Topsy – elefanta care a murit pentru că oamenii i-au numit revolta „pericol”
Topsy se născuse în Asia, departe de luminile circului, de mulțimile venite să privească animale exotice și de lumea în care avea să-și petreacă aproape întreaga existență, însă libertatea ei avea să dureze puțin, pentru că a fost capturată de mică, transportată în Statele Unite și introdusă într-o industrie a spectacolului în care animalele erau privite înainte de toate ca atracții capabile să producă bani.
A ajuns la Forepaugh Circus, unul dintre marile circuri americane ale epocii, iar timp de aproape trei decenii a fost obligată să trăiască printre oameni, să execute numere și să suporte o existență care nu avea aproape nimic în comun cu aceea pentru care fusese făcută.
Cu timpul, Topsy a căpătat reputația unui animal dificil și periculos, însă în spatele acestei etichete exista o realitate despre care relatările senzaționaliste ale vremii vorbeau mult mai puțin: elefanții de circ erau adesea supuși unor metode dure de dresaj, iar Topsy fusese mutată, controlată și exploatată ani întregi într-un mediu complet artificial.
În 1902 s-a produs incidentul care avea să-i pecetluiască definitiv reputația.
Un spectator sau angajat numit James Fielding Blount, despre care relatările vremii spun că o provoca și o maltrata, i-ar fi oferit elefantei o țigară aprinsă, după care Topsy l-a atacat și l-a ucis.
Presa a transformat repede animalul într-un monstru.
A apărut inclusiv afirmația că Topsy ar fi ucis trei oameni, însă această parte a poveștii, repetată timp de generații, este mult mai puțin sigură decât lasă impresia legenda populară; moartea lui Blount este bine documentată, în timp ce numărul de trei victime nu este susținut la fel de solid de sursele istorice.
După ce Topsy a ajuns la Luna Park din Coney Island, proprietarii au hotărât în cele din urmă că elefanta trebuia ucisă.
Inițial s-a discutat chiar despre spânzurarea ei în public și vânzarea de bilete pentru spectacol, idee care a provocat proteste din partea organizațiilor pentru protecția animalelor, astfel că s-a ales o combinație de metode menită să-i provoace moartea rapid: Topsy urma să primească hrană cu cianură și să fie electrocutată, iar în jurul gâtului i-a fost montată și o frânghie legată de un sistem mecanic.
În dimineața zilei de 4 ianuarie 1903, în fața unei mulțimi de aproximativ 1.500 de oameni, Topsy a fost condusă spre locul execuției.
Era iarnă.
În jurul ei se aflau muncitori, fotografi, curioși și camere de filmat, pentru că până și moartea unui animal care își petrecuse viața oferind spectacol oamenilor urma să devină, în cele din urmă, tot un spectacol.
Prin corpul ei au fost trecuți aproximativ 6.600 de volți de curent alternativ, iar în numai câteva secunde uriașul animal s-a prăbușit.
Momentul a fost filmat de o echipă asociată companiei Edison, iar pelicula avea să fie distribuită ulterior sub titlul „Electrocuting an Elephant”, transformând ultimele clipe ale lui Topsy într-una dintre cele mai tulburătoare imagini păstrate din începuturile cinematografiei.
Există însă o precizare istorică importantă, pentru că povestea lui Topsy este adesea spusă într-o formă care îl transformă pe Thomas Edison în omul care ar fi ordonat personal electrocutarea pentru a demonstra superioritatea curentului continuu în fața curentului alternativ al lui Nikola Tesla și George Westinghouse.
Realitatea este mai complicată.
„Războiul curenților” existase într-adevăr, iar Edison participase cu ani înainte la campanii în care electrocutarea animalelor fusese folosită pentru a demonstra pericolele curentului alternativ, însă până în 1903, când Topsy a fost ucisă, perioada cea mai intensă a acelei confruntări se încheiase deja, iar dovezile istorice nu susțin afirmația populară potrivit căreia Edison însuși ar fi organizat execuția elefantei pentru a-l discredita pe Westinghouse sau pe Tesla.
Compania Edison a filmat moartea ei, dar aceasta nu este același lucru cu a spune că Thomas Edison a conceput și ordonat execuția.
Și mai există un mit care merită îndreptat: Thomas Edison nu a inventat scaunul electric. Dezvoltarea acestuia este asociată în principal cu dentistul Alfred P. Southwick și cu alți participanți la procesul care a dus la introducerea electrocutării drept metodă de execuție în statul New York.
Adevărul despre Topsy nu are însă nevoie de aceste legende pentru a fi tulburător.
Este suficient să ne imaginăm un animal capturat departe de locul în care se născuse, obligat să petreacă aproape treizeci de ani într-o lume construită pentru divertismentul oamenilor, devenit apoi periculos într-un mediu în care fusese controlat și provocat, iar în cele din urmă condamnat la moarte și ucis în fața unei mulțimi.
Poate că partea cea mai tristă este tocmai aceasta: Topsy a fost spectacol cât timp a trăit și a devenit spectacol chiar și atunci când a murit.
Filmul execuției sale a supraviețuit mai bine de un secol, însă astăzi imaginile lui nu mai vorbesc numai despre un elefant considerat cândva periculos, ci despre o epocă în care granița dintre divertisment, cruzime și curiozitate publică putea deveni teribil de subțire.
Animalele nu ne pot povesti ce înseamnă pentru ele captivitatea, frica sau anii petrecuți sub constrângere, iar atunci când un animal exploatat o viață întreagă ajunge să se revolte, poate că înainte să-l numim „rău” ar trebui să ne întrebăm ce i-au făcut oamenii înainte ca el să răspundă oamenilor.
Topsy nu poate spune astăzi propria versiune a poveștii, însă moartea ei ne-a lăsat o întrebare care încă merită pusă: cine a fost cu adevărat periculos în acea zi – animalul care fusese ținut captiv sau oamenii care au venit cu miile să privească moartea lui?
#Topsy #ConeyIsland #Istorie #Elefanți #DrepturileAnimalelor #ThomasEdison #ElectrocutingAnElephant #LunaPark #Circul #Animale #PoveștiDinIstorie #IstorieAdevărată
