$¢_

 În inima Sibiului, în Turnul Sfatului care domină Piața Mare de secole, există un ceas pe care turiștii îl fotografiază zilnic fără să bănuiască că privesc cel mai ciudat aparat de măsurat timpul din România.

Nu vorbim despre designul lui. Nu despre vechimea lui. Vorbim despre faptul că acest ceas, construit în 1494 de către ceasornicarul elvețian Hans Kirschel, a prezis cu exactitate patru dintre cele mai devastatoare evenimente din istoria Transilvaniei - cu zile întregi înainte ca ele să se întâmple.

Prima dată când cineva a observat anomalia a fost în august 1706. Cu trei zile înainte ca trupele habsburgice să incendieze cartierele de lemn din jurul Cetății, ceasul a început să bată ora 13. Nu o dată, nu din greșeală - ci în fiecare zi, la prânz, ceasul suna de treisprezece ori. Paznicul turnului, un croitor pe nume Georg Müller, a anunțat Magistratul, dar a fost considerat beat sau nebun. La 23 august 1706, focul a mistuit jumătate din Sibiu.

A doua oară, în martie 1849, mecanismul a făcut ceva și mai bizar. Acele au început să meargă înapoi. Timp de două zile, ceasul număra timpul invers, de parcă încerca să anuleze viitorul. Ceasornicarii chemați nu au găsit nicio defecțiune mecanică. La 11 martie, armata revoluționară maghiară a intrat în oraș, iar în luptele care au urmat, 340 de civili au murit în masacrul de la Podul Minciunilor.

Cea de-a treia anomalie a fost în noiembrie 1916, în plin Primul Război Mondial. De data aceasta, ceasul nu s-a oprit, nu a bătut greșit - ci limbile au început să tremure. Nu o vibrație mecanică normală, ci o tremurătură atât de intensă încât se auzea din stradă, ca un vuiet subteran. După patru zile, cutremurul din Vrancea, resimțit puternic și în Transilvania, a făcut turnul să se clatine. Din fericire, structura a rezistat.

Dar cel mai șocant eveniment a fost în decembrie 1989. Cu o săptămână înainte de începerea revoluției, pe 15 decembrie, ceasul s-a oprit complet la ora 18:37. Angajații Muzeului de Istorie din turn au chemat specialiști, au verificat mecanismul, au schimbat piese - nimic. Ceasul refuza să pornească. Pe 16 decembrie, la Timișoara, au început protestele. Pe 22 decembrie, revoluția a ajuns la București. Ceasul din Turnul Sfatului a rămas oprit până pe 25 decembrie, ora 18:37, când brusc a pornit singur, exact în momentul în care Ceaușescu era executat.

Explicația oficială? Coincidențe. Defecțiuni mecanice amplifigate de superstiție populară. Dar există un document care spune altceva.

În arhivele Muzeului Brukenthal se păstrează un manuscris descoperit în 1982, în timpul unor renovări la turnul bisericii, ascuns într-o cutie de plumb sigilată în zidul de sud. Este jurnalul personal al lui Hans Kirschel, ceasornicarul care a construit mecanismul.

În 1494, Kirschel nu era doar un meșteșugar. Era și un alchimist, discipol al lui Paracelcus, obsedat de ideea că timpul nu este linear, ci circular și că viitorul lasă "umbre" în prezent pe care un mecanism suficient de sensibil le-ar putea detecta. El credea că metalele au memorie și că anumite aliaje pot "simți" perturbațiile majore în țesătura realității.

În jurnal, Kirschel descrie cum a turnat componentele ceasului nu dintr-un bronz obișnuit, ci dintr-un amestec secret care includea argint topit din monede găsite la locuri unde au murit oameni violent, fier din săbii folosite în bătălii și aur dintr-un inel pe care îl moștenise de la un vrăjitor executat pentru erezie.

El scrie, tradus din germana veche: "Am construit acest ceas nu doar să măsoare timpul care trece, ci să asculte timpul care vine. Dacă reușesc, Sibiul va avea un paznic tăcut, care va striga fără glas când moartea mare se apropie."

Mai tulburător, în ultima pagină a jurnalului, Kirschel notează: "Dacă mecanismul se oprește complet și refuză să pornească zile în șir, înseamnă că vine o schimbare atât de mare încât timpul însuși ezită. Rugați-vă atunci, căci se va scrie istorie cu sânge."

Manuscrisul nu a fost niciodată expus publicului. Câțiva istorici au avut acces la el, dar au evitat să comenteze. Unul dintre ei, profesorul Adrian Vulpe, a spus într-un interviu din 1995, cu puțin timp înainte de a muri: "Unele lucruri funcționează fără să înțelegem cum. Ceasul ăla... nu e normal. Am văzut înregistrările. Au dreptate."

Astăzi, ceasul din Turnul Sfatului bate regulat, măsoară orele cu precizie elvețiană și atrage turiști care își fac selfie-uri. Dar paznicii turnului, care lucrează acolo ani de zile, au o înțelegere tacită: dacă acele încep să facă ceva neobișnuit - să tremure, să meargă înapoi sau să se oprească fără motiv - anunță pe cineva. Pentru că Sibiul învățat, prin experiență dureroasă, că acest ceas nu greșește niciodată.