Fabulă

 "Se spune că era odată o furnică ce venea în fiecare dimineață veselă la muncă. Îi plăcea ce făcea, muncea cu drag și spor și, mai ales, era fericită.

Șeful, Leul era suprins că furnica lucrează așa de bine fără să fie supravegheată. I-a venit o idee: dacă furnica producea așa de mult singură, fără să fie supravegheată sigur va produce și mai mult dacă va avea un șef direct.

Așa a fost angajat Gândacul. Acesta avea experiența în supravegherea muncitorilor și era cunoscut pentru faptul că scria niște rapoarte excelente. Prima decizie a Gândacului a fost să instaleze un ceas de pontaj. Apoi, și-a dat seama că avea nevoie și de o secretară ca să-l ajute să scrie rapoartele lui minuțioase. Astfel, a angajat pe Păianjen.

Păianjenul avea grijă de arhive și răspundea la telefon.

Leul era foarte mulțumit de munca Gândacului, rapoartele lui erau excelente, așa că i-a spus că și-ar dori și rapoarte de producție și analize ale trendului pentru a le putea folosi în ședințele viitoare.

Gândacul și-a luat munca în serios, așa că i-a cerut Leului un computer de ultimă generație, imprimantă modernă și un angajat care să se ocupe de departamentul de IT. Așa a fost angajată Musca.

Între timp, Furnica care demult venea la muncă cu plăcere și era tare productivă a ajuns să semneze tot felul de rapoarte zilnice și să participe la ședințe lungi și plictisitoare care îi luau cea mai mare din timpul de lucru.

Leul a considerat că mai are nevoie de o persoană care să se ocupe de departamentul unde lucra Furnica. Astfel a fost angajată Cicada.

Cicada, în prima zi de lucru și-a cumpărat un scaun ergonomic și un covor pentru biroul ei nou. A doua zi a cerut un computer și un asistent personal pentru a putea face planul de optimizare a muncii și bugetului.

Departamentul unde lucra Furnica a ajuns un loc extrem de trist. Nimeni nu mai lucre cu drag și spor, iar stresul afecta productivitatea.

Leul a observat că în departamentul unde lucra Furnica a scăzut productivitatea așa că a angajat Bufnița, un expert ce va veni cu soluții ce creștere a productivității.

Bufnița a analizat ce a analizat și la sfârșit a ajuns la concluzia că departamentul furnicii are prea mulți angajați.

Ghiciți pe cine a concediat Leul?

Pe furnică! Pentru că era un angajat cu o atitudine negativă și îi lipsea motivația."

Sursa: soapt e & Geta Buneru

***

 Si voi credeati ca suntem smecheri de ieri, de azi...

"Şmecher” vine de la faptul că boierii în olteni care aveau podgorii au angajat câte un specialist în degustarea vinurilor. Cum în germană cuvântul “schmecken” înseamnă a avea gust, a fi bun la gust, s-a ajuns ca specialistul respectiv, pe care nu îl puteai păcăli cu vin prost, să fie numit “şmecher”, adică un individ isteţ, imposibil de fraierit. El era mintea limpede.

Era o vreme când saşii din Siebenburgen (cum i se mai spunea Transilvaniei), treceau Carpaţii pentru schimburi comerciale şi ajungeau şi în zona Drăgăşanilor, de unde cumpărau vin. Ofereau la schimb articole de meşteşugărie, pe care saşii le produceau de o calitate recunoscută în toată Europa.

Oltenii au găsit repede o modalitate să-i păcălească pe negustorii saşi. Le dădeau să mănânce, apoi le serveau vinul cel mai tare pe care-l aveau. Cum saşii nu erau obişnuiţi cu băutura, se „ameţeau” repede, iar când începeau negocierile pentru preţul produselor, erau aproape beţi şi nu mai reuşeau să vândă la preţ bun. Pe când cumpărau vinul, oltenii le dădeau să guste şi din ăla şi din ăla şi din ăla… imediat negustorii saşi se „pileau” la loc.

Când încărcau vinul târguit, pe lângă faptul că era cumpărat la un preţ mult peste cel normal, vinul bun era înlocuit cu altul mai rău. Abia când ajungeau acasă negustorii saşi realizau că erau păcăliţi: au vândut ieftin produse de calitate, cumpărând vin scump și prost.

Așa a apărut meseria de Schmecken, care îi însoțea pe negustorii saşi spre podgoria Drăgăşani pentru a face schimb de produse şi pentru a aduce vin în Transilvania.

După ce saşii se îmbătau, intra în joc Der “Schmecken” - „cel care gustă”. Toţi îl respectau şi nici unul nu-i ieşea din vorbă. El negocia și stabilea preţul de vânzare a produselor meşteşugăreşti și tot el gusta vinul şi fixa preţul de cumpărare. Oltenii i-au spus ”șmecher” și au înțeles că el este ”cel care nu poate fi pă călit.

***

 

Cine nu îndrăgește MAGNOLIA?

Dar cine știe aceste detalii despre acest COPAC NOBIL?

Magnolia – Copacul Nobil

Copacul de magnolie a fost botezat astfel în 1600 după numele unui botanist francez – Pierre Magnol.

Este un copac nobil, poate cel mai frumos copac cu flori cultivat din lume. Înflorește primavara, iar florile sale mari, minunate sunt asociate la nivel simbolic cu trăsături precum noblețea, demnitatea, frumusețea, perseverența.

Semnificațiile magnoliei

Soiurile de magnolii care cresc în regiunile sudice ale planetei sunt adesea foarte parfumate, simbolizând astfel frumusețea divină și excelența.

Magnoliile albe sunt sinonime cu puritatea, perfecțiunea, sinceritatea, bunătatea și castitatea, în timp ce magnoliile roz sunt deseori asociate cu tinerețea, inocența și bucuria de a trăi.

Entuziasmul, bucuria, sănătatea și norocul – toate acestea sunt asociate cu magnoliile de culoare verde, în timp ce o magnolie de culoare mov transmite încurajări și un gând bun de însănătoșire.

Chinezii cred despre magnolii că sunt un simbol al purității și nobleței, iar în Japonia această plantă este folosită în medicina naturistă, dar și în scop ornamental. Tot japonezii cred că florile de magnolie semnifică dragostea pentru natură, dar și că sunt sinonime cu forța vieții. Tocmai de aceea le oferă în dar femeilor care au născut recent.

Iar dacă vă numărați printre persoanele care iubesc magnoliile, acest lucru trădează altruism, sensibilitate, tenacitate și perspicacitate. În plus, sunteți o persoană devotată, săritoare și protectoare.

***

 

A VENIT ASEARĂ MAMA ...

VASILE MILITARU

A venit aseara mama, din satucu-i de departe,

Ca sa-si vada pe feciorul, astazi domn cu multa carte.

A batut sfios la usa, grabnic i-am iesit în prag,

Mi s-a umezit privirea, de iubire si de drag.

Sarutîndu-i mâna dreapta, ea m-a strâns la piept sfioasa,

Si întrebând-o câte toate, a intrat apoi în casa.

Înlauntrul casei mele, câta bruma am adunat,

Da prilej ca biata mama, sa se creada-ntr-un palat.

Nu-ndrazneste nici sa intre, cu opincile-n picioare,

Si cu multa grija calca, doar alaturi de covoare.

Eu o-ndemn sa nu ia seama, si sa calce drept în lege,

Ca doar e la fisu-n casa, nu e-n casa vre-unui rege.

Si abia o fac sa sada, pe-un divan cu scoarta noua,

Mi-era dor de tine maica, ti-am adus vreo zece oua.

Nitel unt i-a colea-n traista, niste nuci, vreo doua sute,

Si cu ochii plini de lacrimi, prinse iar sa ma sarute.

Poate mor ca sunt batrâna, si-aprins dorul sa ma-ndrume,

Sa mai vad odata maica, ce mi-e azi mai drag pe lume.

Caierul mi-e pe sfârsite, mâine poate-si curma firul

Si-ntre patru blani de scânduri, sa ma cheme cimitirul.

Jale mi-i de voi maicuta, si visez chiar si desteapta

Cum pe-o margine de groapa, bietul taica-tu m-asteapta

Tu cu dorul mamei în urma, sa te-aduni cu frati-acasa

Si sa-mparti agoniseala, de pe urma ei ramasa.

Iara tu ca mai cu stare, decât fratii tai pe lume

Sa iei casa-n care tie, ti-a fost dat sa vi pe lume

Când si când în miez de vara, sau de Pasti sa vada satul

Cum îmi vine ca-n toti anii, la casuta mea baiatul

Si-având tihna si-odihna, la venire sau plecare

S-aprinzi si la groapa maichii, cât-un pai de lumânare.

A tacut apoi batrâna, si-a plâns mult cu lacrimi grele,

Ce curgându-i lin în poale, se-ntâlneau cu ale mele.MAMA

 VASILE MILITARU- a fost un poet și scriitor român naționalist, fost deținut politic sub regimul comunist din România, care a publicat și sub pseudonimul Radu Barda. Wikipedia

Anul nașterii: 19 septembrie 1885, Dobreni

Data morții: 8 iulie 1959, Ocnele Mari

Sigillum Moldaviae - o poveste boemă în compania vinului preferat

 

Mi-e dor de tine, drag prieten! Au trecut de mult vremurile când copilăream împreună pe băncile școlii, pe holuri, pe o bancă în parc, acasă la câte unul din noi. Am crescut împreună aproape fără să simțim cum trece timpul peste noi si dintr-o dată devenim oameni maturi cărora, la un moment dat, le înfloresc la tâmple ghiocei primăvăratici ai unei tinereți întârziate.

Mi-e dor de tine, drag prieten! Și tare-aș vrea să ne reîntâlnim. Poate nu pe băncile școlii,căci ne-a trecut de mult vremea de a fi din nou școlari, ci mai degrabă pe o bancă dintr-unul dintre parcurile prin care ne petreceam orele de visare și, poate, de chiul aparent nevinovat.

Și atunci când ceasul va să fie prea târziu pentru a-l petrece pe o bancă în parc, să ne retragem în intimitatea căminului unuia dintre noi, fie la mine, fie la tine, și să ne depănăm amintirile în tovărășia unui pahar de vin vechi, scos din Beciul Domnesc al vechilor voievozi români, cu parfum de amintiri acoperite (sau nu!) de colburile uitării. Și odată ce desfacem vechiul Sigillum Moldaviae ce a ferecat până atunci vechile amintiri, să le lăsăm să curgă ca și povești fără capăt pe aripi de poveste, pentru a ne regăsi din nou în acele vremuri  de mult ferecate în cufărul cu amintiri.

Ce vin preferi? O Fetească Regală? Un Pinot Noir? O Busuioacă de Bohotin? O Tămâioasă Românească? Un Muscat Ottonel? Dar parcă mai contează? Oricare vin din șiragul de perle al podgoriilor moldovenești este bun, mai ales dacă este și puțin colbuit de vechimea anilor, fără însă a-i știrbi din eleganță și prestanța nobiliară.

Să  desfacem așadar sticla colbuită scoasă dintr-un beci și s-o lăsăm să ne răsfețe simțurile. Mai întâi auzul, prin pocnetul ușor al dopului ce iese din gâtul sticlei, prin gâlgâitul vinului care curge ușor în pahare, prin clinchetul paharelor ciocnite. Îi privim culoarea și claritatea prin transparența paharului, îi adulmecăm parfumul într-un buchet unic în felul său, clătinând ușor paharul, apoi îi savurăm aroma pe care primele picături stimulează papilele gustative și olfactive totodată dar și aroma rămasă după ce prima gură de vin alunecă pe gât.

Atmosfera este deja creată. Să începem să depănăm amintiri. Ne revedem din nou ca și copiii de odinioară ce nu ne opream din ștrengării absolut nevinovate și pline de farmecul copilăriei. Ne revedem adolescenți și adulți tineri ce își iau zborul din cuib, pornind pe drumul aventuros al vieții, căutându-ne un rost. Ne revedem întemeindu-ne familiile proprii, o carieră, alți prieteni, alte relații... Și dintr-o dată ni se face dor de vechile vremuri, de vechii prieteni din coplărie și ne întrebăm; ”Pe unde mai sunt acei băieți și fete cu care am împărțit și bune și rele?”

Și uite că, întâmplător sau nu, ne-am reîntâlnit după ani și ani. Deși a trecut timpul peste noi, parcă ieri ne-am despărțit. Ne-am schimbat mult și totuși parcă nu ne-am fi schimbat deloc. În sufletul nostru am rămas aceiași copii ștrengari, puși pe șotii și glume nevinovate, dar inteligente și pline de bun simț. Am vrea să râmânem aceiași și timpul să stea în loc pentru noi. Și chiar dacă știm că nu este posibil acest lucru, cu siguranță suntem convinși că, pe undeva, timpul a stat puțin în loc pentru fiecare dintre noi.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2024

Ce este cânepa?

 

CE ESTE CÂNEPA?

1. Un hectar de cânepă produce la fel de mult oxigen cât 25 de hectare de pădure.

2. Repet, un hectar de cânepă poate produce cât 4 hectare de lemn.

3. În timp ce cânepa poate fi transformată în hârtie de 8 ori, lemnul poate fi transformat în hârtie de 3 ori.

4. Canepa crește în 4 luni, copacul crește în 20-50 de ani.

5. Floarea de cânepă este o adevărată capcană de radiații.

6 Canepa poate fi cultivata oriunde in lume si necesita foarte putina apa. Mai mult, pentru că se poate apăra împotriva insectelor, nu are nevoie de pesticide.

7. Dacă țesăturile de canabis se răspândesc, industria pesticidelor ar putea dispărea complet.

8 Primii fermieri au fost făcuți din cânepă; chiar și cuvântul „KANVAS” este numele produselor din cânepă.

Canepa este, de asemenea, o plantă ideală pentru confecționarea frânghiilor, șireturilor, genților, pantofilor

9. Reducerea efectelor chimioterapiei și radiațiilor în tratamentul canabisului, SIDA și cancerului; A fost utilizat în cel puțin 250 de boli precum reumatism, inimă, epilepsie, astm, stomac, insomnie, psihologie și boli ale coloanei vertebrale.

10 Valoarea proteică a semințelor de cânepă este foarte ridicată iar cei doi acizi grași conținuți în ea nu pot fi găsiți nicăieri altundeva

11. Canepa este chiar mai ieftină de produs decât soia.

12. Animalele hrănite cu canabis nu au nevoie de înlocuiri hormonale.

13 Toate produsele din plastic pot fi fabricate din cânepă iar plasticul de cânepă este foarte ușor de redat în natură.

14. Dacă caroseria unei mașini este făcută din cânepă, aceasta va fi de 10 ori mai puternică decât oțelul.

15. Poate fi folosit și pentru izolarea clădirilor; durabil, accesibil și flexibil.

16 Săpunurile și cosmeticele pe bază de cânepă nu contaminează apa, deci este complet organică.

Producția era obligatorie în America secolului 18 și fermierii care nu produceau erau închiși. Acum, însă, s-au întors tabelele. DE UNDE?

-W. R. Până în 1900, Hearst deținea ziare, reviste și mass-media în America. Aveau păduri și produceau hârtie. Dacă hârtia era făcută din cânepă, putea pierde milioane.

- Rockefeller a fost cel mai bogat om din lume. Avea o companie petrolieră. Biocombustibilii, uleiul de canabis, desigur, erau cel mai mare dușman al ei.

-Mellon era acționar majoritar la Compania Dupont și avea un brevet pentru producția de materiale plastice din produse petroliere. Și industria canabisului i-a amenințat piața.

- Apoi, președintele Mellon Hoover a devenit secretar al Trezoreriei. Numele mari despre care am vorbit au decis în ședințele lor că canabisul este inamicul.

Și a fost șters.

Pădurile sunt tăiate pentru producția de hârtie.

Numărul otrăvurilor și tumorilor cu pesticide este în creștere.

Apoi ne-am umplut lumea cu deșeuri de plastic, deșeuri dăunătoare...

  ·

*†*

 

Singurii vinovați pentru acești mulți de Goe sunteți doar voi

Azi, după 20 de ani de carieră, am clacat în clasă. Am preferat să ies din clasă, ca să nu plesnesc pe cineva. Azi mi-a ajuns cuţitul la os. Elevii au ajuns la un grad de nesimţire și tupeu maxim. Un elev şi-a deschis telefonul și a început să filmeze în oră, părerea mea e că făcea live pe Tik tok. I-am cerut să închidă și să îmi dea telefonul. Intenţia mea era să îl pun pe catedră pentru a putea să îmi continui ora. Elevul în cauză și colegii au sărit cu gura că nu am voia să le iau lucrurile personale, o fată aproape că țipa că de ce ating elevul că nu am voie să pun mâna pe el, în condiţiile în care nu am atins copilul nici măcar cu un deget. M-am întors spre domnişoara respectivă și am atenţionat-o cu calm să îşi coboare tonul vocii și să fie mai atentă ce afirmaţii face și să nu distorsioneze faptele pentru că vorbele neadevărate, indiferent de natura lor, pot afecta un om. Ştiţi ce mi-a răspuns? „Știi că pe mine mă vor crede, pe mine și pe colegii mei pentru că toţi vom spune că l-aţi atins”. Nu te puteai înţelege cu ei, parcă erau „posedaţi”. E o clasă cu probleme dar niciodată nu au făcut aşa. Am ieşit din clasă ca să nu îmi pocnească ceva la cap, mă mir că nu am făcut vreun AVC până acum. Bine că era spre sfârşitul orei. Nu am fost om toată ziua. Vorbim de clasa a VII-a, scoală de cartier. Probleme au mai fost la această clasă, nu doar la ora mea ci și la alți profesori sau în pauze, părinţii chemaţi la şcoală dar depăşiţi de situaţie. Ridicau din umeri și spuneau „nici eu nu mai știu ce să fac cu el” sau „aşa face și acasă”.

Poliția a fost chemată de câteva ori la școală în urma unor incidente, dar a rămas la stadiul de constatare.

Dacă nu se va face ceva curând în școli, unde gradul de violență, tupeu, nesimţire a atins cote maxime, dacă vom continua să tolerăm asemenea derapaje și să acceptăm la nesfârșit toate tâmpeniile debitate de diverse ONG-uri că noi nu ştim să educăm, că şcoala e despre jocuri și fericire, că se cuvine să educăm cu blândeţe, ne ducem de râpă cu toţii.

Am făcut o facultate, am învăţat atât de mult ca să mă duc la un loc de muncă unde un copil de 13-14 ani îşi bate joc de mine și eu nu pot să îi fac nimic? Ăsta e balamuc, nu școală! Intru în școală zâmbind, relaxat și plec cu capul bubuind și cu teama că îmi pocneşte inima? Chiar nu se mai poate! Vreau să mă duc la școală să îmi fac orele în linişte, să am linişte la ore și îmi dau și sufletul pentru ei. Susţinere? Nu ai de la nimeni. Eşti lăsat singur în cuşca cu lei. Pe ușă scrie ȘCOALĂ. Ar fi mai corect să scrie BALAMUC, pentru că asta nu e o şcoală din Uniunea Europeană.”

Preluată de pe pagina de Facebook a Colegiului Cadrelor Didactice. Declarația unui profesor în 2023

Unul dintre comentariile la această postare spunea așa:

„Recent în Coreea de Sud a fost o grevă a profesorilor din cam aceleași motive: manifestarea terorii elevilor și a părinților asupra cadrelor didactice. În ultimii 5 ani peste 100 cadre didactice coreene s-au sinucis. Ultima sinucidere a dus la grevă. Cutremurător!”

Iar alt comentariu:

„Și eu am ieșit din clasă (clasa a-IV-a)! Elevul avea pe bancă mai multe bancnote de 100 de lei și două telefoane la care asculta manele! A spus să nu mă ating de lucrurile personale, chiar dacă sunt tentată… a auzit el că avem salariile mici și ne fac ochii ca la ‘păcănele’ când vedem atâția bani!”

Dragi părinți, cum vă creșteți copiii? Singurii vinovați pentru acești mulți de Goe sunteți doar voi. Dacă vouă vă lipsește respectul pentru învățător și profesor, cum să îl aibă copilul vostru?

Cum adică „nu am ce îi face. Așa face și acasă?”.

„Aici v-a adus lipsa de educație, limite și reguli care se pun copiilor încă de la 2 ani. Aici v-a adus educația cu libertate deplină unde copilul conduce o casă și lui îi sunt îndeplinite și cele mai aberante dorințe.

Pe vremuri un părinte ar fi intrat în pământ de rușine să fie chemat la școală și să i se spună toate tâmpeniile făcute de copilul lui. E logic și normal să îi iei apărarea copilului tău atunci când i s-a făcut o nedreptate! Dar nu să aperi comportamente de derbedeu. Nu mai justificați că acasă e cuminte. E imposibil! Doar dacă suferă de bipolarism. Altfel, sigur îi vedeți de acasă cu acest mod deplasat de a reacționa, dar îl tolerați. Nu e și treaba profesorului de a o face.

Respectul se învață de acasă! Nu școala face asta cu copiii voștri. Voi aveți această responsabilitate de a vă educa frumos copiii. Să nu vă mirați când copiii voștri se vor purta cu voi așa cum o fac cu profesorii. Cine le-a pus ecranele în braţe de când gângureau? Cine le-a dat totul, „pentru că noi nu am avut?”.

Culegeți ce ați semănat.

Din nefericire, până să vă dați seama de propriile greșeli, mai au mulți profesori de plătit pentru lipsa voastră de implicare.

Tot ce au copiii nevoie este un acoperiș deasupra capului, mâncare pe masă și părinți aproape.

Dar când le oferiți palate, icre negre și bone thailandeze, să nu vă mai mire de ce veți avea lângă voi mai târziu…

Sursa: pagina facebook a dnei Eliza Norocel şi Colegiul Cadrelor Didactice

 Text preluat de la Alcora Marinescu