așa procedează statul cu fiecare ban pe care cineva îl câștigă. Și că așa va fi cu fiecare înghețată pe care o va cumpăra. Și că procentul „mușcat” poate fi redus doar dacă apuci pe cel care mușcă de mână și îi ceri să justifice de ce își permite să ia atât.

Dacă fiecare părinte ar face acest lucru, există speranța că într-o zi va crește o generație care va înțelege că statul nu are bani proprii — are doar banii contribuabililor. Și că acești contribuabili nu doar că pot, dar și trebuie să urmărească modul în care funcționarii statului cheltuiesc acești bani."

                     

                     ✍️ Margaret Thatcher

$$$

 ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️GINA PATRICHI....

Una dintre cele mai distinse şi talentate doamne 

ale teatrului şi filmului românesc

„Mă străduiesc să-mi găsesc momentul meu de adevăr, mi-l contrazic adeseori şi, atunci, fireşte ca nu prea pot să am certitudini. (…)

Eu am orgoliul meseriei mele: acela de a transforma un adevăr improbabil într-un neadevăr posibil. 

Trăiesc unele momente până la paroxism, până la stările pe care făpturile echilibrate le văd doar în vis. Pentru a obţine asemenea străfulgerări, trebuie ca tot restul de adevăr să fie saturat de semnificaţii, trebuie practicată o mare economie de mijloace – pentru ca momentul de explozie să fie demonstrativ şi fascinant în acelaşi timp”

     Născută pe 8 martie 1936, GINA PATRICHI a fost o perfectionistă a scenei și filmului românesc, o actriță de un farmec aparte, frumoasă, rafinată și cultă, a cărei moarte prematură pe 18 martie 1994 în București a lăsat un gol imens în lumea teatrului și filmului românesc.

     A urmat cursurile Institutului de Teatru „I.L. Caragiale” din Bucureşti, la clasa Aurei Buzescu, timp de trei ani, începând din 1952, fiind admisă cu toate că nu îşi încheiase încă studiile liceale, dar şi exmatriculată înainte de absolvire, din motive disciplinare.

      În ciuda exmatriculării din Institutul de Teatru, a fost angajată la nou înfiinţatul teatru din Galaţi, unde a debutat în spectacolul Nota zero la purtare de Octavian Sava şi Virgil Stoenescu, regizat de Valeriu Moisescu, în 21 octombrie 1956. Experienţa dureroasă a alungării din şcoală s-a dovedit în timp benefică, determinând o schimbare de atitudine ce o prefigura pe artista perfecţionistă de mai târziu şi contribuind, aşadar, la formarea conştiinţei unei adevărate profesioniste. 

      Gina Patrichi a jucat la Teatrul Dramatic din Galaţi până în anul 1964, când a fost invitată să se alăture colectivului Teatrului Bulandra din Bucureşti, condus de regizorul, actorul şi scenograful Liviu Ciulei. Aici şi-a făcut debutul în 29 ianuarie 1964, în piesa Jocul de-a vacanţa de Mihail Sebastian, sub îndrumarea aceluiaşi Valeriu Moisescu.

În film debutează în 1965, cu rolul Rozei Ianoși din „Pădurea spânzuraților”, opera câștigătoare a lui Liviu Ciulei. Timp de 20 de ani întruchipează personaje diverse pe peliculele a mai mult de 20 de filme: „Trecătoarele iubiri”, „Nemuritorii”, „Dincolo de nisipuri”, „Proba de microfon”, „Moromeții” etc.

„Filmul este mai categoric. Intri în cadru numai atunci când personajul tău are ceva de comunicat, în timp ce pe scena eu pot să stau nemişcată o jumătate de oră, existând totuşi. 

Este o muncă de elaborare infinit mai mare. Scena oferă consumului meu lăuntric un confort de creaţie pe care filmul nu-l poate realiza niciodată.” 

     GINA PATRICHI s-a stins din viaţă la 18 martie 1994, la doar 58 de ani, după ce a pierdut bătălia cu cancerul... 

CONSIDERAȚIE ȘI RESPECT!

$$$

 ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️CAMILLE CLAUDEL....Aveți lectură răscolitoare ....

     Născută în 1864, CAMILLE CLAUDEL (în dreapta, o fotografie generată cu AI, înșelător fericită cu RODIN, în stânga, cea reală, tristă, dacă nu nefericită de-a dreptul) a sfârșit uitată de lume, lăsată să se stingă într-un ospiciu, în 1943... 😢

....Care a fost povestea acestei sculptorițe, sora mai mare a poetului, dramaturgului și diplomatului PAUL CLAUDEL și iubita nu prea iubită a lui RODIN?

    -A venit la Paris să studieze arta într-o vreme când prestigioasa ÉCOLE des BEAUX-ARTS era deschisă doar bărbaților. Nedescurajată, s-a înscris în ateliere care acceptau și femei. Acolo l-a cunoscut și a devenit amanta celebrului sculptor Auguste RODIN. 

     -RODIN, deja implicat într-o relație de lungă durată cu o altă femeie, a părăsit-o în cele din urmă pe CAMILLE. Pe măsură ce reputația lui a crescut, a ei s-a prăbușit. A fost disprețuită, respinsă și ignorată — nu doar ca iubită, ci și ca artistă.... Singură, neîncrezătoare în propriul har și ieșită din grațiile lumii artistice, a avut dificultăți în a-și vinde lucrările.....

      -Izolarea i-a fost accentuată chiar de fratele ei, care a jucat un rol decisiv în căderea ei. CAMILLE, considerată „prea modernă” și o sursă de rușine familială, a fost internată forțat de propria familie într-un azil....😢

      -Timp de 30 de ani, a încercat să-și dovedească nedreptatea suferită, scriind scrisori sfâșietoare către prieteni și rude, rugându-se să fie eliberată. Claritatea și durerea acelor scrisori, păstrate până azi, continuă să tulbure.

     -Pe 19 octombrie 1943, CAMILLE CLAUDEL a murit de malnutriție într-un spital francez....😢Niciun membru al familiei nu i-a fost alături la înmormântare, iar trupul ei a fost îngropat într-un mormânt comun.

      -După decenii, lumea i-a recunoscut în sfârșit geniul. Moștenirea ei a fost reabilitată: sculpturile ei stau astăzi alături de cele ale lui RODIN, iar un muzeu de lângă PARIS îi este dedicat în întregime.

CAMILLE CLAUDEL NU MAI ESTE UITATĂ. Este onorată ca vizionara care a fost dintotdeauna.

Cathy

CONSIDERAȚIE ȘI RESPECT!

$$$

 ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️ INGRID BERGMAN....

     Într-o epocă dominată de glamourul hollywoodian, în care machiajul excesiv și teatralitatea făceau legea, apariția lui INGRID BERGMAN a fost ca o adiere de aer proaspăt. 

    Născută în SUEDIA, purtând cu sine discreția și eleganța nordului, BERGMAN a adus în cinematografie o frumusețe diferită – una tăcută, naturală, profundă. 

     Frumusețea scandinavă pe care o întruchipa nu striga după atenție, ci o impunea prin sinceritate și autenticitate.

      Chipul ei – cu trăsături regulate, dar nicidecum ostentative – avea ceva aproape inocent. 

     Privirea, calmă și limpede, transmitea un amestec rar de forță și vulnerabilitate. 

Ingrid nu interpreta doar prin replici, ci mai ales prin tăceri. Gesturile ei nu erau calculate, ci vii. 

     Tocmai această lipsă de artificiu a cucerit publicul din întreaga lume. Era, în esență, frumoasă pentru că nu încerca să fie.

   INGRID BERGMAN a dovedit că frumusețea nu țipă – ea luminează, tăcut și sigur, ca o dimineață scandinavă.

The Page simply

CONSIDERAȚIE ȘI RESPECT!

$$$

 OMUL CĂRUIA ÎI DATORAM LATINITATEA .....

     -AUGUST TREBONIU LAURIAN, pe numele real AUGUSTIN TFIFAN, n. 17 iulie 1810, FOFELDEA, ROMÂNIA – d. 25 februarie 1881, BUCUREȘTI, ROMÂNIA.

      - Filolog, istoric, publicist și om politic, unul dintre conducătorii Revoluției de la 1848 din TRANSILVANIA. A fost unul dintre membrii fondatori ai Academiei Române 2 iunie 1867, secretar general și președinte al Societății Academice Române și președinte al Secțiunii Literare 1867-1876.

     S-a ocupat și cu studii filologice ca profesor 1842-1848 la Sf. Sava, apoi la Universitatea din București, unde l-a întâlnit pe NICOLAE BĂLCESCU, împreună cu care publică în 1845 prima revistă de istorie românească, numită „MAGAZIN ISTORIC PENTRU DACIA ”, care se adresa românilor din toate cele trei principate. Articolele acestei reviste promovează un punct de vedere naționalist privind vechimea, continuitatea și unitatea românilor din TRANSILVANIA, MOLDOVA și MUNTENIA. Se înscrie în FRĂȚIA în 1843.

       -AUGUST TREBONIU LAURIAN a fost un participant activ la Revoluția de la 1848 din ARDEAL. La îndrumarea lui NICOLAE BĂLCESCU, s-a întors în TRANSILVANIA și a contribuit la organizarea mișcării revoluționare, ca mobilizator și conducător.

    -În plan filologic, din dorința de a purifica limba română de influențele vecine, a încercat să reconstituie limba română din secolul al XIII-lea, dinaintea ocupației maghiare. El a pornit de la ideea că menirea omului de știință este de a servi patria prin demersul de a îndrepta limba și de a îndepărta cuvintele ce nu par corecte.

     -Între 1871 și 1876, în colaborare cu ION C. MASSIM, profesor la Colegiul Sf. SAVA, a publicat din însărcinarea Societății Academice Române „DICȚIONARUL LIMBII ROMÂNE ”, în două volume 1871-1875, în care au încercat să prezinte o limbă purificată de elementele nelatine. Autorii dicționarului își descriu lucrarea astfel (în ortografia folosită de ei înșiși): „Glossariu care coprinde vorbele d'in limb'a romana straine prin originea sau form'a loru, cumu si celle de origine indouiosa. Dupo insarcinarea data de Societatea academica romana”. Partea I, două volume mari de 1864 pagini, cuprinde numai cuvinte de origine latină, cele mai multe neintrate sau ieșite din limba română. Partea a II-a este un glosar de 584 pagini, unde se află cuvintele de origine îndoielnică sau străină care, având majoritatea doar valoare de sinonime, sunt propuse a fi eliminate treptat din limba curentă. Ortografia propusă este cea etimologică, ca în limba franceză, în concordanță cu spiritul epocii, când oamenii de știință români reușiseră să elibereze limba națională din „haina slavonească” (trecerea de la alfabetul slavon la alfabetul latin) și luptau pentru o limbă română curată. Adversarii curentului latinist și elementele alogene din societate au făcut o primire ostilă monumentalei lucrări, declarând că ortografia etimologică și parte din vocabularul propus fac limba română aproape de nerecunoscut în acest dicționar.

sursa:Virgiliu Popescu 

CONSIDERAȚIE ȘI RESPECT!