$$$

 E toamnă şi eşti singur..

             

                   ✍️ Adrian Păunescu 

E toamnă și ești singur, pendul fără noroc,

Ce-naintează-n vreme, într-un balans pe loc,

E toamnă și ești singur și ochii tăi sunt triști, 

Prin gene și sprâncene ca arsele mirişti.

E toamnă și ești singur și poți să te închini 

Cu frunza care cade direct în rădăcini,

E toamnă şi ești singur și poți să te agiți,

Ca ramurile-n jurul copacilor răniți.

E toamnă și ești singur și plouă sfidător

A îngropări de oameni ce și trăiesc, şi mor,

E toamnă și eşti singur printre clişee vechi,

Umbrelele deschise ascund în veac perechi.

E toamnă și ești singur,în pielea ta străin, 

Ca mustul care moare definitiv în vin,

E toamnă și ești singur și-n matematici noi 

Rămâne cifra unu şi moare cifra doi.

E toamnă și eşti singur şi naști singurătăți, 

Când inima-i trofeul pe care îl arăți,

E toamnă și ești singur și ai ajuns un vreasc

Şi îți vuiesc deasupra păduri care se nasc.

E toamnă și eşti singur și urci pe când cobori

Cu frunza ce prin moarte se-ascunde în viori, 

E toamnă și ești singur și morţii te resorb 

Ca zgomotul luminii pe pleoapa unui orb.

E toamnă și ești singur și, când amar suspini, 

Viorile prin frunze se-ntorc în rădăcini....

.......e aproape toamnă 🍁🍂