***

 "DUREREA este ca și cum ai fi prins într-o furtună, dar nu picăturile de ploaie te inmoaie,este un amestec de emoții grele și neliniștite. 

Este acea durere în piept când realizezi că cineva la care ții profund nu mai există. 

Durerea nu înseamnă doar să-ți iei rămas bun,ci să înveți să trăiești fără acea prezența familială, asemănătoare unei piese de 

puzzle care a dispărut. 

Durerea este o mărturie a iubirii incredibil de profunde pe care ai simțit-o, iar pe măsură ce pășești pe valurile ei,onorezi și amintirile celor dragi pierduți, care rămân cu tine totdeauna.

Chiar dacă ar parea o călătorie solitară ,sunt și alții care au mers pe această cale și înțeleg.

Ei oferă o mână de ajutor sau un umăr de care să te sprijini."🫂🙏

PAGINA Viata cu de toate

***

 „Au fost lucruri pe care le-am spus cu ani în urmă cu care nu mai sunt de acord astăzi.

 Au fost lucruri pe care le-am făcut cu ani în urmă pe care nu le mai fac. 

Nu, nu sunt cu două fețe, deci pur și simplu cresc și mă schimb așa cum ar trebui. Cum ar trebui să fim cu toții.

Creșterea nu este o trădare a sinelui trecut, ci un testament al evoluției continue a înțelegerii și valorilor noastre.

Este firesc și sănătos să ne schimbăm perspectivele și comportamentele în timp, să învățăm din greșelile trecute și să adoptăm noi convingeri care să reflecte mai bine înțelegerea noastră actuală asupra lumii.

Capacitatea de a recunoaște neajunsurile trecute, de a evolua gândirea și de a îmbrățișa schimbările pozitive este un semn de maturitate și conștiință de sine, o călătorie pe care cu toții ar trebui să ne străduim să o întreprindem. 

Nu este cu două fețe, ci un semn de creștere și progres." ❤☀ 

PAGINA Viata cu de toate

***

 "Nu mă iubește nimeni!". Asta aud. Din ce în ce tot mai des. O întrebare: Tu ești nimeni? Tu îți ești nimeni? Să presupunem că nu o să ne iubească acel om dorit, sperat, așteptat. Poate că nu toți vom avea parte de acea iubire de cursă lungă cu un copilot de nădejde lângă noi. Ce ar trebui să facem? Să ne condamnăm la așteptare toată viața? Să tresărim la fiecare mic semn, închipuit în unele cazuri, pe care destinul catadicsește să ni-l arunce doar așa pentru amuzamentul său? Iubirea nu vine întotdeauna sub forma unui Harap-Alb sau a unei Ilene Cosânzene. Nu toți suntem norocoși. Dar asta nu înseamnă un final. Nu-i un capăt de drum ori de viață. Iubirea are multe forme și destui alți destinatari pe lista de așteptare: o floare, un copac, un suflet necuvântător, Marea, un om necăjit... Se spune că nu trebuie să ai așteptări de la nimeni. Același lucru e valabil și în cazul iubirii: nu aștepta ceea ce poate să nu vină . Nu te așeza la coadă ca să cumperi iluzii. Împarte iubirea și altfel. Primește iubirea și altfel. Important este să nu lași iubirea să moară!! Fiindcă atunci chiar vei fi un om sărac cu adevărat. Nici măcar suflet nu vei mai avea... Uite eu, spre exemplu, nu am tras niciodată lozul câștigător la capitolul ăsta. Am înțeles și am acceptat. Am înțeles și mi-am acceptat destinul ☺️. Și rămân o optimistă la modul dens înlăuntrul meu. Mereu am câte o speranță pe undeva prin vreun colțișor ascuns în sufletul meu. Cum reușesc? Păi...... Mă bucur că sunt aici. Împreună cu sufletul din dotare. Iubesc la timpul prezent....... Iubesc că pot să văd. Iubesc că pot să vorbesc. Iubesc că pot să aud. Iubesc că pot să merg. Iubesc că am două mâini. Iubesc că pot zâmbi. Iubesc că pot să mă și bucur. Iubesc că l-am regăsit pe Dumnezeu. Iubesc că pot să scriu și să împărtășesc. Iubesc că pot fi de ajutor și astfel. Iubesc foarte simpla casă pe care o am. Și o iubesc pentru că o am. Iubesc puținele lucruri din ea și de lângă ea. Le iubesc pentru că le am. Iubesc animăluțele care mă așteaptă în fiecare zi. Le iubesc pentru că numai ele mă mai așteaptă. Iubesc fiecare felie de pâine și fiecare cană cu apă pe care mi le dă Dumnezeu. Iubesc fiecare nouă zi ce-mi este dată. Iubesc fiecare gură de aer....... Iubesc. IUBESC TOT ce-mi iese în cale. Iubesc tot ce mi se întâmplă. Fiindcă trăiesc, sufăr, învăț și continui să merg mai departe. Îmi umplu viața iubind. Unde e nevoie și unde mi se dă voie. Iubesc. Simplu. Nu complicat........ Iubesc deoarece pot, fiindcă vreau și pentru că trebuie....... Îmi iubesc viața așa cum e ea. Și o iubesc pentru că o am, pentru că mi-a fost dăruită, deci sunt unul dintre cei norocoși..... A iubi, verb. Iubire, substantiv cu substanță. A iubi iubire. De aici începe orice. De aici începe totul. Întotdeauna. Iubește ceea ce ai. Iubește atunci când ai. Și iubește cât ai. Iubește- ți sufletul. Iubește cu sufletul. Iubește suflete, nu orgolii!! ( Autor Ivona Ifigenia ❤️, Ianuarie 3, 2025 anul de grație, 18:32 trecute fix ❤️ ) ☘️🌹☺️

***

 Atingere de înger...

    m-am hotărât, îi spun că n-am s-o mai iubesc

străină vreau să-mi fie și să plece 

oricât de greu ar fi, știu, îmi va trece 

m-am hotărât, să plece de acum 

și am să-i spun!

       dar ... când o văd așa o primăvară 

și mă privește blând ca-ntâia oară 

sfioasă prin tăceri și prin cuvinte 

la toate -atentă, la toate -mi ia aminte 

eu,tac! și redevin la fel ca înainte!

     și totuși,am să-i spun: s-a terminat!

și-o voi privi în ochi, ca pe-o străină 

un rămas bun, ne luăm c-o strângere de mână 

două destine,pe două drumuri diferite vor pleca 

se vor uita!

   dar...pot? când văd în ochii ei mărgele?

nu-s lacrimile ei..ci ale mele 

când văd atâta frumusețe cum se frânge 

plânge un cer și un pământ de mână plânge 

iar când mă strigă -așa micuță și frumoasă 

toate tresar,toate -mi tresar din casă!

   și-atunci,cum să mai fac,mai pot să-i spun 

decât atât:

că-mi este primăvară 

cu ea la braț,iubesc, trăiesc, visez ca-ntâia oară 

că-mi este toată -toată -n piept la mine 

și -atâta mi-o iubesc,și mi-e rușine 

că viața mea,de multă vreme numai mi-aparține

și un Castel am înălțat,din bietele destine!

    ea tace, mă privește,ce icoană!

cu mâini micuțe,albe,de fecioară

la piept mă strânge,

bietu-i piept se frânge 

cum plânge!

mi-e -așa rușine,lehamite de mine 

of! îngere! crezi c-aș uita de tine?

nu vezi, că viața -mi ție ți -aparține

un eu,o ea, și privirile -i divine!

  deasupra noastră, plânge -o primăvară!

la pieptul meu, parfum de lăcrămioara 

iubirea noastră -a câtă oară înflorește?

de ce, atât albastru -n zare ne zâmbește?

trăim tot mai albaștrii,albastra noastră poveste 

și ne iubim,curat, sfios,

cum m-ai învățat tu... albastru -ingerește!

    Neagu Lili Elena ✍️ 

7 ianuarie,2025;

***

 -- ȘI ÎNCĂ MAI SCRIU --

Mai scriu un rând 

mai scriu o amintire

pe care,

fiecare o purtăm în gând. 

     Mai scriu un vers

     pe-o foaie de hârtie,

     poate că cineva îl va citi cândva

     și poate împreună

     cu încă alte versuri...cine știe,

     vor face-o strofă pentru o poezie.

Mai scriu o pagina în început de seară

sau poate într-o zi, de dimineață 

și mă-nfioară orișice cuvânt,

care-mi trezește amintiri din viață.

     Au fost iubiri,

     au fost trăiri, 

     au fost și vise ne-mplinite...

     și încă, încă tot mai sunt...

     au fost și zile multe -- fericite,

     spun că au fost...

și poate vor mai fi.

speranța încă-i vie și așteaptă

ca tot ce îmi doresc

și tot ce vă doresc,

să se-mplinească...într-o bună zi !

     Constanța Chivulescu Precup

***

 Când iubeşti, eşti tânăr totdeauna,

Treci cu fruntea sus, încrezător,

Iei în braţe şi opreşti furtuna,

Duci pe umeri visul tuturor.

Când iubeşti, eşti bun, eşti-nalt, eşti tare.

Aperi cu putere orice legi:

Nu faci răni, te-apleci la fiecare.

Rupi din tine suflet şi le legi.

Când iubeşti, ţii căile măsurii.

Peste toate treci fără dureri.

Nu ascunzi, nu jefuieşti ca furii,

Dai orice, fără nimic să ceri.

Când iubeşti, oricărui i te dărui,

Dai în lături toate şi le poţi…

Doar cu vorba şi cu gândul nărui

Şi te-arunci în luptă pentru toţi.

***

 Când soarele…

Când soarele răsare,

În jur este culoare,

Totul e transformare,

Inima tresare,

Iar viața e-n floare,

Cu lumină și candoare.

Când soarele-i e pe cer,

Plăcut și nestingher,

Speranța i-o cer,

Căldura, nu crunt ger,

Balsam într-un mister,

Învăluit cu mult fler.

Când soarele-i în depărtări,

Perindă de prin nori,

Priviri în tulburări,

Se caută în descifrări,

Apar în grelele uitări

Raze născute din fiori.

Când soarele apune,

La neguri de dune,

O liniște pe bune

Pe suflete se pune,

Pe cer, stele și lune,

Prin forme alese diurne.

*PREDA DOREL