joi, 6 august 2026

£££

 De ce poartă oamenii din țările fierbinți haine închise: fizica ce pare ilogică


Pe caniculă, corpul îți cere un singur lucru: să dai jos cât mai multe haine, să-ți expui pielea la vânt și să te bucuri de răcoare. Pare logic, nu-i așa?


Și totuși, un beduin îmbrăcat într-o robă largă și densă, la +46°C, poate fi mai bine protejat de arșiță decât un turist în maiou și pantaloni scurți. Nu pentru că este „obișnuit” cu căldura, iar celălalt ar fi mai fragil. Pur și simplu, fizica transferului de căldură este mult mai subtilă decât ne sugerează instinctul.


Un beduin într-o robă neagră, la +46°C, pare că s-ar fi pregătit pentru o ceremonie funerară. În realitate, se pregătește pentru un drum lung sub soarele necruțător. În schimb, turistului în maiou i-ar putea deveni curând extrem de greu.


De unde vine, de fapt, convingerea că mai puține haine înseamnă mai multă răcoare? De la transpirație.


O picătură de transpirație se evaporă, absoarbe căldura și răcește pielea. Și este perfect adevărat: transpirația poate răcori corpul chiar și la temperaturi foarte ridicate, mai ales când aerul este uscat și organismul dispune de suficientă apă pentru a produce noi picături.


Dar lucrurile devin mai complicate de aici.


Corpul elimină căldura prin patru mecanisme: radiație, convecție, contact direct și evaporare. În deșert, primele două pot ajunge să lucreze împotriva ta.


Temperatura pielii se menține, de obicei, în jurul valorii de 33–35°C. Atâta timp cât aerul este mai rece decât corpul, acesta preia căldura de la tine: curentul de aer are rol de răcire.


Dar în deșert aerul poate avea +45°C, nisipul este încins, iar soarele lovește fără milă de sus.


În aceste condiții, aerul fierbinte nu mai răcorește întotdeauna, ci poate deveni o sursă suplimentară de căldură. Soarele nu doar luminează, ci arde. Din punct de vedere fizic, fluxul de căldură nu mai merge doar dinspre corp spre exterior, ci și invers, din mediu către corp.


Pielea expusă într-o asemenea situație nu mai este un radiator, ci o tigaie încinsă. Cu cât suprafața expusă este mai mare, cu atât primești mai multă radiație solară și mai multă radiație ultravioletă.


Roba largă funcționează ca un tampon termic.


Hainele largi fac un lucru simplu: creează un strat de aer între piele și mediul torid.


Sub o astfel de haină se formează un microclimat. Aerul aflat lângă piele intră mai puțin în contact cu fluxul exterior de aer încins, iar țesătura absoarbe direct razele soarelui. Căldura arzătoare este preluată de haină, nu de piele.


Și în privința transpirației există o subtilitate.


Pe pielea goală, expusă soarelui, transpirația se evaporă rapid și răcorește corpul, dar costul este ridicat: apa se pierde într-un ritm accelerat, iar o parte din transpirație poate pur și simplu să se scurgă sau să fie îndepărtată de vânt fără să producă efectul dorit.


O țesătură largă și respirabilă poate prelungi procesul: absoarbe umezeala, o distribuie pe suprafață și permite evaporarea într-un ritm mai uniform. Desigur, efectul depinde de material, croială, vânt și nivelul de umiditate.


Există însă o precizare importantă.


Acest principiu funcționează în special în climatele uscate și cu țesături lejere, care permit circulația aerului. Dacă îmbraci o țesătură sintetică umedă și lipită de corp, obții exact efectul opus. Practic, devine o pungă de plastic în jurul trupului, nu o protecție.


Mai există un motiv pentru acoperirea corpului, deseori ignorat în discuțiile despre culoarea hainelor.


Radiațiile ultraviolete.


Pielea descoperită în deșert nu este doar o problemă de „mai rece sau mai cald”. Înseamnă arsuri, inflamații și un stres suplimentar pentru un organism care deja luptă împotriva temperaturilor extreme.


Țesătura reduce încărcătura solară și protejează împotriva ultravioletelor. Totuși, căldura extremă rămâne periculoasă: sunt necesare apă suficientă, umbră, pauze regulate și atenție la semnalele corpului.


Tocmai de aceea, în regiunile calde și uscate, îmbrăcămintea tradițională nu lasă adesea corpul descoperit, ci îl acoperă. Nu în ciuda legilor fizicii, ci datorită lor.


Sursa : Pagina Comunitate 

Marcus de seară ...

££

 💕DON JOHNSON și MELANIE GRIFFITH au avut una dintre cele mai intense și complicate povești de dragoste din HOLLYWOOD.

    -Cei doi s-au cunoscut la începutul anilor 1970, pe platoul filmului "THE HARRAD EXPERIMENT". Relația lor a început într-un context care astăzi este privit ca fiind foarte problematic, deoarece MELANIE era încă minoră, iar diferența de vârstă dintre ei era semnificativă.

   -S-au căsătorit pentru prima dată în 1976, însă mariajul a durat doar câteva luni. După ani în care fiecare și-a urmat propriul drum, s-au reîntâlnit și s-au recăsătorit în 1989. În același an s-a născut fiica lor, DAKOTA JOHNSON, care avea să devină una dintre cele mai cunoscute actrițe ale generației sale. Al doilea mariaj s-a încheiat prin divorț în 1996.

   💕Unele iubiri nu sunt lineare. Ele revin, se sting, renasc și lasă urme adânci în viețile celor implicați. Relația dintre DON JOHNSON și MELANIE GRIFFITH a fost marcată de pasiune, despărțiri și împăcări, dar și de maturizare. Chiar dacă mariajul lor nu a rezistat, au rămas uniți prin respectul reciproc și prin dragostea pentru fiica lor.    

   -Povestea lor amintește că iubirea, oricât de puternică ar fi, nu este întotdeauna suficientă pentru a învinge diferențele de etapă, de caracter sau de destin.

   -În anii care au urmat, ambii și-au refăcut viața. MELANIE GRIFFITH a fost căsătorită cu ANTONIO BANDERAS, iar DON JOHNSON este căsătorit din 1999 cu KELLEY PHLEGER. Cu toate acestea, foștii soți au vorbit de-a lungul timpului cu afecțiune unul despre celălalt și au păstrat o relație cordială în interesul familiei.

     sursa pagina:The page simply

£££

 ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️💐 LA MULȚI ANI STIMATĂ DOAMNĂ,RODICA POPESCU BITANESCU!

      Cu un zâmbet molipsitor, o energie şi o sinceritate debordante, RODICA POPESCU BITĂNESCU a reuşit să se impună de-a lungul carierei sale drept una dintre cele talentate, căutate dar şi îndrăgite actriţe din ROMÂNIA 

"Îmbătrânești, mi-au spus, nu mai ești tu, devii distanțată, tristă și solitară.

Eu nu am răspuns...

Nu îmbătrânesc, devin înțeleptă.

Am încetat să mai fiu ceea ce le place altora să devin, ci ceea ce îmi place să fiu.

Am încetat să caut acceptarea celorlalți, și să mă accept.

Am lăsat în urma mea oglinzile mincinoase care înșală fără milă.

- Nu, nu îmbătrânesc.

Devin doar mai selectivă cu locurile, oamenii, obiceiurile și ideologii.

Am dat drumul la atașamente, dureri inutile, oameni toxici, suflete bolnave și inimi putrezite ... nu sunt pentru mine amărăciunea, și nefericirea, le eliberez pentru sănătatea mea.

Șterg nopțile de petrecere pentru învățarea și acceptarea insomniei.

Am încetat să trăiesc povești și am început să le scriu, am dat la o parte stereotipurile impuse.

Nu mai port farduri în geantă, acum am o carte care îmi înfrumusețează mintea.

Am schimbat pahare de vin pentru cești de ceai, am uitat să idealizez viața și am început să o trăiesc.

- Nu, nu îmbătrânesc.

Îmi port în suflet prospețimea, în inima mea inocența, și mă descopăr zilnic.

Am în mâinile mele tandrețea unui cocon care, atunci când se deschide, își va extinde aripile în alte locuri de neatins pentru cei care caută doar frivolitatea materialului.

Am pe față zâmbetul acela fermecător, atunci când observ simplitatea naturii.

Îmi port în urechi ciripitul păsărilor care îmi încântă și acompaniază plimbarea.

- Nu, nu îmbătrânesc.

Devin selectivă, îmi pariez timpul pe intangibil, rescriu povestea care mi-a fost spusă, redescoperind lumi, salvând acele cărți vechi pe care le-am uitat pe jumătate deschise.

Sunt din ce în ce mai prudentă, am oprit izbucnirile care nu mă învață nimic, învăț să vorbesc despre lucruri transcendente, învăț să cultiv cunoștințe, sădesc idealuri și să-mi falsific destinul.

- Nu, nu îmbătrânesc.

Încep să trăiesc cine sunt cu adevărat..."

-Rodica Popescu-Bităneascu-

      S-a născut pe 5 august 1938,la RASUCESTI,ILFOV.

Nu s-a ferit să recunoască că a fost prima actriţă din ROMÂNIA care a făcut topless pe scenă: 'Toţi ziceau: „Băi, se dezbracă Bităneasca!”

     Mulțumiri pentru tot ceea ce ne-ati oferit, si vă dorim multă sănătate stimată doamnă!

     CONSIDERAȚIE,RESPECT!

£££

 Actorul britanic de film, originar din Țara Galilor, s-a stins din viață pe 5 AUGUST 1984, la vârsta de 58 de ani in localitate Celigny, lângă Geneva, Elveția. În seara de 4 August 1984, Richard Burton s-a dus la culcare pentru ultima dată. Nu s-a mai trezit niciodată. A făcut hemoragie cerebrală în somn

Pe numele real RICHARD WALTER JENKINS, mai târziu RICHARD BURTON după numele profesorului care l-a adoptat și l-a salvat de sărăcie

s-a născut pe 10 Noiembrie 1925 în familia unui miner, el fiind al doisprezecelea copil din cei treisprezece copii ai unui tată bețiv. Mams sa, moare când Richard avea numai 2 ani, si va fi crescut de sora lui mai mare, Cecilis. La 17 ani este înfiat de profesorul său Philip Burton, al cărui nume îl va purta toată viața. A studiat actoria la Exeter Colegge din Oxford. A debutat pe scenă în 1944..În 1947 obține primul său rol în filmul "Ultimile zile ale lui Dalwyn".În 1952 apare în primul său film american" Verișoara mea Rachel", care îi aduce prima nominalizare la Premiul OSCAR, pentru "cel mai bun actor în rol principal*. Cele .ai reușite filme ale sale au fost "Cui i-e frică de Virginia Woolf", "Privește înapoi cu mânie", "Noaptea iguanei", "Beket", "Ziua cea mai lungă", "Femeia indărădnică"," Cleopatra", "Acolo unde se avântă vulturii", ș.a. Richard Burton a fost căsătorit de 5 ori, de două ori cu aceeasi femeie, EIZABETH TAYLOR. Prima soție a fost actrița britanică SYBIL CHRISTOPHER, cu care a avut două fete, JESSICA BURTON si KATE BURTON. Cea de-a doua soție a fost ELIZZBETH TAYLOR, pe care a cunoscut-o in timpul filmărilor la filmul "Cleopatra" Au fost căsatoriti între 15 martie 1964 si 26 iunie 1974, după care a urmat divorțul, si a doua oară între 10 octombrie 1975 si 29 iulie 1976, când au divorțat pentru a doua oară. Cei doi au adoptat o fetiță MARIA BURTON. După cel de-al doilea divorț, pe plan sentimental, a urmat o căsătorie cu modelul și dansatoarea SUSAN MILLER în 1976 si de care divorțează în 1982, iar ultimul mariaj, inceput in 1983, cu producătoarea BBS SALLY HAY, a durat numai 13 luni, până la moartea sa. În ultimii ani ai vieții, dependența de alcool s-a generalizat, fuma în neștire și depindea și de calmante pentru durerile de coloana. A fost înmormântat în Cimitirul protestant din Celigny, Elveția. .Elizabeth nu a asistat la inmormântare din cauza ultimei soții care a acuzat-o că ea i-a distrus viața.

£_£

 S-a întâmplat în 2 august…

- 338 î. Hr.:Bătălia de la Cheroneea dintre macedonenii lui Filip al II-lea şi atenieni.

- 216 î. Hr.: Bătălia de la Cannae (al doilea război punic). Hannibal a învins armata romană (45.000 de romani morţi şi 20.000 de prizonieri). Bătălia de la Cannae, 2 august, 216 î. Hr., a avut loc aproape de oraşul Cannae în Apulia (sud-estul Italiei); a fost o bătălie semnificativă a celui de-al doilea război punic. Armata cartagineză condusă de Hannibal a distrus armata romană, superioară numeric, condusă de doi consuli: Lucius Aemilius Paullus şi Gaius Terentius Varro. Astăzi este privită ca una dintre cele mai mari bătălii tactice din istoria militară.

- 47 î. Hr.: Iulius Cezar înfrânge oastea regelui Farnac II. Cezar înştiintează Senatul despre lupta cu trei cuvinte „veni, vidi, vici" 

- 1484: Sultanul Baiazid al II -lea anunță că a cucerit Chilia și Cetatea Albă. Cele doua cetăți devin raiale turcești 

- 1610: Henry Hudson descoperă Golful Hudson. Golful Hudson (în engleză Hudson Bay, în franceză Baie d'Hudson) este un golf imens (cu suprafaţa de 822.325 kmp) dar relativ puţin adânc în nord-estul Canadei, considerat în prezent ca făcând parte din Oceanul Arctic . Zona golfului Hudson a fost locuită încă din preistorie de triburi de eschimoşi inuit (în nord) şi cree (în sud). În 1610, Henry Hudson a descoperit golful, care va purta numele său, şi a explorat coastele sale estice. În primăvara următoare însă, pe nava sa a izbucnit o revoltă, în urma căreia Henry Hudson şi marinarii care îi erau loiali au fost lăsaţi în voia sorţii într-o barcă şi nu se cunoaşte soarta lor ulterioară.

- 1667: A murit sculptorul şi arhitectul italian Francesco Borromini; iniţial asistent al lui Bernini, Borromini a devenit unul dintre cei mai originali sculptori ai barocului (n.25.IX.1599) (Enciclopedia britanică). Ă: Alte surse dau moartea la 3.VIII.1667. Pe 2 august 1667 marele artist baroc italian Francesco Borromini se aruncă în propria sabie, după ce şi-a ars o parte din schiţe. Celibatar, melancolic, de un orgoliu şi de o susceptibilitate aproape paroxistice, cu o înaltă conştiinţă a artei sale, vor scrie ulterior enciclopediile, Borromini a avut un acces de nebunie. Era un artist zbuciumat, obsedat de căutarea armoniei naturale şi ros de gelozie faţă de rivalii săi, mai ales faţă de Bernini. Borromini sosise la Roma imediat după ce îşi terminase ucenicia şi încă de la 20 de ani lucrează într-unul dintre cele mai cunoscute ateliere din oraş, fiind la acea vreme pasionat de arhitectura antichităţii. Împreună cu mentorul său, Carlo Maderno lucrează la celebrul Palazzo Barberini, însă după decesul lui Maderno, atelierul este preluat de Gian Lorenzo Bernini. Cei doi finalizează lucrarea dar încep o rivalitate care va dura toată viaţa. În timpul pontificatului lui Inocenţiu al X-lea, Borromini reuşeşte să îl înlocuiască pe Bernini ca arhitect şef al Romei, unul dintre cele mai mari succese ale carierei sale. Dar succesul nu durează mult, şi deşi îşi păstrează poziţia, va avea din ce în ce mai puţine proiecte concesionate în ultima perioadă a vieţii. Se pare că în vara anului 1667 dezamăgirile dar şi munca intensă la ultima sa carte îşi spun cuvântul, arhitectul fiind de neconsolat de oricare dintre apropiaţii săi.Primul angajament independent al lui Borromini a fost biserica romană şi mănăstirea San Carlo alle Quattro Fontane (1638-1641), al cărei dom pare că pluteşte datorită punctelor de arcuire şi surselor de lumină care sunt poziţionate dedesubtul său.Lucrările sale, alcătuite din forme convexe şi concave, au spaţii de forme poligonale şi ovale neregulate, aşa cum se poate observa în cazul bisericii Sant'Ivo della Sapienza (1642-1660).In ultimii ani de viaţă, şi-a pierdut averea, iar în 1667 s-a sinucis.Influenţa stilului său a fost resimţită în Italia de Nord şi în Europa Centrală, pe tot parcursul secolului următor.

- 1788: A murit Thomas Gainsborough, artist englez (n. 1727) a fost unul dintre cei mai faimoşi pictori portretişti şi peisagişti britanici ai secolului al XVIII-lea.

- 1799: A murit Etienne Jacques de Montgolfier, inventatorul, impreună cu fratele său, Michel Joseph, al balonului cu aer cald. (n. 6.01.1745)

- 1815: Napoleon a fost exilat în insula Sfânta Elena.Sfânta Elena este o insulă în Atlanticul de Sud, în largul coastelor Africii. Face parte ca teritoriu dependent din Teritoriile britanice de peste mări. Din teritoriu fac parte şi insulele Ascension şi Tristan da Cunha. Insula a fost descoperită de portughezul João da Nova pe data de 21 mai 1502. În amintirea acestei zile, insula a primit numele împărătesei Elena, sărbătorită în calendarul romano-catolic pe 21 mai.Insula a devenit faimoasă ca loc de exil pentru imparatul francez Napoleon Bonaparte între1815 şi moartea sa în 1821. Napoleon Bonaparte a stat în localitatea Longwood, unde se găseşte şi casa-muzeu. Domeniul în care Napoleon a rezidat între 1815-1821 este proprietare a guvernului francez, din 1858.

1820: S-a născut John Tyndall, fizician britanic de origine irlandeză; a descoperit fenomenul de împrăştiere a luminii în mediile disperse („efectul T") (m. 1893) 

- 1827: A murit William Blake, pictor şi tipograf englez. William Blake (n. 28 noiembrie 1757) a fost un poet, vizionar, pictor şi tipograf englez. În esenţă nerecunoscută în timpul vieţii sale, opera diversă şi profundă a lui William Blake este astăzi considerată esenţială atât în istoria poeziei cât şi a artelor vizuale.Într-un sondaj de opinie organizat de BBC în anul 2002, Blake a fost votat al 38-lea pe o listă conţinând 100 dintre cei mai importanţi britanici ai tuturor timpurilor.

- 1834: S-a născut Frédéric Auguste Bartholdi, sculptor francez. Frédéric Auguste Bartholdi (n. Colmar - d. 5 octombrie 1904, Paris) a fost un sculptor francez, originar din Alsacia. A început studiul arhitecturii în Alsacia şi apoi la Paris, a continuat cu studiul picturii, la Paris, cu Ary Scheffer, dar a abondonat pictura în favoarea sculpturii, pe care a studiat-o cu Antoine Étex şi J.-F. Soitoux, artă de care s-a ocupat apoi exclusiv.Printre lucrările sale celebre se numără „Francesca da Rimini" (1852), „Monumentul lui Martin Schongauer" (1863), „Le Vigneron" (1870) şi „Vercingetorix" (1872). Cea mai cunoscută lucrare a sa este însă Statuia Libertăţii din New York. O replică a statuii, de mai mici dimensiuni, este instalată la Paris, pe Île des Cygnes de pe Sena, în timp ce statuia originală, care a servit de model, se află expusă tot în Paris, şi anume în Grădina Luxemburg.Tot la Paris există şi Flacăra Libertăţii din Paris, monument reprezentând doar flacăra, în mărime naturală, a Statuii Libertăţii din New York.

- 1835: S-a născut inventatorul american Elisha Gray; a inventat releul telegrafic cu autoadaptare (1867), telegraful armonic (1874), teleautograful (1888) ş.a; a revendicat invenţia aparatului telefonic (la 14.II.1876 Alexander Graham Bell şi Elisha Gray au depus cerere de brevet la Oficiul de patente al SUA, de la New York; primul, la ora locală 12:00, iar al doilea la ora 14:00; pe această diferenţă s-au bazat cei care i-au atribuit lui Bell invenţia în procesul care i-a opus multă vreme pe cei doi inventatori) (m. 1901) 

- 1858: In Boston si New York City au fost instalate primele cutii poştale 

-1869:Societatea Academică Română primeşte cea dintâi donaţie de documente istorice, din partea lui V.A.Urechia (2/14) 

- 1871: S-a născut John Sloan, pictor american

- 1891: S-a născut Mihail Jora, compozitor, pedagog şi dirijor (m. 1971)Mihail Jora (n. Roman, Neamţ - d. 10 mai 1971, Bucureşti) a fost un compozitor şi dirijor român, membru titular (1955) al Academiei Române. A fost profesor şi Rector al Academiei Regale de Muzică din Bucureşti.Și-a făcut studiile la Leipzig şi la Paris. Ca profesor de compoziţie la Conservatorul din Bucureşti, a educat o întreagă pleiadă de compozitori. 

- 1892: S-a născut Mihail Sevastos, memorialist, poet şi traducător (în special din literatura rusă) (m.24.IX.1967) 

- 1893, 2/14: S-a născut compozitorul şi dirijorul Alfred Alessandrescu (m. 1959)

- 1905: S-a născut Karl Amadeus Hartmann, compozitor, unul dintre cei mai mari simfonisti germani, de la Mahler si Bruckner incoace (d. 05.12.1963)

- 1905: S-a născut actriţa de film americană Myrna Loy (“Fiica ambasadorului”, „Zbor de noapte”, „Cei mai frumoşi ani ai vieţii noastre”) (d.14.12.1993) 

- 1912: S-a născut Mircea Şeptilici, actor şi regizor; deţinut politic între anii 1948 şi 1956; stabilit de la începutul anilor '80 în străinătate (m.1989, la Montreal)

- 1920: Încep lucrările Conferinţei internaţionale de la Paris pentru stabilirea statutului definitiv al Dunării; au participat Belgia, Franţa, Marea Britanie, Grecia, Italia, România;Conferinţa se va încheia la 23.VII.1921, când va fi semnată, de către ţările participante, Convenţia de la Paris; ulterior va adera la Convenţie Italia şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, precum şi Cehoslovacia 

- 1920: S-a născut Louis Pauwels, ziarist şi scriitor francez, devenit celebru după publicarea, în 1961, a cărţii „Dimineaţa magicienilor" (m. 1997) 

- 1921: A murit Enrico Caruso, tenor italian. Enrico Caruso (n. 25 februarie 1873) a fost unul dintre cei mai faimoşi tenori din istoria operei. Caruso a fost cel mai popular cântăreţ în toate genurile muzicale ai primilor 20 de ani ai secolului 20 şi unul dintre pionierii muzicii înregistrate. Înregistrările numeroase ale repertoriului său, precum şi vocea sa extraordinară, cunoscută pentru frumuseţea şi intensitatea sa, atât pentru registrul său vocal, dar şi pentru forţa şi amplitudinea sa, au făcut din Enrico Caruso una din cele mai cunoscute personalităţi artistice ale timpului său. 

- 1922: A murit Alexander Graham Bell, inventator american de origine scoţiană; cercetările sale privind fiziologia auzului l-au condus la inventarea telefonului (1876). Alexander Graham Bell (n. 3 martie 1847 în Edinburgh Scoţia, d. pe insula Cap Breton în Canada) a fost un om de ştiinţă, inventator şi, ulterior, industriaş american, care în anul 1876 a devenit prima persoană care a brevetat un dispozitiv capabil să emită şi să recepţioneze cuvintele rostite. În transmiţătorul sau microfonul lui Bell, undele sonore loveau o diafragmă flexibilă de care era ataşat un magnet permanent. Diafragma şi magnetul vibrau, şi un efect numit inducţie electro-magnetică producea un curent variabil într-o bobină alăturată. Acest curent variabil era transmis prin cabluri la un receptor în care trecea prin bobina unui electromagnet. Curentul variabil producea un câmp magnetic variabil, care făcea să vibreze o diafragmă subţire de fier, pentru a reproduce vibraţiile sonore iniţiale. Transmiţătorul lui Bell producea doar un semnal slab, fără mijloace de a-l amplifica. 

- 1923: S-a născut Shimon Peres, om politic israelian, preşedinte al Israelului din 15.VII.2007 (pentru un mandat de şapte ani); fost lider al Partidului Muncii; de mai multe ori ministru şi prim-ministru; ca ministru de externe, a fost unul dintre principalii artizani ai Acordului de pace israeliano-palestinian din 1993, împreună Yitzhak Rabin (premierul israelian de atunci) şi liderul palestinian Yasser Arafat; Premiul Nobel pentru pace pe 1994, împreună cu Y. Rabin şi Y. Arafat. Alte surse dau ca date ale naşterii 15 sau 21 august

- 1929: Se înfiinţează Regia Autonomă a Porturilor şi Căilor de Comunicaţie pe Apă (PCA) care ia în exploatare şi administrare căile de comunicaţie pe apă, porturile, vasele aferente, instalaţiile de orice fel ş.a.

- 1932: S-a născut Peter O'Toole, actor 

- 1933: S-a născut Mihai Nasta, eseist, filolog şi traducător; stabilit la Bruxelles, din 1984 

- 1934: A murit Paul von Beneckendorff und von Hindenburg, militar de cariera, presedinte al Reichului (1925-1934). In anul 1934, prin moartea lui Hindenburg, Hitler si-a asigurat calea deschisa catre acapararea suprematiei politice (n.02.10.1847) 

- 1934: Adolf Hitler devine Führer al Germaniei. Adolf Hitler (n. 20 aprilie 1889, Braunau am Inn, Austria — d. 30 aprilie 1945, Berlin) a fost un om politic, lider al Partidului Muncitoresc German Naţional-Socialist, cancelar al Germaniei din 1933, iar din 1934 conducător absolut (Führer) al Germaniei. Ajuns la putere în 1933, liderul mişcării naziste, Hitler, a dus o politică de pregătire şi de declanşare a celui de al Doilea Război Mondial, precum şi de punere în aplicare a unui plan naţionalist şi rasist de exterminare în masă a evreilor şi altor „indezirabili” din Europa, precum şi de lichidare a adversarilor politici din Germania.

- 1936: A murit Louis Blériot, constructor de avioane si pilot francez. Louis Blériot (n.1 iulie 1872) a fost un aviator francez, inventator şi inginer. În 1909, el a efectuat primul zbor complet deasupra unei întinderi mari de apă într-un aparat mai greu decât aerul, când a traversat Canalul Mânecii. Pentru această realizare el a primit un premiu de 1000 lire (5.000 dolari; SUA 1910). El este considerat prima persoană care a construit un monoplan funcţional. Blériot a fost un pionier al acrobaţiilor aeriene.

- 1937: A murit scriitorul Pavel Dan (n.3.IX.1907) 

- 1937: S-a născut soprana germană Gundula Janowitz (Alain Pâris, Dicţionar de interpreţi)

-1937: Pachebotul SS Normandie bate recordul de traversare a Atlanticului.Recordul de traversare: 3 z 23 h 2 min.SS Normandie a fost cel mai mare transatlantic al Franţei şi unul din cele mai mari ale secolului XX. A fost prima navă la care s-a adoptat forma de bulb a etravei pentru reducerea rezistenţei la înaintare. A câştigat trofeul Panglica albastră în 1935 şi 1937 parcurgând distanţa dintre Le Havre şi New York în 4 zile şi 2 ore.În perioada celui de-al Doilea Război Mondial a fost capturată de către S.U.A., apoi după conversie folosită pentru transportul de trupe între S.U.A. şi Anglia. În 1942, pe timpul staţionării în portul New York, a fost complet distrusă de un incendiu de mari proporţii. După război, în 1946-1947, este tăiată ca fier vechi în portul Newark, New Jersey.Panglica albastră este un trofeu instituit de compania Cunard White Star Line. El constă dintr-un glob terestru din argint masiv pe care se grava succesiv numele navelor care realizau cel mai scurt timp în traversarea Oceanului Atlantic între Europa şi America (vestic şi estic).

- 1939: Albert Einstein scrie o scrisoare preşedintelui Franklin D. Roosevelt, îndemnându-l să înceapă proiectul Manhattan pentru a dezvolta o armă nucleară.

 - 1940: Stalin semnează un decret abuziv (fără niciun fel de consultare a locuitorilor regiunii) de crearea a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenească pe o parte din pământul românesc ocupat cu forţa de Armata Roşie

- 1943: S-a născut regizorul de film şi scenaristul Stere Gulea

- 1945: Sfârşitul Conferinţei aliaţilor de la Potsdam (17 iulie - 2 august).Conferinţa de la Potsdam a fost o conferinţă ţinută după încheierea celui de-al doilea război mondial la Cecilienhof, în Potsdam,Germania (lângă Berlin), din 16 iulie până pe 2 august 1945. Au participat reprezentanţii Uniunii Sovietice, Angliei şi Statelor Unite ale Americii, cele mai mari şi mai puternice forţe ale Aliaţilor care au învins Puterile Axei în al Doilea Război Mondial. Delegaţiile au fost conduse de şefii guvernelor celor trei naţiuni învingătoare – Secretarul General al CC al PCUS, Iosif Vissarionovici Stalin, Primul-ministru englez, Clement Attlee şi, respectiv, Preşedintele american, Harry S. Truman.Stalin, Churchill şi Truman— şi Clement Attlee, care l-a înlocuit pe Churchill după ce partidul Laburist a învins Partidul Conservator înalegerile generale din 1945—s-au adunat să decidă cum să administreze Germania Nazistă înfrântă, care semnase capitularea necondiţionată cu nouă săptămâni mai devreme, la 8 mai. Pe agenda de lucru a conferinţei s-au aflat şi problemele ordinii internaţionale postbelice, problemele tratatelor de pace şi aprecierea efectelor războiului.

- 1945: A murit Pietro Mascagni, compozitor şi dirijor italian (n. 1863)După debutul strălucit cu „Cavalleria rusticana”, doar câteva titluri din creaţia lui Mascagni au mai supravieţuit. Amintim: „Amicul Fritz” (1891), „Ratcliff” (1894) şi „Iris” (1898). 

- 1948: S-a născut Cornel Dinu, fost jucător de fotbal, component al echipei naţionale şi, mai apoi, antrenor

- 1950: S-a născut Valeriu Condurache, critic literar şi publicist; fost director al Complexului Muzeal „Moldova" din Iaşi (m. 2007) 

- 1951: S-a născut actorul Marcel Iureş. Marcel Iureş a primit de două ori titlul de cel mai bun actor de teatru din România. Activitatea sa artistică este legată în principal de teatru.Din 1995, Marcel Iureş este preşedinte al Fundaţiei Cultural Artistice Teatrul ACT, punând bazele celei de-a doua scene independente de teatru din România. Cele mai importante roluri în teatru: „Richard al II-lea", „Richard al III-lea" (regizată de Mihai Măniuţiu), „Hamlet" (regizată de Liviu Ciulei), „Caligula" de Albert Camus (regizată de Mihai Măniuţiu), Beckman („Afară în faţa uşii") de Wolfgang Borchert (regizată deMihai Măniuţiu). La Teatrul ACT a mai jucat în piesa „Cetatea Soarelui" (în regia lui Mihai Măniuţiu).Cariera internaţională a lui Marcel Iureş este legată de câteva roluri în filme, dintre care cele mai cunoscute: Amen, Războiul lui Tom Hart, Misiune: Imposibilă, Interviu cu un vampir: Cronicile Vampirului şi Pacificatorul.

- 1964: A izbucnit războiul americano-vietnamez (incheiat in 1975) 

-1967: Premiera filmului „În arşiţa nopţii" cu Sidney Poitier ...5 premii şi 2 nominalizări Oscar, 3 premii şi 3 nominalizări Globul de Aur, un premiu şi 2 nominalizări BAFTA

- 1969, 2-3: Vizita la Bucureşti a preşedintelui SUA, Richard Nixon, prima vizită a unui şef de stat american în România şi prima vizită într-o ţară socialistă după cel de-al Doilea Război Mondial

- 1973: A murit regizorul francez de film Jean-Pierre Melville, precursor al „Noului Val" francez (n.20.X.1917)

 - 1975, 2-3: Vizita oficială în România a preşedintelui SUA, Gerald Ford; cu acest prilej au fost semnate instrumentele de ratificare a Acordului comercial româno-american

- 1976: A murit Fritz Lang, regizor american (n. 1890) Friedrich Christian Anton Lang, cunoscut marelui public sub numele de Fritz Lang (n. 5 decembrie 1890, Viena) a fost un regizor, scenarist şi producător de cinema austriaco - germano - american. Extrem de influent în artă în perioada cunoscută ca expresionismul german, devenit ulterior unul dintre cei mai cunoscuţi émigrés din Germania în Statele Unite, Fritz Lang a fost proclamat de către British Film Institute drept Maestru al întunericului („Master of Darkness").Cele mai faimoase filme ale sale au fost Metropolis (cel mai scump film al erei mute din cinematografie) şi M, ambele realizate în Germania, înaintea emigrării sale în Statele Unite.

- 1978: A murit Carlos Chavez, dirijor, compozitor şi muzicolog mexican (n.13.VI.1899)

- 1985: Lansarea la apă a crucişătorului „Muntenia" (actuala fregată „Mărăşeşti"), construit la Șantierul Naval din Mangalia.Nava a fost construită în Santierul Naval Mangalia, după un proiect românesc, între 1 martie 1978 şi 2 august 1985. Unica a cărei construcţie a fost dusă până la capăt dintr-un proiect de trei crucişătoare uşoare, cât dorea Nicolae Ceauşescu să deţină marina română. La data de 2 august 1985, în prezenţa lui Nicolae Ceauşescu, nava a fost lansată la apă, fiind încadrată drept crucişător uşor portelicopter, şi a primit numele de „Muntenia”.Crucişătorul constituia o unitate militară separată, pentru că avea la bord două apartamente pentru cuplul Ceauşescu, denumite de echipaj Cabinetul 1 şi Cabinetul 2. În 1990 s-au schimbat denumirea şi clasa navei, aceasta devenind distrugătorul „Timişoara”, iar tot în acelaşi an a fost rebotezată „Mărăşeşti”.Din 2001, nava a fost reîncadrată în clasa fregate.

Deplasament (To): 4795 t (fără încarcare maximă)

Dimensiuni (metri: lungime x lăţime x pescaj): 144,6 x 14,8 x 6

Propulsie: 4 motoare Diesel; 8440 CP

Viteza (Noduri): 27

Echipaj: 270 (25 ofiţeri)

Armament: 

Rachete:

£££

 S-a întâmplat în 3 august…

-„Ziua Timişoarei"; marcată, din 1999, la iniţiativa municipalităţii de pe Bega; este data la care, în anul 1919, batalioane de dorobanţi, conduse de generalul Virgil Economu, au intrat în oraş şi au instaurat prima administraţie română care a luat locul celei sârbeşti; o săptămână mai târziu, la 10.VIII.1919, bănăţenii votau unirea Banatului cu România

- 1492: Cristofor Columb a început prima sa călătorie spre America. Expediţia se va încheia la 15 martie 1493

- 1571: Bătălia de la Famagusta; turcii cuceresc insula Cipru de la veneţieni.

- 1596 David Fabricius descoperă variaţia de lumină a stelei Mira, prima stea variabilă din istorie descoperită. Teolog pasionat de astronomie, Fabricius descoperă Mira în 1596, dar consideră că este un astru la fel ca toate celellalte. Când acesta capătă o nouă intensitate a luminii în 1609, lui Fabricius îi devine limpede că descoperise un nou tip de astru. Astrele variabile se deosebesc de cele obişnuite prin faptul că intentitatea luminii pe care o percepem de pe Pământ se schimbă constant, fie din cauza luminozităţii oscilatorii a stelei, fie din cauza luminii care ajunge efectiv să fie observată de pe Pământ. Pentru Fabricius, a însemnat doar începutul experimentelor, iar doi ani mai târziu i se alătură în observaţii şi fiul său cel mare, recent întors de la studiile universitare din Olanda. Acesta aduce cu el şi un nou tip de telescop, pe care cei doi îl îndreaptă spre Soare. Treptat, încep să îşi noteze cu regularitate observaţiile şi inventează de asemenea o camera obscura, pentru a putea observa detaliile de pe suprafaţa Soarelui. Cei doi analizează pentru prima oară cu atenţia petele întunecate de pe suprafaţa astrului şi postulează de asemenea că Soarele are o mişare de rotaţie pe o axă fixă, fapt deja propus dar niciodată studiat cu atenţie.David Fabricius publică, legat de acest subiect, una dintre primele lucrări, în iunie 1611. Dar lucrarea este eclipsată repede de studiul lui Christoph Scheiner, pe tema zonelor întunecate de pe suprafaţa Soarelui şi de lucrărea lui Galileo Galilei, ambele publicate în 1612.

- 1601: În lupta de la Guruslău, trupele lui Mihai Viteazul şi ale lui Gheorghe Basta îl înfrâng pe Sigismund Bathory; şase zile mai târziu, Mihai Viteazul este ucis la 3 km sud de Turda, din ordinul lui Basta.

- 1778: S–a inaugurat Teatrul Scala din Milano

- 1783: În Japonia, Muntele Asama erupe omorând 35.000 de oameni

- 1795: S-a înfiinţat Conservatorul de Muzică din Paris 

- 1805, 3/4: S-a născut Sir William-Rowan Hamilton, matematician şi astronom irlandez; contribuţii în domeniile algebrei, opticii şi mecanicii analitice (m. 1865) 

- 1811: S-a născut Elisha Graves Otis, inventator american; a inventat, in 1852, dispozitivele de siguranta pentru lifturi (d. 08.04.1861)            

- 1834: S-a născut Ioan M. Bujoreanu, prozator, autor dramatic de ocazie (dar nu lipsit de talent), publicist şi traducător (a tradus din Boccaccio, Florian şi Paul de Kock) (m. 1899)

- 1857: A murit Eugène Sue, scriitor francez (n. 1804) 

- 1858: Exploratorul britanic John Speke a descoperit Lacul Victoria.Născut la Bideford în comitatul Devon în 1827, Speke s-a înrolat în armata britanică din India, la vârsta de 17 ani. El a ajuns atunci în Punjab, a parcursHimalaia şi a călătorit în Tibet. În aprilie 1855, s-a alăturat expediţiei lui Sir Richard Francis Burton în Somalia.Călătoria a fost scurtă durată.Rănit într-un atac, Speke a fost repatriat.El s-a înrolat voluntar pentru războiul din Crimeea şi a comandat un regiment turc.În anul 1858, John Hanning Speke va deveni primul european care a poposit pe malurile Lacului Victoria şi îi va da numele reginei de atunci a Marii Britanii. Descoperind râul Kagera în 1861 şi sursa Nilului Alb în 1862, Speke a dezlegat misterul izvoarelor Nilului, care i-a preocupat pe cercetătorii Continentului Negru ani îndelungaţi

- 1865, 3/15: Este reprimată de armată mişcarea împotriva domnitorului Alexandru Ioan Cuza (aflat la Ems, în Germania), organizată de cele două grupuri opoziţioniste, conservatorii şi liberalii radicali (care vor sfârşi prin a-l detrona pe domnitor la 23.II.1866) 

- 1875: Times publică un reportaj despre unul dintre cele mai răsunătoare procese ale epocii victoriene. Colonelul Valentin Baker (fratele cunoscutului călător englez Sir Samuel White Baker, cel care a explorat Africa centrală şi a descoperit lacul Albert), prieten al prinţului de Wales, este declarat vinovat de a fi „agăţat“ o onorabilă domnişoară în trenul ce îl ducea spre gara Waterloo.Tribunalul l-a pedepsit la 12 luni de închisoare şi la o amendă de 5oo lire sterline. După ispăşirea pedepsei, Baker a emigrat în Imperiul otoman, unde, destul de repede, devine un membru de încredere al Paşei Mehmed Ali.După participarea la numeroase conflicte de partea sultanului rămâne în slujba sultanului, ca gardă personală. Ocupă, la câţiva ani după accea un post de conducere al armatei Armeniei, unde se ocupă de instrucţia noilor trupe. Ajunge general, ocupând chiar postul de comisar al poliţiei din Egipt, ce-i drept, pentru scurtă vreme, acolo unde se dedică pregătirii noilor jandarmi, forţe pe care le consideră instrumentale pentru ajutorul armatei. Într-una dintre aceste ocazii se îmbolnăveşte însă de tifos şi moare, ceea ce naşte multe discuţii la curtea de la Londra. Regina Victoria, adepta unui mod puritan de viaţă, deşi regretase hotărârea tribunalului, nu a ordonat repunerea în drepturi a colonelului, dar a acceptat să fie inmormântat cu onoruri militare.

- 1889: A murit Veronica Micle, poetă, rămasă în conştiinţa publică mai ales prin marea dragoste pe care i-a inspirat-o lui Eminescu („Poezii”-1887) (n.22.04.1850) 

- 1895: A murit Dimitrie Brândză, medic şi botanist român (n. 1846) Dimitrie (Demetrius) Brândză (n.10/22 octombrie 1846, Bivolu, azi Viişoara, Botoşani – d.Slănic Moldova) a fost un medic, naturalist şi botanist român, membru titular al Academiei Române. A fondat Grădina Botanică din Bucureşti, care astăzi îi poartă numele.

- 1913: S-a născut Marin Voiculescu, medic român. Marin Gh. Voiculescu (n. Giurgiu - d. 3 iulie 1991, Bucureşti) a fost un medic român, membru titular (1990) al Academiei Române. Profesorul Marin Voiculescu s-a născut în oraşul Giurgiu, unde a absolvit ca premiant liceul „Titu Maiorescu" - având eminenţi dascăli, printre care şi Tudor Vianu.În 1938 absolvă Facultatea de Medicină din Bucureşti ca premiant cu distincţia „Magnum cum laude". Preia în 1947 conducerea Clinicii de Boli Infecţioase Colentina şi în 1950, la vârsta de 37 de ani devine profesor în aceeaşi clinică. Decan al Facultăţii de Igienă, apoi al Facultăţii de Medicină Generală, Preşedinte al Uniunii Societăţilor de Știinţe Medicale, Ministru Secretar de Stat în Ministerul Sănătăţii. Este ales membru corespondent al Academiei Române şi, din 1990 membru titular al Academiei Române.Vicepreşedinte al Societăţii Balcanice de Medicină. Publică numeroase tratate şi monografii privind bolile infecţioase, unele traduse în alte limbi, precum şi diferite cărţi la graniţa dintre medicină şi literatură (Medici scriitori, Scriitori medici, De veghe pe frontul vieţii sau Arta scrisului medical).A condus revista Viaţa medicală. S-a stins din viaţă în 3 iulie 1991, lăsând în urma sa o puternică şcoală de boli infecţioase, numeroşi prieteni şi admiratori din lumea medicală, a artelor, a vieţii sociale.

- 1914: Primul război mondial: Germania declară război Franţei

- 1914: Inaugurarea Canalului Panama. 79,6 km. lungime, 30 - 300 m. lăţime şi 14 metri adâncime. Canalul Panama este un canal important care traversează istmul Panama în America Centrală, legând oceanele Atlantic şi Pacific. Construcţia canalului a reprezentat unul dintre cele mai mari proiecte de inginerie întreprinse vreodată. A avut un impact enorm asupra navigaţiei, deoarece navele nu mai trebuie să treacă pe drumul periculos prin Trecerea Drake şi Capul Horn în punctul cel mai sudic al Americii de Sud. O navă care pleacă de la New York către San Francisco prin canal traversează 9 500 km, mult sub distanţa de 22 500 km pe care o presupunea ruta ocolitoare pe la Capul Horn. Deşi conceptul unui canal în Panama datează de la începutul secolului al XVI-lea, prima încercare de construcţie a avut loc începând cu 1880 sub conducere franceză. După ce această încercare a eşuat, lucrul a fost terminat în cele din urmă de Statele Unite, şi canalul s-a deschis în 1914. Construcţia canalului a fost presărată de probleme, cum ar fi bolile (în special malaria şi febra galbenă), şi enorme alunecări de teren. Se estimează că la construcţia canalului au murit până la 27 500 de muncitori.De la deschidere, canalul a avut un succes enorm, şi este în continuare un element indispensabil al navigaţiei internaţionale. În fiecare an prin canal trec mai mult de 14 000 de nave, transportând mai mult de 20378 milioane de tone de marfă.

- 1919: În timp ce în Europa începuse reconstrucţia după primul război mondial, România a mai avut de dus un război cu Ungaria bolşevică.Pe 3 august trupele românei intrau în Budapesta.Istoriografia a consemnat data eliberării Budapestei de bolşevism ca fiind 4 august 1919, ziua în care generalul Mărdărescu a primit defilarea trupelor române în capitala Ungariei. 

- 1924: A murit Joseph Conrad (Jósef Teodor Konrad Korzeniowski), scriitor britanic de origine poloneză (n. 1857) 

- 1929: S-a creat „Regia autonomă a poştelor, telegrafelor şi telefoanelor" (PTT), care a luat în exploatare şi administrare serviciile publice de poştă, telegraf şi telefon

- 1929: A murit Emil Berliner, inventator germano-american, cel care a inventat gramofonul cu discuri orizontale de ebonită cu riluri (n. 20.05.1851)

- 1934: S-a născut pictoriţa Angela Popa-Brădean

- 1945: S-a născut muzicologul Luminiţa Vartolomei; a lucrat la Radiodifuziunea Română - Redacţia emisiunilor muzicale, în perioada 1.IX.1968 - 1.I.1972; a continuat să colaboreze la Radio şi după transferul său la Filarmonica „George Enescu"; autoare a unor lucrări de specialitate, unele realizate în colaborare cu Iosif Sava 

- 1958: Polul Nord este atins, sub calota de gheaţă, de submarinul atomic american „Nautillus" (USS Nautilus (SSN-571) )

- 1963: Formaţia The Beatles a apărut pentru ultima dată la Cavern Club din Liverpool, după ce susţinuseră în acest local peste 300 de spectacole începând cu 1961

- 2008: A murit Aleksandr I. Soljeniţîn, scriitor, dramaturg, istoric rus, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1970 (n. 11.12.1918)

£££

 S-a întâmplat în 4 august1875: În această zi, a murit scriitorul danez Hans Christian Andersen; poveştile sale sunt adevărate capodopere ale literaturii pentru copii. Hans Christian Andersen (n. 2 aprilie 1805, Odense, Danemarca– d. Copenhaga, Danemarca) a fost scriitor și poet danez, celebru pentru basmele sale. Printre cele mai cunoscute povești ale sale se numără „Crăiasa Zăpezii”, „Mica sirenă”, „Hainele cele noi ale împăratului” și „Rățușca cea urâtă”. În timpul vieții Andersen a fost celebrat de regalitate și aclamat pentru că a adus bucurie copiilor din întreaga Europă. Basmele sale au fost traduse în peste o sută de limbi și continuă să fie publicate în milioane de exemplare în întreaga lume.

Hans Christian Andersen a fost scriitor și poet, rămânând celebru în special pentru poveștile sale. Cele mai multe surse englezești, germane și franceze folosesc numele întreg (Hans Christian Andersen), însă în Danemarca și restul Scandinaviei el este cunoscut ca H.C. Andersen. Prenumele Hans Christian este un prenume tradițional danez și este folosit ca și un singur nume, deși, la origine, a reprezentat o combinație de două nume. Este incorect să se folosească doar unul dintre cele două prenume. Este un obicei acceptat în Danemarca să se folosească, în acest nume și în câteva altele, doar inițialele. Tatăl lui Andersen credea că el ar putea avea rădăcini nobile, și conform specialiștilor de la Centrul Hans Christian Andersen, bunica pe linie paternă i-a spus că familia fusese odată pe o scară socială superioară.Oricum, cercetările arată că aceste povești sunt nefondate. Familia, după cât se pare, avea ceva legături cu regalitatea daneză, dar numai în ce privește munca la curte. Teoria că Andersen a fost fiul nelegitim al regelui persistă în Danemarca, susținută și de faptul că regele danez a manifestat un interes personal pentru tânărul Andersen și a plătit pentru educația lui. Scriitorul Rolf Dorset insistă că nu toate opțiunile au fost explorate în determinarea moștenirii lui Andersen. De mic copil, Andersen a dovedit o inteligență și o imaginație sclipitoare, o trăsătură încurajată de îngăduința părinților și de superstiția mamei lui. El și-a construit un mic teatru de jucărie și stătea acasă făcând haine pentru păpușile lui, și citea toate piesele care-i cădeau în mână; printre ele erau cele ale lui Ludvig Holkberg și William Shakespeare. De-a lungul copilăriei el a fost pasionat de literatură.El era recunoscut pentru că memora integral piesele lui Shakespeare și le recita folosindu-și păpușile de lemn drept actori.În 1816 tatăl său a murit și, pentru a fi capabil să se întrețină singur, Andersen lucra ca ucenic atât pentru un țesător, cât și pentru un croitor. Mai târziu el a lucrat într-o fabrică de țigări unde colegii îl umileau spunând că este fată. La vârsta de paisprezece ani Andersen s-a mutat la Copenhaga, căutând de lucru ca actor la teatru. Vocea lui plăcută de soprană l-a ajutat să intre la Teatrul Regal Danez. Această carieră i s-a întrerupt la scurt timp după ce vocea i s-a schimbat. Un coleg de la teatru l-a recomandat drept poet, iar el a luat în serios acest lucru și a început să se concentreze asupra scrisului.Încă înainte de a fi admis la Școala secundară el reușise deja să publice prima poveste „Fantoma de la mormântul lui Palnatoke”, în 1822. Deși era un elev îndărătnic, Andersen a studiat atât la Slagelse, cât și la școala din Elsinor, până în 1827. El a afirmat mai târziu că acești ani au fost cea mai întunecată și mai amară parte a vieții sale. El a locuit în casa profesorului său, fiind abuzat cu scopul de a-i „forma caracterul”, și a fost îndepărtat de colegii lui de școală, fiind mult mai în vârstă decât majoritatea dintre ei, casnic și neatrăgător. Ba mai mult, el era dislexic, o cauză aproape sigură pentru dificultățile sale de învățare, mai târziu a afirmat că experiența de la școală l-a împiedicat sau l-a descurajat să scrie. Mai târziu el a învățat să vorbească aproape fluent limbile engleză, daneză și germană, precum și limbile scandinave.În 1829, Andersen a înregistrat un succes considerabil cu o povestire intitulată „O călătorie de la Canalul Holmen la capătul răsăritean al Insulei Amager în anii 1828 și 1829”.În aceeași perioadă el a publicat atât o farsă, cât și o colecție de poeme. A urmat o perioadă relativ slabă, până în 1833 când a primit o bursă de călătorie din partea regelui, făcând astfel una dintre primele sale lungi călătorii prin Europa. La Le Locle, în Jura, el a scris „Agnete și tritonul” iar în octombrie 1834 el a sosit la Roma. Primul roman al lui Andersen, „Improvizatorul”, a fost publicat la începutul anului 1835 și a devenit un succes imediat.În cursul anului 1835 Andersen a publicat primul fascicul al Poveștilor (daneză: Eventyr) sale care vor deveni nemuritoare. Mai multe povești care au completat primul volum au fost publicate în 1836 și 1837.Valoarea acestor povești nu a fost recunoscută imediat, și s-au vândut cu greu. În același timp Andersen se bucura de mai mult succes cu două romane publicate în aceeași perioadă. 

După o vizită în Suedia în 1837, Andersen a fost inspirat de zona scandinavă și s-a dedicat scrierii unui poem în care să prezinte sentimentele de înrudire dintre suedezi, danezi și norvegieni. În iulie 1839, în timpul unei vizite pe insula Funen el a scris textul poemului „Jeg er en Skandinav” (Eu sunt un scandinav). În acest poem, Andersen a surprins „frumusețea spiritului nordic și felul cum cele trei națiuni surori s-au dezvoltat gradat împreună” ca parte a unui imn național. Compozitorul Otto Lindblad a transpus acest poem în muzică și compoziția a fost publicată în ianuarie 1840. Popularitatea ei a ajuns la apogeu în 1845, după care a fost adesea cântată. Faima poveștilor sale a crescut constant; o a doua serie a început în 1838 și o a treia în 1845.Andersen era acum celebrat în întreaga Europă, deși Danemarca încă rămânea sceptică.În 1841 face o călătorie în Turcia și se întoarce acasă prin Dobrogea urmând cursul Dunării. La Orșova rămâne un timp în carantină unde scrie Femeia Valahă pe care o publică ceva mai târziu în volumul Bazarul unui poet. În 1851 el a publicat cu mare fast în Suedia, un volum cu schițe de călătorie. Un călător împătimit, Andersen a mai publicat și alte jurnale mai lungi de călătorie: „Imaginile posomorâte ale unei călătorii la Harz”, „Bazarul unui poet”, „În Spania”, „O vizită în Portugalia în 1866” etc. Ultima carte descrie vizita lui în Portugalia la cei doi portughezi Jorge și Jose O’Neill, care îi fuseseră prieteni în anii 1820, pe când aceștia locuiau în Copenhaga.În jurnalele sale de călătorie, Andersen a ținut cont de convențiile contemporane despre scrierile de călătorie, dar a dezvoltat întotdeauna specia în așa fel încât să i se potrivească propriilor intenții. Fiecare dintre jurnalele sale combină prezentările documentare și descriptive ale locurilor pe care le-a văzut cu digresiuni filozofice asupra unor subiecte cum ar fi statutul unui autor, imortalitatea și natura ficțiunii în raportul literar de călătorie. Unele jurnale, cum ar fi „În Suedia”, conțin chiar și povești.În anii 1840 atenția lui Andersen s-a reîntors spre scenă, dar fără succes. Cu toate acestea, geniul său a fost dovedit în „Cartea cu chipuri si fără chipuri” (1840). Faima poveștilor sale crescuse simțitor; începând o a doua serie în 1838 șiu o a treia în 1845. Andersen era acum celebrat în întreaga Europă, deși țara sa de origine, Danemarca încă dovedea o oarecare rezistență la pretențiile lui. 

În iunie 1847, Andersen a făcut prima sa vizită în Anglia și s-a bucurat de un succes triumfal în timpul verii. Contesa de Blessington l-a invitat la petrecerile sale unde se puteau întâlni intelectualii și oamenii faimoși. La o astfel de petrecere l-a întâlnit pentru prima dată pe Charles Dickens. Andersen a considerat această întâlnire drept un mare privilegiu, deoarece Dickens era pe atunci cel mai mare scriitor englez în viață. Zece ani mai târziu Andersen a vizitat din nou Anglia, dar de data aceasta avea ca scop să-l viziteze direct pe Dickens. El a stat la Dickens cinci săptămâni, fără a părea să fie conștient de intenția lui Dickens de a-l determina să plece. După această vizită corespondența dintre cei doi s-a întrerupt la alegerea lui Dickens, Andersen neînțelegând niciodată ce s-a întâmplat.Andersen a căzut din pat și a fost grav rănit. Nu și-a revenit în totalitate niciodată, dar a trăit până în august 1875, când a murit în dureri groaznice în casa unor prieteni apropiați, Moritz Melchior (un bancher) și soția lui, lângă Copenhaga. Cu puțin timp înainte de moartea sa el a consultat un compozitor cu privire la muzica pentru funeraliile sale, spunând: „Cei mai mulți oameni care vor urma după mine vor fi copii, așa că faceți în așa fel încît ritmul să țină timpul cu pași mici”.Corpul său a fost îngropat la Assistents Kirkegard în zona Norrebro, Copenhaga. 

La data morții sale, el era recunoscut și prețuit pe plan internațional. El a primit un stipendiu de la Guvernul danez cu titlul de „comoară națională”. Înainte de moartea sa se făceau deja demersuri pentru înălțarea unei statui maiestuoase în onoarea sa, care a și fost terminată și se află într-un loc central din Copenhaga. Criticul Georg Brandes l-a întrebat pe Andersen dacă intenționa să-și scrie biografia. El a răspuns că este deja scrisă în „Rățușca cea urâtă”.Printre vorbitorii de limbă engleză povești precum „Degețica”, „Crăiasa Zăpezilor”, „Rățușca cea urâtă”, „Mica sirenă”, „Hainele noi ale împăratului” și „Prințesa și bobul de mazăre” rămân populare și citite pe scară largă. În portul din Copenhaga există o statuie a micii sirene, plasată în memoria lui Hans Christian Andersen, iar ziua de 2 aprilie, ziua de naștere a lui Andersen, este celebrată drept Ziua Internațională a Cărții pentru Copii. În anul 2005 s-a sărbătorit bicentenarul nașterii lui Andersen și viața și opera sa au fost celebrate în întreaga lume. În Danemarca, în special, cel mai faimos fiu al națiunii a fost celebrat precum nicio altă figură literară. Un parc tematic bazat pe poveștile lui Andersen a fost deschis în Shanghai la sfârșitul anului 2006.

Surse:

https://www.hcandersen-homepage.dk/?page_id=14071

https://www.britannica.com/biography/Hans-Christian-Andersen-Danish-author

https://www.ro.biography.name/scriitori/116-danemarca/320-hans-christian-andersen-1805-1875

http://biografii.famouswhy.ro/hans_christian_andersen/

https://www.hcandersen-homepage.dk

£££

 A fost plătit cu milioane pentru a interpreta un om profund nefericit, în timp ce el însuși a îndurat epuizare, singurătate și o depresie c...