$$$

 Fabula “Filantropie” de Al. O. Teodoreanu ( cunoscut ca Păstorel Teodoreanu, fratele lui Ionel Teodoreanu / „La Medeleni”) evidențiază, într-un mod ironic, defectele umane precum naivitatea și profiturile obținute din bunătatea altora. Autorul folosește personaje din lumea animalelor pentru a transmite o lecție morală clară și ușor de înțeles. Stilul său este plin de umor și finețe, specific lui Teodoreanu, ceea ce face fabula plăcută și accesibilă. Textul a fost prezentat în cadrul unei șezători literare, demonstrând aprecierea de care se bucura autorul în cercurile culturale ale vremii.

                                             

FILANTROPIE

de Al. O. Teodoreanu

Un biet măgar, al nu știu cui

Fugit dela stăpânul lui

Lihnit și slab, sdrobit de jale,

Pe drum oftând umbla hai-hui

Când, iată că, pășind agale,

Cum merge el de obicei,

Un june bou îi iese’n cale

“Ce faci, măgarule?”

- “Ce vrei

Să fac, voinic între voinici?

Fiindc’am vrut să scap de bici

Și de cărat în hală poame

Mă plimb (cum vezi) și mor de foame”.

Iar boul (bou), cuprins de milă,

I-a spus atunci: “Urechilă,

Eu colo’n grajd am fân destul

Mănâncă până-i fi sătul

Apoi așteaptă-mă; căci vin

Cum isprăvesc aici o treabă

Ș’atunci, om mai vorbi puțin”.

La grajd, mâncând cu poftă mare,

Și când nu mai putu de fel

Strivi tot restul în picioare.

Și cum n’avea ce să mai facă

Intră’n amor cu vaca (vaca)

Trântind și ușa după el.

. . . . . . . . . .

Boul a rămas tablou 

Însă măgarului nu-i pasă. 

MORALA 

Când știi prea bine că ești bou. 

Să nu inviți măgari la masă.