$$$

 Chirurgul pe care epoca lui a vrut să-l șteargă

Timp de aproape cincizeci de ani, James Barry a fost unul dintre cei mai străluciți chirurgi ai Imperiului Britanic, un om mic de statură, dur în principii, incomod pentru superiori și neobosit atunci când era vorba de viața pacienților, iar după moartea sa lumea a încercat să umbrească tot ce realizase, nu din cauza greșelilor medicale, ci din pricina unui adevăr descoperit abia atunci, când trupul său a fost examinat împotriva voinței sale.

În 1809, la Londra, un tânăr abia trecut de un metru și jumătate se înscria la Facultatea de Medicină a Universității din Edinburgh, hotărât să devină chirurg într-o lume care nu i-ar fi permis niciodată acest lucru dacă i-ar fi cunoscut secretul. Numele lui era James Barry, iar inteligența, disciplina și ambiția l-au propulsat rapid printre cei mai buni studenți, absolvind cu onoruri în 1812.

A intrat în armata britanică ca medic și a fost trimis, în 1816, la Capul Bunei Speranțe, unde avea să scrie una dintre cele mai importante pagini din istoria chirurgiei. În 1826, o femeie se afla în pragul morții în timpul nașterii, iar copilul nu putea veni pe lume pe cale naturală. În acea epocă, o cezariană însemna aproape întotdeauna moartea mamei. 

James Barry a refuzat însă să accepte verdictul inevitabilului și a intervenit cu o precizie și o grijă mult peste standardele vremii, controlând sângerarea, reducând șocul și supraveghind atent perioada postoperatorie. Mama a supraviețuit. Copilul a supraviețuit. Era una dintre primele cezariene reușite din Africa și din întreg Imperiul Britanic, iar copilul a primit numele James Barry Munnik Bekker, în semn de recunoștință.

Dar acesta a fost doar începutul. De-a lungul unei cariere militare de jumătate de secol, Barry a revoluționat îngrijirea medicală în numeroase colonii, a îmbunătățit condițiile din spitale și închisori, a insistat pentru apă potabilă și sisteme de canalizare într-o vreme în care nimeni nu înțelesese încă teoria microbilor și a cerut ca soldații, prizonierii și oamenii înrobiți să fie tratați cu aceeași grijă ca ofițerii. A fost considerat dificil, certat constant cu superiorii, judecat pentru insubordonare, dar promovat pentru că rezultatele sale erau imposibil de ignorat, ajungând în cele din urmă Inspector General al Spitalelor Militare.

A servit în Africa de Sud, Mauritius, Jamaica, Sfânta Elena, Trinidad, Malta, Corfu și Canada, lăsând peste tot spitale mai curate, proceduri mai sigure și vieți salvate. Nu s-a căsătorit niciodată, și-a protejat cu îndârjire viața privată și a cerut în scris ca după moartea sa să nu fie efectuată nicio autopsie.

Când a murit, în 1865, la Londra, de dizenterie, acest ultim dor i-a fost încălcat. Atunci s-a descoperit că James Barry fusese desemnat femeie la naștere, iar vestea a declanșat un scandal care a acoperit, pentru mai bine de un secol, tot ce realizase. În loc să fie celebrat ca un pionier al chirurgiei și sănătății publice, a fost redus la o curiozitate victoriană, iar realizările sale au fost împinse în umbră de senzaționalism.

Astăzi știm însă cert că James Barry a fost un chirurg excepțional, un apărător neobosit al celor vulnerabili și un reformator al medicinei într-o epocă rigidă și crudă. Copilul născut prin cezariana din 1826 a avut urmași, iar unul dintre nepoții săi a devenit prim-ministru al Africii de Sud, dovadă vie că un act de curaj medical poate schimba nu doar o viață, ci generații întregi.

Indiferent cum și-a înțeles Barry propria identitate, indiferent de secretele pe care a ales să le păstreze, moștenirea sa rămâne una de necontestat: vieți salvate, standarde ridicate și refuzul de a accepta că „nu se poate” atunci când în joc se află ființe umane.

Poate că adevărata lecție a lui James Barry nu ține de scandal, ci de întrebarea incomodă pe care ne-o lasă: câte destine extraordinare a încercat societatea să șteargă doar pentru că nu se potriveau tiparelor ei rigide?

#JamesBarry #IstoriaMedicinei #Curaj #SanatatePublica #Pionieri #Demnitate #Memorie